Partizanii din Dobrogea, executați fără să fi fost judecați și condamnați la moarte. Călăul agramat care a ordonat „Transporturile morții“
0La 10 martie 1950, 13 partizani din Dobrogea au fost împușcați în Pădurea Verde din Timișoara. Doar după mulți ani s-a aflat adevărul.
În anii 1949 şi 1950 au avut loc o serie de crime comise de Securitate împotriva unor deţinuţi politic, deja condamnați de instanțele de judecată, dar ale căror pedepse erau considerate prea mici de către autoritățile comuniste.
Pădurea Verde din Timișoara este locul asasinării unor partizani din lotul „Babadag”, trimişi în decembrie 1949 să-şi ispăşească pedeapsa la penitenciarele Gherla şi Aiud. Cazul este mult mai complex şi, după investigaţii migăloase, inginerul Teodor Stanca, preşedintele AFDP Timiş, a reuşit să descopere amănunte lămuritoare.
Se ştia iniţial că „dobrogenii” au fost transferaţi din cele două închisori şi executaţi cu toţii în Pădurea Verde. Asta se întâmplase însă doar cu o parte dintre ei, omorâți la 10 martie 1950.
Alţii au fost transferaţi în februarie 1950 la Piteşti, fiind asasinaţi, unii la 20 martie, iar alţii la 23 martie 1950.
În evidenţele Direcţiei Generale a Penitenciarelor, cea care dăduse ordinele de transfer spre şi dinspre Aiud şi Gherla, este consemnat decesul fiecărui deţinut şi data acestuia, însă nu se vorbeşte nimic despre împuşcare: la rubrica „Motivul morţii” apar, ca de obicei, diagnostice cardiace, digestive sau, în câteva cazuri, pur şi simplu, „moartea naturală”, conform Memorialului Sighet.
Lista celor împușcați în 10 martie 1950: CENUȘE Marin Gh., n. 14 oct. 1901, Radu Negru (Călăraşi), șef de post; ar. 9 aug. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; CONSTANTIN Ion A., n. 10 dec. 1903, Casimcea (Tulcea), ţăran, partizan din zona Babadag; ar. 18 mai 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „crimă de uneltire contra ordinii sociale”; DOBROMIR Nicolae S., n. 15 nov. 1907, Nistoreşti (Constanţa), ţăran; ar. 22 mai 1949, cond. 20 m.s. pt. „crimă de uneltire contra ordinii sociale”; DUŢU Manea I., n. 14 mai 1901, din Târguşor (Constanţa), ţăran; ar. 13 iul. 1949, cond. 25 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; ENACHE Gheorghe, n. 1907, Mihail Kogălniceanu (Constanţa), ţăran; ar. 1949, cond. 15 ani m.s.; FILIP Ioan N., n. 28 aug. 1904, Pantelimonu de Jos (Constanţa), învăţător, partizan în grupul Gheorghe Tofan; ar. 22 aug. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „crimă de uneltire contra ordinii sociale”; GOGU Alexandru Z., n. 25 mar. 1910, Iugoslavia, ţăran; ar. 14 mai 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „crimă de uneltire contra securităţii interne a statului”; GUŞIŢĂ Gheorghe N., n. 8 nov. 1903, Leascova (Bulgaria), ţăran, partizan din Dobrogea; ar. 9 aug. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „crimă de uneltire contra ordinii sociale”; LACHE Constantin C., n. 20 ian. 1913, Grecia, ţăran; ar. 5 iul. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; LECA Gheorghe, din Mihail Kogălniceanu (Constanţa), ţăran; ar. iul. 1949, cond. 20 de ani m.s.; LECA Ion, din Mihail Kogălniceanu (Constanţa), notar; ar. iul. 1949, cond. 18 ani m.s.; MATEI Petre, din Vasile Alecsandri (Tulcea), ţăran, partizan din zona Babadag; cond. 1949 pt. „participare la mişcarea de rezistenţă din Dobrogea”; NEGROIU Dumitru C., n. 8 oct. 1910, Plopii Slăviteşti (Teleorman), perceptor; ar. 13 mai 1949, cond. 25 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; NICOLAE Iordan I., n. 10 iun. 1904, Casimcea (Tulcea), ţăran, partizan din zona Babadag; ar. 22 mai 1949, cond. 18 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; PASTRAMĂ Gheorghe, din Ceamurlia (Tulcea); ar. 1949, cond. 20 ani m.s.; PIŢIGOI Ioan I., n. 26 oct. 1923, Saraiu (Constanţa), ţăran; ar. 14 iul. