FOTO Oamenii care pun istoria cap la cap
0Frumos expuse, tocmai pentru a fi apreciate la adevărata lor valoare, piesele de muzeu trăiesc şi astăzi datorită unor oameni care s-au îngrijit să le aducă la forma iniţială.
La „cabinetul medical al obiectelor de muzeu" din cadrul Muzeului Vrancei, „chirurgii" care se ocupă de această muncă grea, dar frumoasă, îşi dau toată silinţa să facă bine aceste obiecte.
Oamenii îşi fac meseria cu multă pasiune, prin mâinile lor trecând fiecare piesă care se află expusă în vitrine sau urmează să fie prezentată publicului.
Procesul de restaurare şi conservare nu este unul chiar atât de simplu cum pare la prima vedere, obiectele aduse din şantierele arheologice sau achiziţionate din diferite locuri fiind supuse unor tratamente chimice, fie că sunt din ceramică, din metal, textile sau din hârtie.
„Substanţele chimice cu care intervenim asupra lucrărilor sunt foarte importante. Spre exemplu, la o pictură nu intervenim asupra vopselei originale, ci doar îi facem o toaletare, de aducere a culorilor la nuanţele iniţiale, prin procedee chimice. Este o muncă deosebită, care necesită multă migală", ne spune şi Daniela Petrişor, şefa Secţiei de Conservare şi Restaurare, care lucrează de 23 de ani în această secţie, respectiv de la absolvirea facultăţii.
Foto
La cabinetul de restaurare a obiectelor de ceramică se lucrează la restaurarea unor vase din lut din perioada neolitică. Este o meserie nobilă, condiţionată de anumite calităţi ale celui care lucrează în restaurare, respectiv calităţi artistice, ideea imaginaţiei pentru a reconstitui în timp obiectul pe care îl are în lucru.
Pe lângă documentare minuţioasă, cel care lucrează aici trebuie să aibă cunoştinţe solide de istorie, fizică, chimie, precum şi ideea de a pătrunde în mintea celui care acum câteva mii de ani a construit obiectul care se cere azi restaurat.
„Actul de conservare şi restaurare este indispensabil legat de cercetările efectuate de specialişti. Prezenţa restauratorului pe şantier este obligatorie, el trebuie să asigure asistenţa tehnică materialului rezultat din săpăturile arheologice, deoarece această operaţiune poate să condiţioneze mai târziu reuşita unei restaurări cât mai perfecte”, ne spune veteranul restauratorilor din Vrancea.
Pe masa sa de lucru se găsesc obiecte din perioada neoliticului, adică de peste 3800 de ani. Chiar dacă sunt nişte cioburi, restauratorii reuşesc să le pună cap la cap, ca într-un puzzle şi să contureze vasul care a fost odată.
Oamenii de aici spun că între ei şi obiectul de muzeu există o legătură organică, ca între fiinţe foarte apropiate.
Costina Vlad, în vârstă de 59 de ani, este unul dintre cei mai vechi restauratori ai Secţiei din Focşani.
„Am 36 de ani de când lucrez numai aici. Am făcut doi ani specializare la Muzeul Satului şi Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, unde am învăţat tot ce ştiu astăzi. Mă ocup de restaurarea obiectelor din ţesătură de la Muzeul din Crângul Petreşti. Sunt ţesături de peste o sută de ani, care le cedează urzeala şi se deşiră, ori eu am sarcina să le aduc la forma iniţială. Folosesc doar fibre naturale", ne spune Costina Vlad.
Ţine să precizeze că în această muncă nu izbuteşti dacă nu ai răbdarea cuvenită şi multă imaginaţie.
Tot prin lucru la laboratorul de restaurare şi conservare au trecut şi obiectele expuse astăzi la mausoleele din judeţ, asupra cărora patina timpului şi-au pus amprenta, numai că nişte mâini dibace au reuşit să le aducă aşa cum erau ele odinioară.
„Aici e cabinetul medical al obiectelor de muzeu, iar noi suntem medicii care trebuie să le facem bine”, ne spune şi Lenuţa Jitea, care se ocupă de partea de conservare.
Pentru restaurarea unor obiecte, cum sunt cele din hârtie, restauratorii spun că lucrează chiar şi un an, întreaga muncă fiind manuală.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
