Campion mondial la kickbox, elev în anul I la Şcoala Militară de Maiştri a Forţelor Navale
0
Are 20 de ani şi practică sportul de contact de la 4 ani. Tatăl său îi este antrenor şi mentor. A fost atras dintotdeauna de haina militară, aşa că a ales să urmeze Şcoala Militară de Maiştri a Forţeloor Navale.
Multiplu campion naţional, campion european şi campion mondial la kickbox, Ştefan Ilaşcu are 20 de ani şi este din Constanţa. Practică sportul de contact de la vârsta de 4 ani, avându-l antrenor şi mentor chiar pe tatăl său, campionul Marcel Ilaşcu. Ştefan a absolvit Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru” din Constanţa, este legitimat la clubul TAI CHI Do RYU Constanta şi face parte din lotul naţional de kickbox al României.
Povestea campionului care acum este elev în anul I la Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale o spun chiar reprezentanţii instituţiei de învăţământ.
„Am strâns multe titluri ca sportiv. De la 4 la 16 ani, am obţinut titlul de multiplu campion naţional la juniori, vicecampion european. Nu am atins niciodată titlul de campion mondial la juniori. De la 16 ani am trecut la seniori, iar la 18 ani am reuşit să câştig titlul de campion mondial la kickbox. A fost pentru mine cea mai mare realizare ca sportiv. Este până acum cea mai de sus treaptă pe care am urcat. Următoarea treaptă pentru mine este Olimpiada. Vreau să mă calific la pre-olimpiadă în 2024, iar dacă acolo obţin un rezultat bun, dacă mă voi situa între primii şase, sunt calificat la Olimpiadă, în 2028.
Dar pentru o astfel de performanţă este necesară foarte multă muncă. Toată viaţa mea a fost marcată de dinamism. De mic am participat la competiţii naţionale şi internaţionale, am călătorit foarte mult. Luna aceasta (n.r. octombrie) ar fi trebuit să ajung la o competiţie în Egipt, dar aveam de completat, aici, la şcoală, modulul de instrucţie, aşa că am renunţat la deplasare. Dar mai am o şansă în decembrie, la preliminariile pentru mondiale, unde sper să ajung”, mărturiseşte campionul.
Viaţa extrem de activă şi trăită după reguli stricte de disciplină l-a făcut pe Ştefan să fie atras de mediul militar, astfel încât alegerea unei cariere în Armata României, imediat după absolvirea liceului, a venit din pură pasiune. „Dintotdeauna mi-am dorit să urmez o carieră militară şi mi-a părut rău că nu am urmat un liceu militar, în locul celui sportiv, dar nu am făcut din asta o tragedie. Mi-am spus că este timp şi că le pot face pe toate. Astfel, după absolvirea liceului, nu am stat pe gânduri şi m-am înscris pentru soldaţi/gradaţi profesionişti. Am făcut parte din această categorie de personal aproximativ un an, iar când am avut ocazia să mă înscriu pentru cariera de maistru militar de marină, am făcut pasul firesc”, afirmă Ştefan.
Băiatul este de părere că sportul şi armata merg mână în mână. Ambele au la bază disciplina, iar ca sursă a randamentului, pasiunea. Totuşi, dacă ar fi să aleagă, tânărul campion este de părere că cele mai mari satisfacţii le poate obţine din profesia militară, mai mult decât din sport. „Armata îţi oferă în primul rând stabilitate. Stabilitatea locului de muncă, un viitor profesional predictibil, un venit stabil, iar pentru un tânăr mi se par foarte importante aceste aspecte. În al doilea rând, este vorba şi de prestanţa pe care ţi-o dă uniforma militară. Într-un fel eşti privit pe stradă când, să zicem, tocmai ai ieşit, în echipament sportiv, de la sală şi altfel eşti văzut în haina militară. Oamenii încă privesc militarii cu foarte mult respect. Am simţit asta pe propria piele. Am simţit admiraţia oamenilor când m-au văzut îmbrăcat în militar, este un sentiment foarte plăcut”.
