Ziua când Kustenge redevine Constanţa. Două mari proiecte memorabile au fost realizate în primii ani după ce Dobrogea a redevenit pământ românesc
0După ce Dobrogea a scăpat de dominaţia otomană, pe tărâmul dintre Dunăre şi mare s-au realizat două mari investiţii: podul de peste Dunăre şi Portul Constanţa. Oraşul şi-a reluat numele de Constanţa.
Timp de patru secole, Dobrogea a fost sub stăpânire otomană şi s-a numit Kustenge. Unii spun că data la care Dobrogea a intrat sub dominaţia Înaltei Porţi ar fi anul 1416, alţii merg cu patru ani mai târziu. Alţi istorici spun că Dobrogea a intrat treptat sub stăpânirea otomană. Dobrogea a devenit parte a României după Războiul de Independenţă din anul 1878.
Numele turcizat al oraşului s-a mai menţinut încă doi ani de la instalarea în 1878 a administraţiei româneşti în Dobrogea. Pe actele pe care le semnau în aceşti primi ani prefectul Remus Opreanu sau primul primar al Constranţei – grecul Antonio Alexandridi – sunt prezente antetele şi ştampilele cu înscrisurile Primăria Comunei Kustenge. După 1880, apare denumirea de Constanţa, aflăm de la arhitectul constănţean Radu Cornescu. Localnicii obişnuiau însă, încă mult timp, să folosească denumirea de Kustenge.
Prima şedinţă a Consiliului Comunal al Comunei Kustenge s-a ţinut pe data de 12 decembrie 1878, prezidată de primarul Antonio Alexandridi, iar peste două zile, sub preşedenţia prefectului Remus Opreanu s-au adoptat mai multe hotărâri prin care se preconizau buna funcţionare a spitalului comunal, prevenirea şi stingerea incendiilor, curăţenia şi iluminatul stradal precum şi numirea comisiei pentru constituirea bugetului local pentru anul 1879. Primul regulament privind administraţia interioară a Constanţei a fost redactat la Primărie pe 6 mai 1879 şi aprobat de Prefectură, cu unele modificări, pe 8 mai.
Dobrogea modernă avea nevoie de două investiţii mari: Podul peste Dunăre şi Portul Constanţa, în condiţiile în care drumul de la Bucureşti la Constanţa se făcea cu trenul până la Giurgiu sau Brăila, de aici cu vaporul la Cernavodă şi, apoi, cu trenul englezesc la Constanţa, iar portul nu avea capacitate să primească decât câteva vase.
Podul lui Anghel Saligny
La 14 septembrie 1895, a fost inaugurat podul peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, opera tânărului inginer Anghel Saligny, care a costat 35 milioane de lei aur. Iniţial, construcţia s-a numit Podul Regele Carol I, apoi Podul Anghel Saligny.
Iniţial, guvernul român a iniţiat două concursuri internaţionale pentru proiectarea şi executarea podurilor. În ciuda tuturor discuţiilor purtate, niciunul dintre reprezentanţii de peste hotare nu au avut proiecte convingătoare pentru autorităţile române. Guvernul român a încredinţat proiectarea şi realizarea podurilor Direcţiei Generale a Căilor Ferate Române, sub conducerea ing. Anghel Saligny, care avea doar 34 de ani.
În octombrie 1890 au început lucrările la podul Dunărea, la Cernavodă. El a fost proiectat la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge.
Podul are o formă zveltă, bare dantelate, iar conturul general este armonios. Şi astăzi, este considerat a fi unul din cele mai frumoase poduri metalice din lume.
La capătul podului dinspre Cernavodă a fost ridicat un fascinant monument din bronz reprezentând doi dorobanţi, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă. Dorobanţii şi stemele au fost realizate de sculptorul francez Léon Pilet (1836-1916), iar o parte din contravaloarea lor a fost suportată de Ambasada Franţei, în cinstea regelui Carol I.
Istoria Portului Constanţa
La 16 octombrie 1896, toată floarea cea vestită a României se afla la Constanţa, unde avea loc un moment istoric. Adunarea era ţinută pe malul Mării Negre, aproape de Cazino, lângă actuala intrare principală în Portul Constanţa. Familia regală a României urmăreşte citirea documentului oficial prin care Regele Carol I consfinţea naşterea unuia dintre cele mai mari obiective strategice ale României pentru următoarele sute de ani: „Întemeierea unui port la ţărmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai îndepărtate, comerţul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominaţie a strămoşilor noştri romani şi unde s-a sfârşit poetul Ovidiu“.
Actul fundamental a fost pus la piatra de temelie a viitorului Port Constanţa. Istoricii situează locul de depunere a documentului, mărturie peste veacuri, la rădăcina digului de larg, în zona Vraja Mării.
Pergamentul a fost introdus într-un tub de sticlă, apoi în blocul de beton de 40 tone, pe care o macara uriaşă denumită Titan l-a montat în structura digului. Aşa au fost inaugurate lucrările de construcţie a Portului Constanţa, care avea să devină poarta maritimă a României şi cel mai important port de la Marea Neagră.
Micul port al Constanţei se întindea până atunci pe 4 hectare, avea un singur cheu din lemn şi piatră, iar acvatoriul avea o adâncime de 5,25 metri. Fusese construit de compania engleză Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd, care realizase la comanda Imperiului Otoman, la mijlocul anilor 1800, calea ferată a Dobrogei, de la Cernavodă la Constanţa.
Vă mai recomandăm:
Inginerul care a proiectat Magistrala Albastră şi caznele construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră
Se încarcă comentariile...
