Crimele de la Revoluţie, îngropate de institutul care urma să facă lumină. „Dacă ne bazăm pe procurori să scrie istorie nu aflăm niciodată adevărul“
0
Atât revoluţionarii, cât şi societatea civilă continuă să spere că într-o bună zi va fi aflat adevărul despre Revoluţia din 1989. Însă, în vreme ce dosarul s-a întors din nou la Parchet, şi institutul care vrea să scoată la lumină faptele are o soartă incertă.
Institutul de Cercetare a Revoluţiei, al cărui preşedinte iniţial a fost Ion Iliescu, este condus în prezent de Gelu Voican Voiculescu. Soarta sa este incertă după ce Guvernul Orban a decis desfiinţarea lui. Hotărârea a fost luată după ce, la împlinirea a 30 de ani de la Revoluţie, Gelu Voican Voiculescu a fost huiduit şi lovit chiar la troiţa ridicată în centrul Bucureştiului în memoria victimelor din 1989. Numai că, institutul înfiinţat prin lege de Parlament, nu putea fi desfiinţat printr-o simplă ordonanţă de urgenţă.
Blocajul juridic în care se află institutul a determinat mai mulţi revoluţionari şi istorici să ceară desfiinţarea lui, urmând ca cercetările asupra Revoluţiei să fie continuate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. „Vă solicităm finalizarea demersului privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Considerăm finanţarea din partea statului a acestui institut nejustificată. Activitatea institutului a avut un efect minor, partizan şi neconvingător în aspecte esenţiale ale Revoluţiei“, se arată în apelul public semnat printre alţii de Radu Filipescu, Ion Caramitru, Andrei Ursu, Mihai Şora, Mădălin Hodor, Costinel Venus Mirea, militar rămas infirm după ce a fost împuşcat în 1989.
„Linia de cercetare istorică nu trebuie abandonată”
Istoricii consideră că este nevoie de un astfel de institut. „Linia de cercetare istorică nu trebuie abandonată. Este o componentă importantă în încercarea societăţii româneşti care de peste 30 de ani încearcă să afle ce s-a întâmplat. Procurorii militari se chinuie să întocmească un rechizitoriu, însă ei trebuie să restabilească şi adevărul istoric, dar trebuie să se ocupe şi de partea juridică a faptelor, fapt care, după părerea mea, îi depăşeşte“, spune istoricul Mădălin Hodor. Din punctul său de vedere, cercetătorii pot face acest lucru mai bine decât procurorii, de aceea susţine faptul ca acest institut să se ocupe de cercetarea Revoluţiei pe fundamente oneste: „Să facem în aşa fel încât lumea să nu mai aibă impresia că acest institut vrea să apere punctul de vedere al lui Ion Iliescu sau al celor care au venit la putere în 1989 şi să se transforme într-o direcţie de cercetare în subordinea IICCMER-ului“, spune istoricul. Evident, el spune că istoricii pot face independent o cercetare, însă trebuie să existe o direcţie de cercetare într-o formă a statului român. „Dacă ne bazăm doar pe procurorii militari să scrie istorie, nu o să aflăm niciodată adevărul“, crede istoricul.
Căpitanul (r) Cristinel Venus Mirea este unul din eroii Revoluţiei. De peste 30 de ani el se deplasează într-un scaun cu rotile după ce a fost împuşcat în decembrie 1989 de terorişti. Este mâhnit de faptul că statul român nu a reuşit să afle cine l-a împuşcat, dar şi de faptul că Institutul de Cercetare a Revoluţiei nu are răspuns la multe întrebări, deşi s-au scris cărţi, s-au făcut cercetări şi au apărut mai multe publicaţii. Din punctul său de vedere, reprezentanţii acestui institut nu au răspuns la întrebările esenţiale ale evenimentelor din 1989. „Rămâne întrebarea: «Cine a tras în noi după 22?». Şi dacă mai trec 20 de ani şi ne ducem şi noi, cei care am fost la Revoluţie, n-o să se mai afle adevărul în veci“, spune militarul mâhnit.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Se încarcă comentariile...
