Video Animalul readus din Alpi care a cucerit Carpații. Dispărut în secolul XIX, este acum vedeta lacurilor glaciare
0La cinci decenii după reintroducerea marmotelor în ținuturile glaciare din Făgăraș, Retezat și Pietrosul Rodnei, specia s-a adaptat perfect mediului alpin al Carpaților. Marmotele împart habitatul cu caprele negre, pe care le avertizează în mod natural asupra pericolelor.
Marmotele au devenit prezențe obișnuite în jurul lacurilor glaciare din Retezat, aflate la peste 2.000 de metri altitudine. Povestea lor a început în anii ‘70, când au fost aduse din Alpi pentru a repopula Retezatul, Munții Rodnei și Făgăraș. De atunci îi încântă pe turiști.
Apariția familiilor de marmote pe crestele stâncoase ale Rodnei, Retezatului și Făgărașului îi încântă pe turiști. Deși se pregătesc de hibernare, marile rozătoare încă mai pot fi zărite în jurul lacurilor glaciare din cele trei masive. Cele mai recente imagini cu marmotele au fost publicate de Administrația Parcului Național Retezat.
„Ai auzit vreodată liniștea muntelui întreruptă doar de un fluierat scurt și curios? Acesta este semnul că marmotele sunt pe aproape: atente, prudente și vigilente. Aceste mici locuitoare ale muntelui sunt adevărații paznici ai stâncilor, sapă galerii, afânează solul și contribuie la menținerea unui habitat sănătos pentru numeroase alte specii. Cu o organizare socială fascinantă și un sistem de comunicare bazat pe fluierături scurte și precise, ele formează comunități unite, adaptate perfect vieții alpine”, a informat Parcul Național Retezat.
Marmotele se pregătesc de hibernare
Marmotele sunt rozătoare de talie relativ mare (30–60 cm lungime și o greutate de 3–7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada ușor comprimată și acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechi mici și rotunjite.
Grosimea blănii lor este influențată de condițiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui la cafeniu-roșcat sau cafeniu-închis pe spate și flancuri. Trăiesc în zone alpine, în colonii stabile sau solitar, sunt foarte legate de locul de trai și nu se depărtează mult de vizuini.
Marmotele alpine preferă versanții însoriți și, dacă nimic nu le deranjează, pot sta la soare ore întregi, arată specialiștii.
„Din octombrie până în aprilie, animalul hibernează, iar intrarea în galerii este astupată cu pietre, iarbă și pământ. Mai mult, unele studii menționează impactul schimbărilor climatice globale asupra scurtării perioadei de hibernare”, notau Sorin Geacu și Monica Dumitrașcu în studiul „Populațiile de marmotă alpină după patru decenii de existență în zonele glaciare ale Munților Făgăraș, Rodnei și Retezat, România”, publicat în 2017 în Journal of Environmental Biology.
Marmota alpină se hrănește cu plante care cresc în pajiștile alpine și sunt bine adaptate la frig și vânt puternic, cu lichenii care macină stâncile și cei care cresc pe scoarța tufărișurilor pitice, dar și cu fructele afinelor sălbatice și merișoare.
Marmotele s-au reîntors în munții României
Potrivit oamenilor de știință, marmotele populau ținuturile alpine ale Rodnei, Făgărașului și Retezatului în secolul al XIX-lea, însă au dispărut în ultimele decenii ale acestuia. Unii istorici arătau că au căzut pradă câinilor ciobănești care însoțeau turmele și lupilor, deoarece mișcările lor lente le lăsau fără apărare în fața prădătorilor. Vânătoarea de marmote, căutate pentru blana și carnea lor, a contribuit la dispariția lor.
„Numai regreta putem, că în timpuri nu prea îndepărtate a dispărut din fauna acestui masiv marmota, rozătorul interesant al înălțimilor alpine. Csato a văzut la 1867 marmote pe piscul Vasiei. Din nefericire, pericolul dispariției și al stingerii definitive din Retezat amenință și marile păsări răpitoare, fala muntelui”, arăta, în 1937, omul de știință Alexandru Borza.
La mijlocul secolului XX, oamenii de știință au propus repopularea ținuturilor alpine cu marmote, însă acest lucru a fost realizat doar la începutul anilor ‘70 (video: marmotă în Retezat, ANPR).
„Primele 50 de exemplare de marmotă alpină au fost aduse în România în 1973, fiind capturate în Alpi. Din cei 33 de indivizi capturați în Parcul Național Vanoise (Franța), 21 au fost eliberați în Munții Făgăraș și 12 în Munții Rodnei. Alte 17 exemplare au provenit din regiunea Salzburg (Austria) și au fost eliberate în Munții Retezat”, arătau cercetătorii Sorin Geacu și Monica Dumitrașcu. Alte două marmote au fost donate atunci grădinii zoologice din Capitală.
