Cum facem deosebirea dintre un vin adevărat şi unul falsificat. Explicaţiile producătorilor
0Pentru a învăţa să alegem un vin bun trebuie în primul rând să ştim foarte bine ce fel de licoare vrem noi să bem. Oricum, este bine de ştiut că vinul este una dintre băuturile cel mai uşor de falsificat.
În România se consumă, anual, 100.000 de vagoane de vin, un vagon fiind echivalent cu 10.000 de litri de vin. Sunt date statistice oficiale de la Ministerul Agriculturii, din această cantitate reieşind că peste 30.000 de vagoane sunt vinuri din soiuri nobile, iar alte 20.000 de vagoane vinuri din soiuri hibride.
Specialiştii spun că jumătate din cantitate este reprezentată de vinul falsificat, având în vedere că magazinele sunt pline de produse chimice din care se fac vinuri dintre cele mai diverse, de juri că sunt adevărate.
Din acest motiv, cei mai mulţi dintre consumatorii de vin din ţara noastră nu pot face diferenţa între un produs natural şi unul falsificat, decât dacă sunt cu adevărat cunoscători în domeniu.
Consumatorii de vin care nu se pricep să distingă între un vin natural şi unul fals trebuie în primul rând să se uite pe etichetă, unde este descrierea băuturii. Dacă pe etichetă scrie vin, înseamnă că sunteţi pe drumul cel bun, întrucât la BFL-uri, adică băuturi fermentate liniştit, este interzis să apară pe etichetă denumirea de vin.
Cu toate acestea, producătorii de BFL-uri reuşesc să inducă în eroare consumatorii şi imprimă pe etichete simboluri care amintesc de vie sau dau denumiri specifice. Atenţie însă că produsul este ieftin şi conţine alcool din plin.
Preţul ar putea fi un alt filtru prin care oamenii îşi pot da seama dacă vinul este natural sau nu. De regulă, un vin ieftin se comercializează la rafturi în PET-uri de doi litri (BFL), nu costă mai mult de zece lei sticla, pe când un vin natural cumpărat de la raft se vinde cu peste 15 lei sticla de 700 de mililitri. Important este însă citirea etichetelor.
„Falsurile se fac de către cei care nu au suprafeţe de vii şi vor să facă mai multe loturi de vin la nivelul unui an. Falsificarea înseamnă de fapt adaos de apă în masa vinului, deşi în foarte multe cazuri nu se pune deloc vin, iar deosebirea dintre un vin natural şi unul falsificat este la îndemâna oenologului şi nu a consumatorului. Din această cauză au proliferat atât de repede şi atât de mult, pentru că au mers pe ideea slabei cunoaşteri a consumatorului“, spune Toader Manole, preşedintele Federaţiei Viticultorilor din Vrancea.
Cât de uşor se falsifică vinul
Întreaga „afacere“ pentru falsificarea vinului se bazează pe lipsa de cultură a vinului, pentru că marea majoritate a populaţiei nu ştie să deosebească gustul vinului autentic de al celui falsificat.
Cu alte cuvinte, un consumator care vrea un pahar de vin natural, dar nu se pricepe, trebuie să se adreseze ori unui specialist, ori să se adreseze agenţilor economici care îşi ţin vinul în antrepozite ale statului, vinuri care sunt astfel controlate (şi) calitativ.
Ca să ştim ca să alegem un vin bun trebuie în primul rând să ştim ceea ce vrem noi să bem.
“Dacă vrem să cumpărăm o sticlă de vin de la supermarket trebuie să urmărim pe etichetă să scrie DOC, adică denumire de origine controlată, care ne oferă garanţia că avem de a face cu un vin bun. Dacă vrem un vin la maturitate deplină pe etichetă va scrie CMD, adică cules la maturitate deplină, iar în cazul în care vrem un vin licoros, siropos, mai dulce, plăcut la degustare, trebuie să căutăm pe etichetă iniţialele CMT, adică cules la maturitate târzie”, ne dezvăluie Valentin Copaci, viticultor din Vrancea.
Din păcate, statul român, în loc să descurajeze practica falsificării de vinuri, mai mult a încurajat-o, în detrimentul producătorilor adevăraţi, care stau cu licoarea naturală în butoaie pentru că nu au piaţă de desfacere. Un vin contrafăcut conţine apă, alcool, arome, zahăr, îndulcitori, coloranţi şi substanţe chimice.
Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole sancţionează falsificatorii. Astfel, producerea, expunerea spre vânzare şi/sau vânzarea cunoscând că sunt falsificate sau substituite de vinuri şi produse vinicole prin oricare din modalităţile prevăzute la art. 21 alin. (2) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă penală.
Statisticile spun că fiecare român bea în medie 24 de litri de vin pe an, la jumătate din consumul locuitorilor din ţările dezvoltate. Mai bine de o treime din vinurile vândute la noi sunt albe. Consumul este însă mai mare, spun specialiştii, pentru că nu include şi vinul obţinut în micile gospodării.
Se încarcă comentariile...
