A educat copii, acum are grijă de tradiţii: „Despre iile României va vorbi omenirea“
0
Iubitoare de folclor şi tradiţii, o fostă educatoare din judeţul Galaţi duce mai departe obiceiurile româneşti. Iile sale sunt apreciate în toată ţara, dar şi în lume, ajungând până în Canada şi Statele Unite ale Americii.
La 17 kilometri de oraşul Galaţi, în satul Odaia Manolache, Ecaterina Hulea, o fostă educatoare, continuă să păstreze cu sfinţenie tehnica broderiei tradiţionale româneşti, reuşind să o facă mai vie ca niciodată. De-a lungul anilor a creat zeci de modele, iar fiecare ie cusută spune o poveste. Ea îşi doreşte să transmită meşteşugul cât mai multor săteni şi organizează frecvent şezători, unde femeile şi copiii vin să înveţe să coase ii, aşa cum făceau străbunicii lor.
GALERIE FOTO CU IILE ECATERINEI HULEA
„Cusutul face parte din viaţa mea, mă întregeşte ca om, îl practic dintotdeauna cu mare drag şi cu mare pasiune. Asta îmi aduce mari satisfacţii. Am învăţat de-a lungul timpul să cos. Pot să spun că am furat, dar cu mândrie spun că am avut de unde fura. Mama este cea care a lucrat şi cred că genele s-au transmis la mine. Eu am intervenit şi am îmbogăţit, am înfrumuseţat, de-a lungul anilor”, povesteşte Ecaterina Hulea.
Toată viaţa a croşetat şi cusut diferite podoabe, însă prima ie a lucrat-o în urmă cu şase ani. Ieşise la pensie şi simţea nevoia să realizeze ceva care va rămâne moştenire copiilor şi nepoţilor. Despre cusut spune că este „un mod de a-şi redescoperi rădăcinile, dar şi un mod de viaţă”. Mai mult, dragostea pentru cusut o transmite mai departe femeilor şi copiilor din sat.
Sursa arhiva personală

„Primul costum popular l-am realizat în urmă cu şase ani, atunci când am ieşit la pensie. Am început cu paşi mici, însă în 52 de zile am reuşit să cos un costum popular cu toate accesoriile necesare: ie, poale, brâu şi fota. De atunci am lucrat foarte multe ii. Dacă mă va ţine Dumnezeu în putere voi lucra şi în continuare. Consider că această tradiţie trebuie cu sfinţenie păstrată şi transmisă mai departe. Organizez frecvent întâlniri la căminul cultural din sat cu femei şi copii pentru a a-i învăţa să confecţioneze veşmântul românesc, atât de drag mie”, spune Ecaterina Hulea.
Sursa arhiva personală

Pentru a confecţiona o ie este nevoie de multă muncă şi răbdare. Tehnicile de cusut sunt migăloase şi trebuie cunoscute foarte bine. Una dintre cele mai complexe este tehnica punctului bătrânesc, specific în ornamentarea iilor femeieşti.
„Punctul bătrânesc face parte dintr-o tehnică de lucru. Punctul de cusut constituie unitatea tehnică elementară, prin repetarea lui se obţin elementele şi motivele ornamentale, care duc la înfrumuseţarea podoabelor. Dacă ne referim la ia noastră a Moldovei de sud, şi ne imaginăm o ie lucrată cu altiţă, de femeia de altădată, trebuia să simbolizeze anumite lucruri. Partea de sus era cerul, sub altiţă era partea galbenă care însemna soarele, iar şirurile de-a lungul mânecii erau aspecte din viaţa de pe pământ cu drumul vieţii, cu flori, cu pomişorul vieţii”, explică Ecaterina Hulea.
Sursa arhiva personală

Ia face parte dintr-o vestimentaţie a femeii de altădată, este obiectul cel mai important din portul popular.
„A fost lucrată de mâna femeii şi pânza a fost aşezată în război acasă. Fiecare avea în gospodărie un război de ţesut şi acolo ţesea pânza, apoi prin executarea acestui punct în diferite forme, înfrumuseţa ia. Fiecare căuta ca ia sa să fie cea mai frumoasă. Ia tradiţională trebuie să aibă în primul rând altiţa, fiind partea de pe umăr bogat ornamentată. O ie veche la care ţin foarte mult este din nordul Moldovei, am primit-o de la un cadru didactic. Este lucrată cu negru, într-o tehnică grea, migăloasă. O păstrez cu mare drag în muzeul pe care îl am în sat”, spune Ecaterina Hulea.
Frumoasele ii ale Ecaterinei Hulea au ajuns în toată ţara, ba chiar au depăşit graniţele ajungând până în Canada şi Statele Unite ale Americii.
Sursa arhiva personală

„O ie achiziţionată nu este un obiect pentru un an, este un obiect pentru o viaţă, pentru mai multe generaţii. Ajuns undeva, acest obiect nu va fi aruncat, ci din contră va fi studiat şi admirat. Despre obiectul acesta istoria va vorbi şi va vorbi lucru frumoase. Ne reprezintă ca naţie, ca popor. Iile mele au ajuns în ţară şi nu numai, au depăşit hotarele României. Au ajuns în Republica Moldova, în Canada şi în America. Despre noi va vorbi omenirea”, spune Ecaterina Hulea.
Din dragoste pentru tradiţiile româneşti, fosta învăţătoare a satului a înfiinţat ansamblul folcloric Glasul Odăieşilor, un grup de femei şi bărbaţi din sat care promovează vechile tradiţii. Ei au strâns cele mai frumoase şi vechi doine, cântece de jale sau melodii de voie bună şi continuă să le ducă mai departe copiilor şi nepoţilor. Tot în satul natal a înfiinţat un muzeu de obiecte vechi.
Sursa arhiva personală

„În 2002, la iniţiativa Centrului Cultural Dunărea de Jos am avut o şezătoare în curtea mea, pe mai multe generaţii. Aşa mi-a venit ideea să înfiinţez un grup folcloric. Am descoperit oameni bătrâni,cu vârste între 70 şi 80 de ani, care ştiau colinde foarte vechi, învăţate de la înaintaşii lor. Cred că aşa a vrut bunul Dumnezeu să continui şi să păstrez tradiţiile româneşti. Ansamblul folcloric Glasul Odăieşilor reprezintă o parte dragă a vieţii mele. Cu aceşti oameni frumoşi am reuşit să fac multe lucruri frumoase. Am avut proiecte la care am participat, am călătorit şi am dus mai departe aceste tradiţii”, a încheiat Ecaterina Hulea.
Vă recomandăm şi:
Redescoperirea satului românesc, în călătorii culinare prin Muntenia şi Oltenia FOTO VIDEO









