„Pasărea măiastră a României” în 25 de portrete realizate de pictorul care o asculta în copilărie la patefon. „Cumva, a vrut să-i dea viață”
0O expoziție inedită cu 25 de portrete ale Mariei Tănase realizate după cărți poștale a fost vernisată în Slatina, după ce publicul din Craiova le-a putut admira la începutul toamnei.
Autorul a realizat 26 de portrete ale artistei supranumite „pasărea măiastră a României” cu peste 12 ani în urmă, acestea fiind prezentate privitorilor, în foaierul Teatrului Național „Marin Sorescu“, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea artistei. Unul dintre ele a fost donat unei instituții muzeale, iar cele 25 rămase au fost readuse în atenția iubitorilor de frumos la începutul toamnei, în Galeriile „Cromatic“ din Craiova, pentru ca recent expoziția să ajungă și la Slatina, la Biblioteca Județeană „Ion Minulescu”, prin grija Ameliei Etegan, reprezentanta Centrului Județean de Cultură și Artă Dolj.
Cel care, prin portretele realizate, a vrut să-i dea viață artistei, după cum aprecia pictorul Iulian Bănuță cu ocazia vernisajului expoziției „Chipuri” de la Slatina, este Mihai Dascălu, pictor cu o activitate de peste jumătate de veac în spate.
De vocea Mariei Tănase, a povestit Mihai Dascălu pentru „Adevărul”, a fost fascinat încă din copilărie. „Când eram mic, o auzeam la patefon, pentru că patefon era pe atunci, avea un frate de-al lui taică-meu, lângă noi. Ascultam muzica, o știam, o auzeam cântând, iar acum o ascult pe telefon. A fost un geniu, din punctul meu de vedere. Ridică notele într-un loc de atât de sus, o voce...”, a descris-o Dascălu.
S-a apucat de lucru având în față cărți poștale. A decis să dea portretelor „un pic de culoare”, impresionat de evenimentul extrem de trist al morții artistei, devenit unul de amploare prin transmisiuni radio și în presa scrisă (în ciuda dorinței pe care artista și-a manifestat-o ca moartea sa să nu fie adusă la cunoștință nimănui, cu excepția oficialităților), pe care l-a trăit pe când era copil.
Mihai Dascălu avea pe atunci 12 ani și descoperise deja că desenele sale au ceva în plus față de cele ale colegilor. N-a putut să meargă la liceu, părinții, oameni simpli din Giubega, nu-și permiteau, așa că a făcut școala profesională, a învățat o meserie și „a intrat în pâine”.
Ajuns în Craiova, după absolvirea școlii profesionale a făcut tot ce i-a stat în putință să învețe de la profesioniști cum să aștearnă culoarea în portrete și peisaje. A dat examen la Școala Populară de Arte, unde a studiat grafica cu Gabriel Bratu și sculptura cu Ilie Berindei. A debutat ca artist cu peste jumătate de secol în urmă, într-o expoziție de grup la Muzeul de Artă din Craiova. Prima sa expoziție personală a deschis-o la Galeriile „Cromatic“ ale Centrului Creației Populare Dolj. În 1981 a devenit și membru al Cenaclului Brâncuși. În toți acești ani a cunoscut succesul sub multe forme, dar a rămas cu dezamăgirea de a nu fi studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.
„S-au folosit niște culori de pământ închise, lumina cade frumos pe imaginea chipului”
Portretele din expoziția „Chipuri” sunt de admirat îndelung, în tăcere. „S-au folosit niște culori de pământ închise, lumina cade frumos pe imaginea chipului și o surprinde în diferite ipostaze. (...) El, cumva, a vrut să-i dea viață. Deși este decedată, artistul vrea să-i dea viață, să o readucă printre noi, să ne reamintim cumva de muzica ei, așa văd aceste lucrări. E foarte frumoasă expoziția, e expresivă”, a apreciat pictorul Iulian Bănuță.
Autorul tablourilor, care la vernisajul din Slatina nu a putut participa, a realizat, estimează, peste o mie de portrete. În anii grei ai comunismului avea comenzi numeroase și își rotunjea, astfel, veniturile.
I-a plăcut să picteze și peisaje, își amintește că pentru un peisaj de iarnă a îndurat un ger crunt. A plecat cu un braț de ziare de acasă, pe care le-a aprins când nu și-a mai simțit degetele, pentru a se încălzi.
