Monarhistul care a primit cel mai frumos cadou de „Ziua Regalităţii“. A devenit tatăl unei fetiţe cu nume de principesă: Sofia Maria
0
Tiberiu Cnab, un absolvent de Matematică în vârstă de 44 ani, originar din Constanţa, este monarhist din convingere. Cadoul suprem l-a primit la 10 Mai 1994, când a devenit tatăl unei fete botezate cu nume de principesă: Sofia Maria. Ce dar poate fi mai frumos pentru un adept înfocat al Regelui?
Ca orice profesionist al ştiinţelor exacte, Tiberiu este foarte riguros în privinţa termenilor, aşa că ţine să diferenţieze lucrurile.
„Întâi de toate să facem o distincţie: regalist sau monarhist? Regalist este cel care îl admiră, adulează, iubeşte pe rege. Pe un anumit rege. Sunt regalist. Monarhist este ceva uşor diferit. Cred că sistemul monarhiei constituţionale este cel mai potrivit pentru România. Deci sunt şi monarhist“, arată el.
Tiberiu povesteşte cum s-a născut pasiunea lui pentru monarhie.
„Ascultam la Europa Liberă, alături de bunica mea, mesajul Regelui de Crăciun. Aveam câteva monede cu efigia Regelui (de 100 de lei, nu mai ştiu din ce an). Aveam poze ale unor rude din perioada boieriei interbelice.
După 1990 am sperat că Regele va reveni în fruntea ţării. În 1992 m-am aflat şi eu printre cei 1 milion de oameni ieşiţi pe străzi.
În 1994, când s-a născut fiica mea, trebuia (era obligatoriu pentru mine) ca fiica mea (născută pe 10 Mai) să poarte numele uneia din fetele Regelui. Am botezat-o Sofia Maria.
Apoi, construcţia monarhistă din mintea mea, din sufletul meu s-a consolidat. Argumentele au venit uşor, de la cele istorice, de reparaţie istorică, la cele pragmatice (o monarhie e mai ieftină decât o republică), de la cele de arbitraj politic real, la cele de onoare şi respect internaţional. De aceea, nu ştiu când am devenit monarhist sau regalist. A fost un proces.“
Absolventul de Matematică oferă o analiză a convingerilor sale şi explică în amănunt ceea ce l-a determinat să aibă această poziţie.
„Sunt regalist fiindcă Regele e vertical, e drept, calm, înţelept, că a ştiut să treacă peste lovituri grele cu demnitate, ca şi cu pistolul la tâmplă. Că e pur şi simplu un erou. Că ştie să salute (ai privit vreodată cum salută Regele cu ambele braţe ridicate lumea din jurul său? E ceva între salut, rugăciune şi îmbrăţisare. O să pun pe contul de Facebook o poza cu asta). Fiindcă e un om pe care îl iubeşti pur şi simplu. Şi care impune respect. Fără armate sau fără aplaudaci. Fiindcă e simplu ca om, şi te poţi trezi, dacă ai nevoie, să îţi repare maşina sau să îţi toarne ceai în ceaşcă.
Apoi Principesa Margareta. E o doamnă prin definiţie, implicată în chestii fine de ajutor în România sau aiurea în lume. Dar care are energie şi are o determinare zdrobitoare în a face bine. Şi fiindcă e frumoasă. Cu ea Regină, nu mi-ar fi ruşine să fiu reprezentat.
Şi principele Radu (care ca să nu fie nici un dubiu, doar prinţ consort, deci fără să aibă drept dinastic), un om pe care l-am văzut în 1987 la Naţionalul ieşean. Dar care a devenit un foarte bun comunicator al Casei Regale, plin de civilizaţie, respect, cu verb extraordinar. Sau Principele Nicolae. Un tânăr care e normal, fără fiţe, care face o foarte bună impresie în vizitele sale.
De ce sunt monarhist? Păi asta e şi mai important. Fiiindcă monarhie a fost în România sau în statele române (cu excepţia comunismului şi a perioadei postcomuniste de azi) dintotdeauna. La început, absolută. De la 1866 (de la Cuza de fapt, într-o forma hibridă) constituţională mai apoi.
Fiindcă Monarhul este unsul lui Dumnezeu, este «botezat» ca Rege, precum un copil. E Dumnezeu lângă el. În el. Fiindcă poporul român este creştin şi are nevoie de un voievod. Mitul voievodului este intrinsec cuibărit în individul de pe aceste locuri. Probabil vine din Ortodoxie, are nevoie de Iisus, are nevoie de modele. Fiindcă aceeaşi nevoie de voievod apare şi la sârbi, şi la bulgari, şi la ruşi. Comuniştii au vulgarizat asta aducându-ne un tătuc, Stalin, Dej, Ceauşescu. Au speculat nevoia acestui popor de un voievod dându-i un surogat.
