VOCEA ARDEALULUI: Soconzel vs Mocod, o lecţie de civism

Fac pariu că Soconzelul va atrage fonduri europene înaintea Mocodului

Sunt două sate cam prăfuite şi uitate de lume: Soconzel şi Mocod. Primul e în Satu Mare, al doilea în Bistriţa-Năsăud. Ambele au fost ieri subiectul unor veşti demne de consemnat în ziare. Vestea bună e că, la Soconzel, o tradiţie de Paşte, abandonată în timp de localnici, a reînviat. Vestea proastă e că, la Mocod, o altă tradiţie, veche de 300 de ani, nu s-a mai ţinut în acest an.

La Soconzel, un etnograf şi mai mulţi localnici au reînviat prin forţe proprii acum trei ani tradiţia „dansului la şură”, iar ieri tot satul s-a strâns la şura lui Ioan Petcaş să danseze pe muzica a cinci ceteraşi. La Mocod, însă, primăria, cea care organiza de obicei sărbătoarea „Craii Mocodului”, a dat anul acesta din umeri: „e criză”. Şi nimeni nu a mai ieşit ieri în sat să îi laude pe cei mai harnici gospodari.

De ce la Soconzel o parte din sufletul locului a înviat iar la Mocod a mai murit un pic din el? Diferenţa esenţială este în atitudine. Sărbătoarea de la Mocod ar fi costat 10.000 de lei, adică vreo 2.500 de euro. Refuz să cred că dacă ar fi existat interes din partea localnicilor nu ar fi găsit această sumă. Dar localnicii au aşteptat să le organizeze „statul” sărbătoarea. În acelaşi timp, la Soconzel, nişte oameni de ispravă nu au mai aşteptat după nimeni şi au trecut la fapte.

Fac pariu că Soconzelul va atrage fonduri europene înaintea Mocodului. Este, în definitiv, un caz exemplar de succes al întreprinderii private în faţa managementului de stat, a participării şi implicării în faţa pasivismului şi mentalităţii de asistat social. 1-0 pentru Soconzel.