Cum îşi reglau conturile pe vremuri oameni din protipendada ţării. Unele dispute s-au încheiat tragic
0
Alexandru Ioan Cuza, Duiliu Zamfirescu, Lascăr Zamfirescu, Nicolae Filipescu, George Emanuel Lahovary sunt doar câţiva dintre românii care au ales să-şi apere onoarea prin intermediul duelului.
La mare modă în apusul Europei, duelurile au fost practicate la scară largă în secul XIX, reprezentând pentru protagonişti un mod de a-şi apăra onoarea, a sa persoanal, dar şi a familiei sau poziţia socială pe care o deţinea.
Obiceiul a fost preluat şi în ţara noastră, fiind adus în special de ofiţerii ţarişti care au luptat în războiul ruso-turc.
Istoricii spun că cel mai mare duelist a fost chiar domnitorul Alexandru Ioan Cuza, posesorul unei truse de pistoale dăruită de Napoleon al III-lea al Franţei.
De altfel, Cuza s-a pregătit temeinic şi în domeniul scrimei cu un general francez celebru.
„Alexandru Ioan Cuza este un cunoscut şi convins duelist. Se iniţiase în arta scrimei cu generalul Menetrier, fost ofiţer al lui Napoleon I, iar în patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti se păstrează trusa cu pistoale pentru duel, primită de la Napoleon al III-lea. Cunoaştem în mod precis o afacere de onoare avută cu Costache Rolla”, susţine scriitorul Mihai Chiper în cartea „Pe câmpul de onoare: o istorie a duelului la români”, a lui Mihai Chiper.
Domnitorul a ajuns chiar să încurajeze duelul, asistând personal la lupte care s-au încheiat tragic. Pentru că ajunsese o afacere la ordinea zilei, din ordinul lui Cuza s-a înăsprit legislaţia iar din anul 1865 a devenit faptă penală.
Cu toate acestea, intelectualii vremii, dar şi politicienii au găsit în practica duelului calea cea mai bună şi onorabilă de a rezolva conflicte plecând de la dispute politice, calomnii sau gelozii.
Prinţul Bibescu, şi cu spada, şi cu arma
Un duelist celebru în epocă a fost George Bibescu, fiul domnitorului Tarii Românesti. În 1869, la Paris, acesta a avut o aventură amoroasă cu o contesă din nobilimea franceză, sotia principelui Paul de Bauffremont. Provocat la duel, în urma unor comantarii ofensatoare la adresa lui Bibescu, principele francez este rănit. Soţia lui divorţează de acesta şi se căsătoreşte cu prinţul român. Bibescu a avut la activ foarte multe dueluri, atât cu spada, cât şi cu pistolul, toate provocate în urma polemicilor sale publice.
Foarte multe personalităţi române au fost implicate în dueluri, dacă ar fi să-i amintim doar pe Ion Heliade-Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu, Titu Maiorescu, Carol Davila.
De asemenea, scriitorul Duiliu Zamfirescu a avut în timpul vieţii sale cinci dueluri, cel mai cunoscut fiind cel din 1882 cu Ioan Stavri-Brătianu, preşedintele Tribunalului Comercial, care îl acuzase în baza unor articole care îl vizau, confundându-l cu Delavrancea-Argus. Pe atunci, Duiliu avea doar 24 de ani.
Trei decenii mai târziu, în preajma Primului Război Mondial, Duiliu Zamfirescu este implicat într-un mare scandal. Acesta era un adversar al participării României la operaţiunile militare, indiferent de ce parte erau acestea.
Ministrul de război l-a acuzat pe diplomat de antipatriotism şi a cerut punerea la dispoziţie a sa, măsură cu care primul ministru de atunci, Titu Maiorescu, nu a fost de acord. Însuşi Duiliu Zamfirescu a cerut punerea provizorie în disponibilitate, ca să se poată bate în duel cu colonelul, pe nume Strătilescu.
Provocarea la duel nu e acceptată de colonel, sub pretextul că viaţa sa aparţine în întregime armatei ţării, pe toată durata campaniei
Fiul scriitorului Duiliu Zamfirescu a murit în duel
După Primul Război Mondial, în februarie 1921, opinia publică avea să afle de un duel în care şi-a pierdut viaţa fiul scriitorului Duiliu Zamfirescu, în vârstă de numai 25 de ani.
Lascăr D. Zamfirescu, cei mai mic dintre cei trei copii ai scriitorului din căsătoria sa cu Henriette Allievi, care era locotenent aviator în rezervă, s-a duelat cu căpitanul Maican, la Bucureşti, pentru o ofensă neînsemnată.
Duelul a fost provocat de o discuţie despre preţurile majorate pe care le practica un hotel central din Bucureşti. S-au schimbat câte trei focuri de pistol, iar Lascăr Zamfirescu a fost rănit grav la cap şi, cu toate îngrijirile medicale, a murit după cinci zile.
"Pentru un schimb de vorbe s-au bătut la Bucureşti, în duel, cu pistoale, Lascăr Zamfirescu, fiul preşedintelui Adunării Deputaţilor, şi un căpitan în rezervă cu numele Maican. Lascăr Zamfirescu a primit o rană la frunte, pe urma căreia şi-a dat sufletul în spital. Tovarăşul său de duel a fost pus la închisoare".
Potrivit Codului Penal de la acea vreme, Maican s-a ales cu două luni de închisoare corecţională.
Duiliu Zamfirescu nu i-a purtat ranchiună adversarului fiului său şi chiar s-a împăcat cu acesta, renunţând la orice pretenţie, dar Maican a rămas cu pedeapsa. După ieşirea din penitenciar, acesta s-a sinucis.
Unul dintre duelurile celebre ale sfârşitului de secol XIX a avut loc la Bucureşti, între ziaristul deputat conservator Gheorghe Emanuel Lahovary şi cel care avea să devină mai târziu preşedintele Partidului Conservator, Nicolae Filipescu.
Ziaristul Lahovary, omorât de un politician
Disputa dintre cei doi fruntaşi politici a avut loc în contextul în care Lahovary l-a atacat în mod frecvent în ziarul conservator "L’Indépendance Roumaine" pe Filipescu pentru modul cum face politică, acuzându-l, totodată, într-un alt ziar că este duplicitar şi că, de fapt, urmăreşte o apropiere faţă de liberali.
Ofensat de afirmaţiile colegului său de partid, care nu înceta cu acuzaţiile, Nicolae Filipescu, un împătimit al sălilor de scrimă, l-a provocat pe Lahovary la duel. Colegii de partid şi prietenii au considerat că nu există motive care să ducă la o astfel de dispută, iar Lahovary a găsit de cuviinţă să-şi ceară scuze faţă de personajul pe care l-a calomniat, încercând astfel să evite confruntarea. În zadar însă, pentru că Filipescu a rămas ferm pe poziţie şi a cerut insistent să-şi repare onoarea, o soluţie la modă în epocă.
Cei doi protagonişti au ales ca armă a duelului spada, mai ales că ambii erau buni spadasini, confruntarea desfăşurându-se în sala de tir pe care Filipescu o folosea la antrenamente. Duelul a durat doar două reprize şi s-a încheiat printr-o lovitură mortală aplicată lui Lahovary. Martorii care au asistat la dispută au povestit că a fost o lovitură aplicată cu furie, încât vârful spadei s-a îndoit în corpul lui Lahovary.
În urma procesului, Nicolae Filipescu a fost condamnat la şase luni de închisoare, dar a fost graţiat mai devreme de Regele Carol I, revenind ulterior în politică fără nicio problemă.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
