Resursele de apă ale României. Care sunt riscurile şi unde greşeşte ţara noastră în domeniul apelor

FOTO: Apele Române

Specialiştii sunt de părere că România dispune de un potenţial hidrologic cu totul remarcabil, dar insuficient pus în valoare. Explicaţii oferite de prof. univ. dr. Vasile Surd, un expert în domeniu.

În ciuda aparenţelor, potrivit specialiştilor România se situează în categoria ţărilor cu resurse relativ sărace de apă. Cu toate acestea, avem rezerve de apă de suprafaţă sunt îndestulătoare, datorită barajelor, iar rezervele de apă subterane de la nivel naţional, deşi din ce în ce mai poluate, sunt încă destul de consistente nu numai pentru consumul populaţiei, ci mai ales pentru agricultură şi industrie. 

După cum explică prof. univ. dr. Vasile Surd, de la Facultatea de Geografie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, resursa actuală de apă a ţării noastre însumează circa 140 de miliarde de metri cubi, ponderea - aproape 90% - fiind deţinută de apele de suprafaţă, respectiv râuri, lacuri şi Fluviul Dunărea, diferenţa de 10% fiind acoperită de apele subterane. 

Din această cantitate, puţin peste o treime este utilizată, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice, ceea ce înseamnă teoretic că rezerva este una importantă, cu condiţia să fie păstrată şi curată. 

Vorbim totuşi de un regim variabil ar resurselor, care sunt în creştere în perioada viiturilor, în timp ce debitele de apă scad foarte mult în perioadele secetoase.  Totuşi, în condiţiile în care temperaturile medii pe planeta noastră vor înainta substanţial până la finalul acestui secol, preconizându-se şi creşteri de peste 5 grade Celsius, situaţia privind rezervele de apă ar trebui să dea de gândit decidenţilor.

„România dispune de un potenţial hidrologic cu totul remarcabil, dar total ineficient şi insuficient pus în valoare. Ca efect al modificărilor climatice actuale, s-au redus decalajele termice şi de precipitaţii între iarnă şi vară. Apar frecvent ploi cu caracter catastrofale pe suprafeţe mici de teren, pe ariile bazinale mai mici, cu pagube considerabile pentru infrastructurile de transport, locuinţe şi terenuri agricole. Poluarea apelor de suprafaţă cu deşeuri din plastic a atins cote alarmante. În ultimii 30 de ani a avut loc o scădere dramatică a consumului de apă, lucru datorat abandonării şi distrugerii sistemelor de irigaţii, dezafectarea marilor unităţi industriale”, precizează prof. univ. dr. Vasile Surd, de la Facultatea de Geografie a Universităţii Babes-Bolyai din Cluj Napoca (foto).

Canalul Siret-Bărăgan poate salva agricultura

Prezent în Vrancea, ca participant la o conferinţă de specialitate, profesorul Surd a rămas surprins neplăcut să observe cum o investiţie care ar fi putut salva agricultura stă abandonată. Este vorba despre Canalul Siret bărăgan, singurul sistem de irigaţii din ţară gândit pe criteriu gravitaţional. Realizarea Canalului Siret-Bărăgan ar permite irigarea a 500.000 până la 700.000 de hectare de teren din Câmpia Română şi obţinerea unor economii mari la energie, mai ales în contextul energetic actual deoarece transportul apei în sistemele de irigaţii se va face preponderent gravitaţional şi doar puţin prin pompare.

„Este incredibil că nu se face ceva cu acest canal, care permite transportul apei gratuit, gravitaţional, pe terenurile. Din aproape 3 milioane de hectare de teren agricol amenajat pentru  irigaţii, cu bani împrumutaţi şi restituiţi de regimul Ceaşescu de la Banca Mondială, astăzi mai avem sub 500.000 de hectare. Întregul echipament tehnic al sistemelor de irigaţii a fost distrus şi furat la bucată“,  spune profesorul Vasile Surd.

Revenind la resursele de apă, în România zonele de umiditate bogată sunt cele carpatice. Aici râurile nu au scurgere bogată, dar au debite tot timpul anului. În schimb, zonele cu umiditate deficitară se află vestul Câmpiei de Vest, estul şi centrul Podişului Moldovei, precum şi o fâşie continuă din podişul Mehedinţi, centrul Câmpiei Române,  exteriorul Subcarpaţilor Curburii şi Culoarul Siretului, până la confluenţa acestuia cu Bistriţa.

FOTO: Apele Române

Cum trebuie exploatate apele subterane

Profesorul Surd oferă şi soluţii autorităţilor pentru a rezolva două probleme stringente ale momentului care ţin de resursa de apă, dar şi de poluare.

„Parte din apele subterane, mai ales cele din sectorul eruptiv al Carpaţilor Orientali au grad ridicat de carbonificare, cu calităţi potabile excepţionale, fiind neexploatate în scopuri alimentare şi balneare. Captarea acestora şi dirijarea spre marile centre urbane consumatoare şi litoralul Mării Negre în sezonul estival, prin conducte magistrale speciale, ar rezolva în mare măsură nevoile fiziologice de apă ale populaţiei şi ar reduce drastic îmbutelierea în rezervoare de plastic, unul dintre factorii poluanţi actuali ai mediului din România”

În prezent, în România, doar 63% din populaţia ţării are acces la sursa de apă în sistem public de distribuţie, din care 94% în oraşe şi 26% în mediul rural.

Vă mai recomandăm:

Îngrijorător! Resursele esenţiale de apă potabilă ale României sunt poluate cu microplastic

Orientul Mijlociu îşi epuizează resursele de apă. Lacul Urmia din Iran a secat pe jumătate: „Ziua în care pământul va deveni necultivabil e tot mai aproape”