Portrete a început să realizeze la doi ani de la admiterea la Școala Populară de Artă. „Am început Școala Populară de Artă în 1973. Și după vreo doi ani am început să fac portrete. Făceam portrete pentru bani. Eu am dat la pictură, dar domnul Bratu că nu, că sunt la grafică. Și nu știam eu atunci cum e cu grafica, cu pictura, dar a fost foarte bine că am făcut grafică”, spune astăzi Mihai Dascălu.
Și-a făcut curaj să-și pună pentru prima dată la încercare talentul când într-un colț de ziar a văzut o rubrică, „Telefonul 12613 vă răspunde”. „Am dat și eu telefon, am spus că am talent. Și au luat legătura cu Gabriel Bratu și a spus că se va ocupa de evoluția acestui tânăr. Dar nu l-am mai întâlnit”, și-a amintit pictorul. A plecat în armată, iar când a revenit și a dat admitere la Școala Populară a avut surpriza să-l descopere în atelier tocmai pe Gabriel Bratu.
S-a făcut repede remarcat printre elevii artistului. S-a înscris și la seral, pentru a absolvi liceul, un vis din adolescență. A făcut doi ani de liceu la „Nicolae Bălcescu”, liceu condus de Nicolae Andrei, profesor emerit, fratele lui Ștefan Andrei, ministru de Externe în comunism. În 1975 a realizat pentru liceu 40 de portrete de scriitori și foști profesori ai liceului, lucrări pe care le-au admirat de atunci generații de elevi.
După absolvirea liceului a dat admitere la Institutul „Nicolae Grigorescu”, însă fără succes. Cu banii economisiți pentru facultate, la sfatul profesorului Bratu, și-a achiziționat un apartament în Craiova. Viața a mers mai departe, s-a căsătorit cu o colegă de la Școala Populară de Artă, au venit copiii și facultatea nu a mai fost o prioritate.
Prima expoziție a fost una de grup. S-a înscris ulterior la Cenaclul Brâncuși, iar în 1981 a trimis lucrări pentru festivalul „Cântarea României”.
„Am luat locul patru pe țară atunci. Am rămas surprins și eu, nu știam, pentru că plecau tablourile și nu mai știam ce se întâmplă până când se-ntorceau. Și am auzit la radio că la Muzeul de Arte al Republicii a fost expoziția laureaților festivalului „Cântarea României”, care a fost vizitată de delegații de partid și de stat. De o mare apreciere s-au bucurat lucrările cutare, cutare, cutare și Mihai Dascălu din Craiova cu tabloul „Case vechi în peisaj”. Și cu acela am obținut locul 4 pe țară. M-am dus la Cenaclu, n-am spus nimic, pentru că președintele cenaclului se aștepta să ia el. Dar ei știau”, și-a amintit artistul.
Prima expoziție personală a avut-o la Atelierele Cromatic, 42 de desene. „Erau multe portrete. Unul dintre ele, <Mircea dormind>, l-am făcut după un desen pe care îl făcusem la moartea bunicului meu, noaptea. Mai veneau oamenii în vârstă la priveghi și l-am surprins pe unul dintre ei”, și-a amintit Mihai Dascălu.
Au urmat interviuri, aprecieri de la pictori consacrați, expoziții. Una dintre expoziții, montată în fața Spitalului Județean, a vernisat-o la ora la care se realiza schimbul de tură. Are și de acolo multe amintiri frumoase.
De-a lungul deceniilor a realizat portrete pentru oameni simpli, dar și pentru judecători, actori, doctori, colegi de muncă. Lucra ore întregi după serviciu.
„Eu nu știu de unde am avut atâta energie. Eram la serviciu, m-am dus la grafică, mă duceam și la pictură, pentru că la grafică era marțea și joia, la pictură era luni, miercuri și vineri. Și m-am înscris în ’74 și la sculptură. Am făcut un an cu Ilie Berindei, cu profesorul recunoscut în Europa, acum este în Elveția, a fugit în timpul comunismului. Am învățat multă anatomie artistică la sculptură. (...) Era singurul sculptor cu facultate din Craiova, atunci”, și-a amintit Dascălu.
După Revoluție a început să picteze și icoane. Discuția cu Amelia Etegan, în urma căreia s-a născut ideea de a realiza expoziția cu portretele Mariei Tănase, a avut-o după o expoziție de icoane.
Mai multe biserici din Craiova au de asemenea picturi realizate de Mihai Dascălu, iar lucrări de-ale sale au ajuns și în străinătate. A experimentat teme diverse, a pictat sute, poate mii de portrete și peisaje, a pictat sute de icoane. Are în lucru încă multe altele, la atelierul din Craiova și acasă, în comuna natală, dar nu a pictat încă, și își dorește să o facă, un câmp de floarea soarelui.
Se încarcă comentariile...