După ce a parcurs modulul de instrucţie pentru soldaţi şi gradaţi profesionişti, precum şi pe cel destinat elevilor militari, Ştefan Ilaşcu este de părere că acest tip de disciplină insuflat tinerilor ar putea fi soluţia pentru multe dintre neajunsurile generaţiilor actuale, care trăiesc mai mult în sfera digitală. Acelaşi gen de educaţie, în spiritul camaraderiei, al disciplinei şi responsabilităţii poate fi atins însă şi prin sport. De altfel, el este un exemplu grăitor în acest sens. Spune că fără activitatea sportivă sigur nu ar fi fost omul care este astăzi. Modelul lui în viaţă este tatăl său, omul care i-a predat noţiunea de fair-play, în competiţie, dar şi în viaţă. Ştefan afirmă că de la tatăl său a înţeles de ce calităţi are nevoie un om pentru a fi recunoscut ca lider. „Sportul are capacitatea să aducă la un numitor comun oameni cu diferite caractere. Ca sportiv, trebuie să fii suficient de stăpân pe emoţiile tale pentru ca, la finalul unui meci, să poţi strânge mâna adversarului, chiar dacă ai pierdut. Sportul m-a învăţat cum să fiu un lider, cum să coordonez oamenii, cum să îi fac să se înţeleagă între ei. Eu acum mă pot adresa unui public cu dezinvoltură doar datorită sportului. Este important să foloseşti mereu vorba bună şi să rămâi modest”.
Sportul pe care a ales Ştefan să îl practice este, uneori, asociat de către neiniţiaţi cu violenţa. Acestora, băiatul le transmite un mesaj: „cei care cred că sporturile de contact generează violenţă ar trebui să intre măcar o dată într-o sală de antrenament şi să observe cum se desfăşoară lucrurile, să vadă că totul este bazat pe un set de reguli bine definite. La sala unde m-am antrenat eu, am întâlnit oameni din diferite profesii, medici, avocaţi, care vin după programul de lucru şi îşi descarcă energia negativă acumulată pe sacul de box sau în lucrul cu partenerul. La final îşi strâng mâna şi pleacă acasă cu stare mentală mai bună. Este ca un fel de terapie şi este mult mai benefic să se elibereze de stres în modul acesta decât în faţa unui pacient, a unui coleg sau acasă, cu familia”.
În perioada în care se află încazarmat la Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale, Ştefan se antrenează în sala de fitness a unităţii, unde a şi amenajat un spaţiu doar pentru antrenamentele de kickbox şi autoapărare. Profită de faptul că deţine atestat de instructor de arte marţiale şi lupte de contact pentru a-i iniţia şi pe colegii săi în tainele acestui sport. La orele ţinute de el participă în mare parte băieţi, dar şi fete, interesate de tehnici de autoapărare. „Sunt în jur de 40 de colegi de-ai mei care vin zilnic la antrenament, iar ceea ce am ales să fac pentru ei, fac din pură pasiune. În niciun caz nu le cer bani pentru asta. Din punctul meu de vedere sunt lucruri mai importante. De exemplu, dacă unul dintre cursanţii mei de aici va decide că îi place sportul de contact îndeajuns de mult pentru a merge mai departe şi pentru a participa la competiţii, voi considera că menirea mea a fost atinsă”, dezvăluie tânărul.
După absolvire, şi-ar dori să ajungă la o unitate de uscat a Forţelor Navale Române, pentru că vrea să rămână aproape de casă şi să poată îmbina cariera militară cu cea sportivă. „Sunt conştient că marinarii militari ambarcaţi câştigă mai bine decât colegii de la uscat, dar nu acesta este obiectivul meu. Eu îmi doresc să pot îmbina profesia cu sportul de performanţă. Practic, motivul pentru care am şi ales Armata României . Este un domeniu care îţi permite să te dezvolţi atât profesional, dar şi personal. Sunt în discuţii cu CSA Steaua Bucureşti să mă legitimez la ei. De altfel, primul lucru pe care l-am făcut după ce am intrat în sistemul militar a fost să iau legătura cu cei de la club şi să îmi depun dosarul. Acum aştept să fiu contactat”.
Citeşte şi:
Petrecere de Halloween, întreruptă de poliţişti. 38 de persoane au fost amendate
Ziua Internaţională a Mării Negre, celebrată pe 31 octombrie
Se încarcă comentariile...
