“Binefăcătorii” Vrancei se nasc în Parlament

Nu mai e niciun secret că cele mai bune afaceri în ziua de astăzi sunt cele cu statul. Oricât de ambiţios şi binevoitor ar fi un întreprinzător care pleacă la drum cu ceva capital şi imaginaţie, afacerea este 80% sortită eşecului dacă negustorul nu are inspiraţia şi/sau îndemânarea să pună mâna pe un contract cât de mic cu vreo primărie, consiliu local, şcoală ori cu vreuna dintre puţinele întreprinderi cu capital de stat care au mai rămas.

Cel puţin teoretic, contractul e contract, banii sunt bani, siguri şi la timp. Altfel, mai devreme sau mai târziu întreprinyătorul anonim este mâncat pentru că în hăţişul afacerilor, banii "privaţi" sunt greu de obţinut şi mai ales de strâns la teşcherea. Au speculat însă de minune acest lucru nu afaceriştii ci chiar aleşii sus-puşi, sprijiniţi puternic în spate de politic.

Pentru Vrancea, etalon în acest sens sunt parlamanetarii care par că reprezintă "patria vinului" în forul legislativ mai mult pentru bunăstarea propriilor buzunare decât pentru cea a oamenilor care i-au ales.

Cu mâinile pe banii statului şi cu ochii pe orizonul roz-auriu al fondurilor europene, personaje de genul lui Nini Săpunaru şi a Sorinei Plăcintă sunt exemplul clar că dacă eşti parlamentar deţii cheia succesului în afaceri.

Fost ministru şi actual senator, Sorina Plăcintă s-a învârtit cum nu s-a putut mai bine când a venit vorba de câştigat bani de la stat. La adăpostul unor contracte care dau situaţiei un caracter legal, senatoarea a bifat rând pe rând câştiguri atât de grase încât l-ar face să roşească de ruşine, dar şi de ciudă, pe orice bugetar foarte bine remunerat.

Fie că a fost vorba de confecţionarea de echipamente speciale, fie că a fost vorba de cursuri de recalificare sau de o aşa zisă creştere a competitivităţii microîntreprinderilor ori de promovarea imaginii turistice a Vrancei, Sorina Plăcintă a luat bani de la stat cu milioanele de euro, ceea ce mă face automat să mă gândesc la un ales local focşănean care "suge" bani de la două primării şi de la stat prin afacerile pe care le derulează, sintetizând totul într-o afirmaţie demnă de intrat în analele maximelor „băieţilor deştepţi" al României post-decembriste: "Sunt un tip inteligent, cu potenţial mare şi mă descurc"!

Nu ştiu cât de conştienţi sau recunoscători sunt vrâncenii vizavi de astfel de potenţialuri şi dovezi de inteligenţă. Probabil că doar aceia care au devenit bone în urma cursurilor de baby-sitter ţinute - culmea! - chiar de beizadeaua Andrei Plăcintă, fiul senatoarei, sau poate cei care, dotaţi fiind cu puteri paranormale, au întrezărit cu ochiul magic o dezvoltare a micilor afaceri în urbea Focşanilor şi de aici o oarecare prosperitate a cetăţeanului de rând.

Norocul celor ajunşi sus şi cu lipici la căpătuiala din banul public este mentalitatea românaşului cu mâinile legate, incapabil să reacţioneze şi să amendeze acest gen de abuzuri. Cu credinţa că "cine poate oase roade", vrânceanul de rând se va mulţumi cu pomenile electorale, cu investiţiile tărăganate cu anii şi finalizate pe genunchi, înainte de alegeri, cu parangheliile publice. Toate pe banii lui, din taxe şi impozite.

Şi dacă nu este suficient, între două reprize de distracţii şi "surprize" de la stăpânirea oraşului, vrânceanul deschide televizorul şi mai află de ultimele isprăvi penale ale beizadelei Andrei, plictisit de huzurul pe milioanele de euro făurite de mămica lui, care vrea să intre în istoria filantropilor oraşului de pe Milcov.