Povestea tânărului care readuce colindul la ușa caselor din sudul Olteniei. „M-am îndrăgostit de cultura tradițională”
0În satele din sudul țării, colindul se mai aude rar. Obiceiul s-a stins încet, odată cu satul de altădată. Un tânăr interpret de muzică populară încearcă acum să refacă drumul colindului – din arhive și de pe scenă, înapoi la ușa oamenilor.
Satul s-a schimbat, obiceiurile s-au pierdut, iar puținele ocazii în care vechile colinde se mai aud în sudul Olteniei sunt spectacolele și concertele. De pe scenă ar putea să reînvie însă tradiția, parcurgând drumul invers, crede cu tărie Alexandru Lilea, un interpret de muzică populară îndrăgostit de lumea satului. El a căutat în arhive și a scos la lumină colinde și cântece vechi care răsunau cândva în satele de pe valea Dunării. Astfel, pentru prima dată după mult timp, s-a auzit „La tulpină la doi meri“, visul tânărului interpret fiind ca în următorii ani colindele să însuflețească din nou satele.
Scrisoarea care i-a unit
Alexandru a înființat, cu aproximativ trei ani în urmă, grupul Rapsozii din Valea Dunării, aducând pe scenă cântecele pe care puțini le mai știu sau le mai recunosc dacă le aud. În acest an a venit rândul vechilor colinde, descoperite, după cum a mărturisit interpretul pentru „Weekend Adevărul“, în arhivele Institutului de Folclor și ale Academiei Române. Din grupul mare fac parte nouă persoane, însă pentru a colinda ca odinioară au urcat pe scenă patru rapsozi: Alexandru Lilea (28 ani, inițiatorul grupului, din Rast), Ion Mitricoasa (63 ani, Dăbuleni), Marius Gheorghe (35 ani, din Goicea) și Mihnea Diaconu (elev, 14 ani, din Craiova).
Marius Gheorghe este cel mai priceput instrumentist dintre cei patru. Cântă la caval, la fluier, la cobză, la vioară, iar lista poate continua. Pe nea Ion Mitricoasa, din Dăbuleni, Alexandru Lilea l-a cunoscut „printr-o conjunctură frumoasă“. „M-a văzut la televizor și a scris o scrisoare, a trimis-o la primărie și l-a rugat pe primar să-l pună în legătură cu mine, să-mi dea scrisoarea. A lăsat numărul de telefon și eu l-am căutat, pentru că dumnealui, cunoscând preocupările mele, și-a dorit ca ceea ce deținea – costumul popular, lada de zestre a mamei dumnealui și tot ceea ce mai avea – să mi le ofere cu tot dragul. De asemenea, cântecele pe care le-a cules. Ba mai mult, am mers împreună la un studio de înregistrare și am înregistrat două piese ale dumnealui. Eu mi-aș dori să facem și niște albume împreună“, a dezvăluit Lilea. Cel mai tânăr dintre membrii grupului, Mihnea Diaconu, studiază la rândul lui cobza.
Rapsozii din Valea Dunării au fost, în acest an, prezența aparte de la „Alaiul Datinilor – Din bătrâni, din oameni buni“, spectacolul organizat de Centrul Județean de Cultură și Artă Dolj – Secția pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, cântecele interpretate fiind nemaiauzite. „Grupul de colindători face parte, de fapt, dintr-un grup mai mare gândit de mine în urmă cu trei ani, Rapsozi din Valea Dunării. Fac parte mai mulți oameni, în special rapsozi populari pe care eu i-am întâlnit pe teren și pe care i-am descoperit. Au și calități vocale, și repertoriu și povestea de viață. Repertoriul nostru variază – aici este diferența. Avem cântece populare care se cântă cu orice prilej și cântecele ocazionale cum ar fi aceste colinde pe care le-am abordat începând de anul acesta. Domnul Ioan Bocșa, marele profesor și muzicolog de la Cluj, a venit, a făcut o cercetare de teren, i-am furnizat câteva informații și colinde de la noi din zonă și dumnealui ne-a stârnit cumva interesul pentru treaba aceasta. Și de aceea am zis că ar fi foarte bine să continui, mai ales că obiceiul colindatului și colindele s-au pierdut la noi în zonă, în special în sudul Olteniei, că noi de acolo venim. Eu am găsit foarte puține pe teren, în schimb le-am preluat de la Institutul de Folclor și de la Academia Română, de la București“, a depănat Alexandru Lilea firul poveștii Rapsozilor din Valea Dunării. Între timp a înființat și o asociație, Asociația Culturală Diadema Doljului, pentru a-și atinge obiectivul promovării culturii tradiționale.
Colindul: de la festival la ușa oamenilor
Grupul Rapsozii din Valea Dunării, deși aflat la primele colinde aduse pe scenă în acest an, a fost premiat la Cluj, în cadrul unui festival organizat de îndrăgitul interpret Ioan Bocșa, specialistul care a scos la lumină mii de colinde, din toate zonele țării. Profesorul Ioan Bocșa a cercetat și sudul țării, iar în cadrul festivalului „Suflet și identitate” a pus în valoare colinde vechi din 12 județe din această parte de țară, printre acestea și „La tulpină la doi meri“, descoperit de Alexandru Lilea și interpretat de Rapsozii din Valea Dunării.