Marmotele din Făgăraș și-au construit în scurt timp vizuini
În Munții Făgăraș, cele 21 de marmote eliberate în sălbăticie au fost „repartizate”, în 1973, de silvicultori, în vizuinele amenajate anterior în golul alpin al Arpășelului, aflat la circa 2.000 de metri altitudine.
„După observațiile făcute în aceste zile se pare că domiciliile oferite nu au fost pe măsura pretențiilor marmotelor de origine franceză și parte din ele și-au confecționat pe cont propriu altele. Ocrotind marmotele, fauna munților noștri se va îmbogăți și cu alte specii care vor fi ademenite de prezența lor”, informa Tribuna Sibiului, în 1973.
Pășunatul în zonă a fost interzis, iar vânarea animalelor a fost interzisă. Din căldarea glaciară Arpășel, unele familii de marmote au migrat spre locuri apropiate.
„Pe lângă căldarea glaciară Arpășel, exemplare au fost observate și în căldările glaciare Albota, Arpășelul Mare, Șerbota, Doamnei, Podrăgelul, Laița și Târla Mare. În 2014, acest sector montan găzduia 373 de indivizi (57,6% în județul Sibiu, 27,9% în județul Brașov și 14,5% în județul Argeș), iar 85,5% dintre exemplarele observate se aflau pe versantul nordic”, arătau cercetătorii în studiul din 2017.
Marmotele din Retezat
În anii ‘70, cele câteva familii de marmote aduse în Munții Retezat au fost eliberate în Rezervația Științifică Gemenele, o zonă de protecție strictă în care accesul oamenilor este restricționat încă din anii ‘50.
„În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenite din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni în toate văile și căldările glaciare de sub Șaua Custurii până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se cunoaște încă impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetației și solului”, arată Parcul Național Retezat.
Din Rezervația Științifică Gemenele din Retezat, marmotele s-au răspândit spre alte locuri, dar cele mai multe pot fi observate în apropiere de lacurile glaciare din Munții Retezat, în special în timpul primăverii, verii și toamnei. Iarna, marmota, la fel ca și alte specii din parc, hibernează în vizuini.
În 2014, numărul marmotelor estimat în Retezat era de peste 200, însă în anii următori a continuat să crească. Rangerii din Parcul Național Retezat le recomandă turiștilor care ajung în Munții Retezat să își lase animalele de companie acasă, iar dacă nu pot face acest lucru, să le țină în lesă pentru a nu deranja animalele sălbatice.
Marmotele din Munții Rodnei
La fel ca în Munții Făgăraș, pentru marmotele aduse în 1973 în Munții Rodnei, angajații rezervației au amenajat vizuini artificiale. Animalele au abandonat însă, la scurt timp, galeriile și și-au stabilit colonia în căldarea glaciară Zănoaga Mare, pe versantul nordic al Vârfului Pietrosu. Cu timpul, și-au extins teritoriul pe zeci de kilometri și s-au înmulțit, ajungând în anii 2000 să depășească 200 de exemplare.
„Viața acestor animale, foarte iubitoare de liniște, a fost perturbată de pășunat și de turism, unele dintre ele fiind ucise ocazional. De pildă, una a fost ucisă în 1977 de câinii ciobanilor lângă Lacul Buhăescu, iar o alta în 1978 în apropiere de Vârful Gărgălău (ambele cazuri în Munții Rodnei)”, informau autorii studiului despre marmote.
Specialiștii arată că marmota își împarte habitatul cu capra neagră, dar abundența hranei le permite să trăiască în armonie. În plus, în caz de pericol, marmotele alpine avertizează caprele negre despre apropierea unui prădător, emițând semnale mai sonore și mai puternice decât cele scoase de acestea.
„Tipic rozătoarelor alpine, marmota alpină s-a integrat perfect în noile habitate ale formelor alpine și pajiștilor alpine din cele trei masive montane, fiecare masiv găzduind mai multe colonii. Ele și-au extins arealul (până la 20 km) în alte zone favorabile, fiind cel mai des observate pe grohotișurile adiacente pajiștilor alpine, unde găsesc adăpost și hrană”, arată cercetarea.
Marmotele alpine au fost protejate în permanență în Parcul Național Retezat, Rezervația Naturală Pietrosul Rodnei și Rezervația Văii Arpășelului, primele locuri unde au fost eliberate.
Se încarcă comentariile...
