Cum erau batjocorite odinioară miresele nevirgine. „Aparatul de opresiune“ pus în funcţiune la ţară în noaptea nunţii
0La începutul secolului trecut, nunta la români ţinea trei zile. Erau prezenţi lăutarii, iar naşii aveau acelaşi rol important. Diferă însă aspectul moral. Miresele care nu erau fecioare erau făcute de râs în faţa tuturor nuntaşilor.
În publicaţia „Analele Dobrogei“, revista societăţii culturale dobrogene, din anul 1929, pusă la dispoziţie de www.dacoromanica.ro, aflăm care erau tradiţiile în Dobrogea înainte de nuntă.
Iulian S. Sassu, vorbind despre istoricul comunei Inancişme, o localitate înfiinţată de un turc bogat, care înseamnă „adevărata cişmea, apa bună“, şi care a aparţinut până în 1925 de comuna Cogealac, face şi o radiografie a tradiţiilor populare din această zonă.
Autorul spune că dacă un băiat a găsit o fată care-i place, joacă numai lângă ea la horă, iar la şezătoare vorbeşte numai cu ea. Apoi, când crede că a străbătut o parte din drum spre inima fetei, o întreabă: „Îţi place să vin pentru dumneata?“. Dacă fata răspunde afirmativ, înseamnă că sunt iubit şi iubită.
Nunta cea mare are loc la mire. De la socrii cei mici se trimit câteva femei spre a aduce naşa, care împleteşte cozile miresei. La masă se mănâncă şi se bea tot timpul. Mâncările sunt aduse toate odată, fiecare servind ce-i place. Fetele sunt pe rând chemate spre a cânta şi juca în faţa mesenilor. La miezul nopţii, naşul e condus acasă. De aici oamenii mirelui de reîntorc la nuntă, unde petrecerea ţine până la ziuă.
Duminică dimineaţa, „zălvele se strâng iarăşi la mire. De aici, cu lăutarul în frunte, jucând şi chiuind, se duc la naşă pe care o duc la mireasă. Naşa găteşte mireasa, apoi e condusă acasă“. Şi distracţia continuă în acelaşi mod.
După cununie şi după ce primesc un dar de la naş, de obicei o vită, intră cu toţii în casă. Mireasa şi mirele ţin în mâini lumânările aprinse şi stau sfioşi într-un colţ. Ceilalţi se cinstesc cu ţuică, bomboane şi zahăr.
„Când petrecerea e în toi, mireasa e luată de câteva rude ale mirelui şi dusă în cea mai îndepărtată odaie. Aici e îmbrăcată cu o cămaşă pe care o va purta o singură dată. Apoi e cercetată amănunţit pretudindeni ca nu cumva să aibă la ea vreun obiect ascuţit ac, bold, cu care să-şi poată eventual provoca emoragie. Bărbaţii duc în aceeaşi odaie şi pe mire. În odaie sunt încuiaţi şi lăsaţi timp de un ceas, după care mirele bate la uşă, i se deschide şi pleacă fluierând. Femeile intră şi, după petele cămăşii, constată virginitatea miresei. Apoi, o îmbracă iar în hainele de mireasă. Dacă totul s-a petrecut după sfânta tradiţie strămoşească, nuntaşii aprind un foc de paie, soacra pune broboada pe foc, cântă şi joacă“, aflăm continuarea obiceiurilor.
Cămaşa miresei este pusă pe o sită şi dusă naşei, iar socrii, foarte fericiţi, dau bani fetei.
Dacă mireasa nu era fecioară, vestitorii merg la socrii mici şi îi dau socrului să bea rachiu dintr-un pahar găurit la fund. O sumă de bani peste zestre are menirea însă să facă să se uite acest neajuns şi nunta să meargă mai departe.
La bulgari, mireasa era repudiată public şi trimisă la casa părinţilor într-un butoi urcat într-un car. În Anatolia Centrală, dacă mireasa nu a fost fată mare, era trimisă înapoi la casa părintească în zorii zilei de după noaptea nunţii, însoţită de două tobe.
Dacă familia miresei trimitea un mediator, se putea ajunge la un aranjament. La turcii dobrogeni, mireasa dovedită nevirgină era trimisă la părinţii ei. Tânăra era umilită, aşezându-i-se pe cap o găleată găurită şi deasupra o cârpă.
Vă mai recomandăm:
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav
Se încarcă comentariile...