„La început am cântat pentru noi, dar dorința noastră este să cântăm pe scenă, pentru asta ne-am pregătit și lucrăm la diverse proiecte. Eu, prin asociația pe care am înființat-o, intenționez să organizez două festivaluri, unul dintre ele de colinde“, și-a dezvăluit tânărul planurile de viitor. De ce colinde? Pentru că în sudul țării obiceiul este aproape pierdut, iar multe dintre colinde nu s-au mai auzit de peste o jumătate de veac.
Prima încercare de a revigora obiceiul, a mai dezvăluit Alexandru Lilea, avut-o pe când era student la Teologie și a creat un grup. A văzut atunci cât de mare era dorința copiilor de a colinda. A strâns aproape 30, cu care a pornit din casă-n casă. „M-a interesat să reînvii cumva tradiția aceasta. Am simțit că oamenii sunt foarte receptivi, cuprinși cumva și de lacrimi. La noi colindau băieții, era exclusiv treaba băieților, și mai mici și mai mari, dar colindatul nu a avut amploarea pe care o are în Transilvania sau în Moldova. Avem în schimb datul la grindă, iordănitul, păzitul fântânilor și obiceiul Iancu Jianu, care s-a desfășurat și s-a păstrat până acum“, a mai precizat tânărul.
Își dorește revitalizarea obiceiului de a colinda din casă-n casă, nu doar cântatul pe scenă: „Este nevoie pentru că colinda este foarte valoroasă, deci și obiceiul, tradiția aceasta a mersului cu colinda. La colindat, la noi în zonă, oamenii se concentrau și pe anumite practici de bunăstare, de a aduce în casa lor prosperitatea. Gazda îl punea să facă ceva pe colindătorul care venea. Sunt practici și credințe ale oamenilor legate de aceste lucruri până în zilele noastre“, a mai spus Lilea.
Micul muzeu din sudul Olteniei
Alexandru Lilea este un nume cunoscut iubitorilor de folclor. Drumul de la copilul care cânta la strană, la biserica din Rast, și până la tânărul premiat la Festivalul „Maria Tănase“ a avut tot timpul legătură cu lumea satului. „M-am născut în Băilești și am crescut în comuna Rast, în județul Dolj. Pentru prima dată am urcat pe scenă la 11 ani și încet-încet m-am autodepășit cumva. Am urmat drumul festivalurilor, concursuri mai mici la început, după aceea la cele mari, naționale. M-am îndrăgostit de cultura tradițională și am cules folclor și asta fac în continuare. Am deprins această pasiune în festivaluri și concursuri. Acolo se impunea un anumit repertoriu, o anumită ținută. Discutând cu oameni, cu specialiști, s-a trezit acest interes. Eu oricum crescusem în lumea satului și aspectele acestea care apar în domeniul culturii populare eu le trăisem. Nu eram străin de ritualurile de la botez, înmormântare, cununie și alte cântece“, a dezvăluit tânărul interpret, astăzi un colecționar pasionat de cântece, dar și de obiecte de port popular și nu numai.
Alexandru are o colecție semnificativă de obiecte, iar visul său este să realizeze un muzeu după toate canoanele, în casa bunicilor săi. O parte a colecției a fost expusă în câteva rânduri și privitorii au putut admira frumusețea și bogăția costumului popular oltenesc. „Lucrez la ceea ce va fi acest muzeu. Dețin o colecție frumoasă de obiecte, în special costume populare, ansambluri vestimentare și de femei, și de bărbați, dar m-a interesat să salvez, să promovez și să conserv patrimoniul acesta și imaterial, și material. De asemenea, am o colecție de pristolnice. Eu mă străduiesc să le conserv și să le aduc și în atenția publicului. Am costume din Câmpia Băileștilor și Valea Dunării până la Dăbuleni. Mai dețin alte piese și din alte zone ale țării chiar, dar m-am concentrat pe treaba aceasta pentru că mă interesează să le arătăm oamenilor că suntem cu adevărat valoroși și zona aceasta are un potențial extraordinar, însă nu a fost atât de exploatată, în sensul bun“, a adăugat interpretul.
În timp, oamenii au auzit de tânărul care colecționează obiecte vechi din gospodăria țărănească, iar cine știe că deține adevărate comori i se adresează, convins că vor ajunge pe mâna cui știe să le pună în valoare. Unele dintre piesele colecționate le-a achiziționat, altele i-au fost dăruite. Nu toate au fost în stare tocmai bună, unele au necesitat restaurare. Alexandru le-a privit cu interesul omului care îndrăgește satul, dar și cu interesul specialistului, tânărul având un masterat în etnologie, antropologie culturală și folclor.
Interesant este că la început și-a dorit să devină preot. A făcut seminarul teologic și mai departe Facultatea de Teologie, dar a realizat că și mai mult îi place să fie pe scenă și pe teren să descopere piesele de folclor pierdute sau nescoase încă în fața publicului. El spune că grija lui cea mai mare este să ducă mai departe comorile pe care le descoperă sau i se încredințează așa cum le-a primit. „Fiind vorba de patrimoniu, acesta nu poate fi alterat. Nu există să-l distrugi, să-l strici. Și, bineînțeles, trebuie să-l cunoști, să-l valorizezi“, spune convins Alexandru Lilea.
Se încarcă comentariile...