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; ROŞCULEŢ Nicolae Gh., n. 12 mai 1919, Casimcea (Tulcea), ţăran; ar. 18 mai 1949, cond. 25 ani m.s. pt. „crimă de uneltire contra ordinii sociale”; STAVROSITU Iancu, din Casimcea (Tulcea), ţăran, partizan din zona Babadag; ar. 1949, cond. 20 ani m.s.; STERCU Stere A., n. 5 mar. 1906, Leascova (Bulgaria), ţăran, partizan din Dobrogea; ar. 9 aug. 1949, cond. 20 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; TOFAN Gheorghe I., n. 24 apr. 1908, Calfa (Tulcea), învăţător; ar. 20 mai 1949, cond. 17 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; TOMOŞOIU Gheorghe Gh., n. 13 apr. 1907, Aliman (Tulcea), ţăran, partizan din zona Babadag; ar. 7 mai 1949, cond. m.s.v. pt. „crimă de uneltire contra ordinii sociale”; TOPÂRCEANU Ioan D., n. 29 aug. 1904, Târguşor (Constanţa), țăran, partizan din zona Babadag; ar. 15 mai 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale” (lotul rezistenţei din Babadag); TUDORAN Constantin D., n. 24 aug. 1915, Saraiu (Constanţa), țăran; ar. 26 apr. 1949, cond. 15 ani m.s. pt. „uneltire contra ordinii sociale”; ZACHE Constantin, n. 1903, Teregova (Caraş-Severin), partizan; ar. 10 mar. 1949, cond. pt. „legături cu mişcarea de rezistenţă din Dobrogea”.
Călăul Alimănescu
Dr. Gheorghe Petrov, istoric și arheolog la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, atribuie executarea partizanilor unui comando de temut al Securităţii. Echipa Fulger era un pluton de execuţie condus de vestitul maior de miliţie Eugen Alimănescu, ce era secondat de maiorul de securitate Zoltan Kling, un torţionar notoriu. Alimănescu era recunoscut pentru duritatea sa cu care se ocupa de anihilarea bandelor de „duşmani ai poporului“.
Într-un documentar publicat în revista „Memoria“, el dezvăluie faptul că anchetele s-au desfășurat pentru marea majoritate a celor arestați la sediile Securității din Cluj, Turda și Alba Iulia. Cercetările au fost finalizate în septembrie 1949, după care inculpații au fost înaintați Tribunalului Militar din Sibiu pentru a fi judecați și condamnați. „Cum numărul celor care urmau să fie judecați era foarte mare, regimul a evitat trimiterea în instanță a unui singur lot de persoane, care ar fi demonstrat că rezistența anticomunistă era o mișcare de mare amploare. În consecință, s-a decis repartizarea celor arestați în mai multe loturi. Ca urmare, au fost formate peste 15 loturi, fiecare cuprinzând aproximativ 20 de persoane“, spune Gheorghe Petrov.
Singurul martor, un paznic care a stat ascuns în cimitir
Tribunalul Militar Sibiu a pronunțat pedepse grele pentru foarte mulți dintre cei arestați. Din lotul principal, șapte persoane în frunte cu maiorul Dabija au fost condamnate la pedeapsa capitală, fiind executate la Sibiu în dimineața zilei de 28 octombrie 1949. După execuție, cadavrele au fost înhumate într-o groapă comună săpată la o margine a Cimitirului Central din Sibiu, rămășițele pământești fiind descoperite și deshumate în 1993, grație ajutorului dat de Ioan Silaghi, un fost paznic al cimitirului, care, fiind ascuns după un tufiș, asistase întâmplător la execuția și înhumarea victimelor fără să fie observat. Restul inculpaților din acest lot precum și cei încadrați în celelalte loturi au primit pedepse grele cu închisoarea, mulți fiind condamnați la muncă silnică pe viață.
