73 de ani de la prima manifestaţie anticomunistă din România. Ziua când Piaţa Palatului Regal s-a umplut de sânge
0
La 8 noiembrie 1945, în Piaţa Palatului regal din Bucureşti, a avut loc marea manifestaţie anticomunistă a opoziţiei democratice.
Ziua onomastică a Regelui Mihai a reprezentat prilejul potrivit pentru opoziţia democratică de a-şi manifesta susţinerea faţă de tânărul monarh, aflat de mai multă vreme într-o relaţie deosebit de încordată cu guvernul comunist Petru Groza, situându-se pe poziţia aşa numitei „greve regale”, o formă de protest faţă de măsurile samavolnice ale guvernului, manifestată prin refuzul de a mai promulga acte normative.
Zeci de mii de bucureşteni, cu precădere tineri, elevi, studenţi tineri muncitori şi veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial, s-au adunat încă din dimineaţa acelei zile în Piaţa Palatului Regal, purtând steaguri tricolore, portrete ale Regelui şi lozinci anticomuniste şi promonarhiste.
Manifestaţia a reprezentat un indicator al largii susţineri populare de care se bucura Regele Mihai, în jurul cărora se adunaseră toate forţele opoziţiei anticomuniste. Manifestaţia a fost puternic impulsionată de organizaţiile de tineret ale Partidului Naţional Ţărănesc şi Partidului Naţional Liberal, dar şi de largi segmente de adepţi ai Mişcării Legionare, majoritatea acestora acţionând sub acoperirea organizaţiilor ţărăniste.
Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, manifestaţia din 8 noiembrie 1945 a rămas în istoriografia românească drept prima şi una dintre cele consistente mişcări de protest îndreptate împotriva regimului comunist şi, în acelaşi timp, în favoarea afirmării ataşamentului faţă de valorile democraţiei liberale şi ale monarhiei.
Morţii din timpul evenimentelor de la o noiembrie 1945
ALEXANDRU Mircea, din Bucureşti; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
ALMĂJAN Gheorghe, din Bucureşti, comerciant; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
BARBU Aurelian, din Bucureşti, strungar; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
BĂDESCU Mircea I., din Bucureşti, soldat; † 8 nov. 1945, Spit. Colţea (Bucureşti), rănit în timpul manifestaţiei din Piaţa Palatului
GHIAŢĂ Petre, † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
GORAN Veturia, elevă; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
GROAPĂ Marin, din Bucureşti, comerciant; † 8 nov. 1945, Spit. Brâncovenesc, împuşcat
MARIAN Gheorghe, din Bucureşti; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
HĂLMĂGIANU Gheorghe, n. 1897, Bucureşti, linotipist, † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
MENDEL Isac, n. 14 oct. 1928, Bucureşti, strungar; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
MUSTĂCIOSU Constantin, din Bucureşti, mecanic CFR; † 8 nov. 1945, Piaţa Palatului (Bucureşti), în timpul manifestaţiei
Abdicarea regelui
După o fraudă masivă la alegerile din 19 noiembrie 1946 şi după forţarea Majestăţii Sale, Regele Mihai de a abdica, la 30 decembrie 1947, România intra pe făgaşul instaurării regimului comunist.
Despre abdicarea regelui Mihai există două variante. Prima este cea exprimată de regele Mihai şi apropiaţii lui şi susţinută de rapoartele ambasadelor marilor puteri trimise către ţările lor în care sunt menţionate ameninţarea, uciderea a peste 1.000 de studenţi în cazul în care regele nu abdică şi pericolul războiului civil.
O a doua variantă aparţine noului regim politic al lui Petru Groza, susţinută de opiniile anumitor cercuri sovietice, care vor să lase impresia că abdicarea regelui a fost rezultatul unei negocieri, deoarece Mihai I dorea să se căsătorească cu prinţesa Ana de Bourbon-Parma şi că a înţeles că în România casa regală nu ar mai fi avut viitor.
Se vorbeşte inclusiv de oferta lui Petru Groza de a-i da o sumă de bani regelui dacă acesta ar fi fost de acord cu exilul în Mexic, lucru refuzat de suveran.
La o lună de la abdicare, regele Mihai I a recunoscut, din Anglia, faptul că a fost obligat să abdice.
„Trebuie să reţinem că, din punct de vedere istoric, singura instituţie care apăra democraţia la acea vreme era Casa Regală. Abdicarea nu trebuie privită ca o trădare, ci a reprezentat soluţia celui singur în faţa marii puteri cu care se confrunta“, spune Costin Scurtu, directorul Muzeul Militar Naţional Ferdinand I – filiala Constanţa.
După actul istoric de la 23 August 1944, când România a întors armele împotriva nemţilor, trupele ruseşti au luat în stăpânire întreaga Românie. Ruşii au plecat din ţară în anul 1958.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