Apoi, fiindcă monarhia e mai ieftină decât republica. Fiindcă nu se organizează campanii electorale prezidenţiale sau pentru referendumuri de demitere. Fiindcă sistemul de Domenii ale Coroanei (un fel de RAPPS) nu e funcţional pentru preşedinţie, dar e funcţional, şi acoperitor financiar pentru Casa Regală. Fiindcă Sistemul Monarhic nu crează pasiuni electorale la vârf. Şi nu înnebuneşte lumea, segmentând societatea. Fiindcă Monarhul nu e parte a jocului politic, e chiar un arbitru care respectă regulile jocului. O, sunt atâtea argumente… “, spune Tiberiu.
Pentru el, cea mai impresionantă amintire este vizita Regelui din 1992.
„1 milion de oameni. Îmi aduc aminte că în Bucureşti se făcuse o scenă improvizată pe care cântau unii cu chitarele cântecele Pieţei Universităţii `90, spunându-ne din când în când că va veni Regele acolo. Mi-am zis: «Regele pe scena improvizată? Nu cred, dar dacă nu iese să salute lumea, va da rău». Şi Regele a ieşit la Balconul de la Continental şi a salutat mulţimea. Cât de regal!
Apoi, imnul cântat la Garden Party acum 2 ani, de 12 mai. Orchestra cânta Imnul Regal şi în faţa mea era Regele, demn, vertical. A fost prima dată când am simţit că trebuie să pun mâna la inimă, asa cum ar trebui să se asculte Imnul ţării. Aşa, sunt multe momente. E o emoţie puternică de fiecare dată. E ceva magnetic“, explică Tiberiu.
Constănţeanul este unul dintre susţinătorii activi ai monarhiei. Cocheta de mai multă vreme cu ideea organizării unei mişcări monarhice.
„Din vara trecută, împreună cu oameni care credeau acelaşi lucru, am trecut la fapte. Am legalizat Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei, o asociaţie care îşi propune (asta oficial în acte, să redea rolul cuvenit monarhiei în România), dar cu alte cuvinte să se lupte pentru schimbarea formei de guvernământ.
E foarte greu, dată fiind protecţia impusă de preşedintele Iliescu articolului 1 care cuprinde şi forma republicană de guvernământ. Protecţie impusă prin articolul 152 al Constituţiei. Adică, vezi Doamne, noi suntem deştepţi şi ştim ce vor vrea oamenii şi peste 200 ani şi nu trebuie să schimbăm niciodată forma de guvernământ.
După ce că nimeni nu ne-a întrebat dacă vrem republică, şi au adus-o sovieticii pe tancuri, şi nu mai scăpăm de ea, nici nu lăsăm pe cei din viitor să scape de republică. Asta e chiar o porcărie. Deci, am pornit pe 2 variante. Facem presiuni pe clasa politică să se constituie ca Adunare Constituantă şi să înlocuiască ea Constituţia.
E foarte greu, parlamentarii nu prea par a vrea asta. Dar 152 poate fi modificat, şi eliminată sintagma din articolul acesta protecţionist asupra formei republicane de guvernământ. Şi pentru asta, ne-am prezentat la lucrările Forumului Constituţional din Bucureşti, din Braşov, din Cluj. Şi ne-am spus punctul de vedere. Să vedem ce va ieşi.
Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei lucrează la un proiect de Constituţie monarhică. Care, înainte să se intre în dezbateri parlamentare asupra Constituţiei celei noi, va fi gata. Şi o să îl impunem să fie dezbătut, în Parlament sau în spaţiul public. O altă direcţie de acţiune este una de mărire a masei de monarhişti. Prin informare, prin influenţare, prin propagandă. Ne mai dorim a unifica mişcările mai mari sau mai mici monarhiste existente.
Viziunea este una pragmatică, fără să ignorăm istoria, dar aducând dezbateri în zone economice, juridice, ideatice. Fără să ignorăm istoria, cred că trebuie să facem mai mult, fiindcă altfel, ne întâlnim noi între noi, şi ne felicităm ce frumoşi, ce inteligenţi suntem. Şi ignorăm că trebuie să facem paşi concreţi pentru schimbare“, îşi face calculele Tiberiu Cnab.
De Ziua Regalităţii, monarhistul-regalistul adresează o urare înflăcărată Regelui Mihai: „Să dea Dumnezeu să îl ţină în viaţă până când poporul român va dori să se trezească. Şi puţin după, pentru a lăsa lucrurile în ordinea firească. De Ziua Naţională de 10 Mai, urez şi Regelui, şi fiecărui român: «La mulţi ani, România!»“
Se încarcă comentariile...