Certificate medicale false
La scurt timp după pronunțarea sentințelor, Gheorghe Pintilie i-a cerut colonelului Mihail Dulgheru, șeful Direcției Anchete din cadrul DGSP, să nominalizeze persoanele ce nu fuseseră condamnate la moarte, dar care desfășuraseră activități periculoase împotriva regimului, cum ar fi faptul că au folosit arma împotriva organelor de securitate, „pentru a se crea un regim mai aspru în închisoare“. Aceste persoane au fost ucise în cursul unor acțiuni organizate și desfășurate de către Direcția Regională a Securității Poporului Cluj, cu sprijinul organelor centrale din București.
După primirea sentințelor, deținuții condamnați la pedepse privative de libertate pe diferite termene au fost repartizați la câteva penitenciare din țară. În anul următor, între 22 februarie și 15 martie 1950, 13 deținuți (12 bărbați și o femeie), au fost scoși din penitenciarele unde se aflau (Aiud, Gherla, Sibiu, Pitești, Mislea) și aduși la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. În 2 și 5 aprilie 1950, prin două adrese ale Direcției Regionale a Securității Poporului Cluj semnate de colonelul Mihai Patriciu, șeful acestei direcții, se cerea Penitenciarului Tribunalului Cluj predarea pentru cercetări a celor 13, menționați fiecare cu numele, ambele adrese ale Securității având același număr de înregistrare.
După părăsirea penitenciarului, nu s-a mai știut nimic de soarta acestor oameni. Moartea lor a fost oficializată la 25 iulie 1957, când la Oficiul de Stare Civilă al Primăriei orașului Cluj a fost deschis un Registru special în care s-au completat 13 acte de moarte, întocmite pe baza unor certificate medicale false. Toți acești oameni au încetat din viață în zilele de 2, 3 și 5 aprilie 1950, din cauze medicale, diagnosticele invocate fiind: TBC pulmonar, miocardită cronică, insuficiență circulatorie, congestie pulmonară și pneumonie.
„Modelul“ Eugen Alimănescu
Eugen Alimănescu, un ofiţer de miliţie crud şi agramat, a ucis zeci de partizani care nu fuseseră condamnaţi la moarte şi nici măcar judecaţi, la ordinele partidului. El a fost modelul după care s-a inspirat regizorul Sergiu Nicolaescu când a creat personajele comisarilor-eroi într-o serie de patru filme foarte populare în perioada comunistă.
Alimănescu descrie în documentele găsite în arhive cum a ucis partizani la indicaţiile partidului. „În anul 1949 prin luna iulie am fost chemat de Tv. Gral. Cristescu Pavel, care atunci era director general al Miliţiei care mi-a spus să merg imediat la Tv. Marin Jianu (n.r. - ministru adjunct al MAI) de la care am de primit o misiune importantă. Am mers imediat la Tv. Jianu care mi-a spus următoarele: «Alimănescule, partidul î-ţi încredinţează o misiune foarte importantă. Dacă partidul nu a ales pe altul înseamnă că pune bază pe devotamentul şi curajul tău. Uite despre ce este vorba: avem o serie de bandiţi foarte periculoşi care de justiţie nu au putut fi condamnaţi la moarte, iar ei şi acum fiind arestaţi tot nu se potolesc şi la închisoare duc acţiuni periculoase împotriva partidului. De aceia sa luat hotărârea ca o parte din aceştia care meritau să fie condamnaţi la moarte şi justiţia nu a făcut-o să-i iesecutăm noi. Să nu o socoteşti ca pe o povară această acţiune ci ca pe o sarcină dată de partid şi de conducerea ministerului de interne pe care trebuie să o îndeplineşti»“, scrie în declaraţia maiorului de Miliţie, pe care am redat-o în original.
Se încarcă comentariile...
