Ponta, personaj de film: „Ponta şarja cum îl vedeţi şi acum, el organiza meciurile de fotbal între procurori şi poliţişti”
0
Filmul lui Tudor Giurgiu „De ce eu”, care relatează moartea lui Cristian Panait, prezintă două tipuri de procurori: unul care nu face compromisuri şi luptă împotriva sistemului şi celălalt, ascultă de ordine şi face orice pentru a fi avansat. Judecătorul CSM Cristian Danielţ, care îl identifică pe Ponta cu personajul procurorului suspus, scrie pe blogul său: „Justiţia este în fiecare clipă ameninţată să se întoarcă la acele vremuri”.
Filmul lui Tudor Giurgiu despre moartea procurorului Panait a rulat, în weekend, şi la Cluj cu casa închisă. Clujenii au venit sa vadă mult aşteptatul film al lui Giurgiu inspirat de povestea tragică a procurorului Cristian Panait, care s-a sinucis în 2002 după presiuni făcute de sistemul politic şi de justiţie de atunci (2000-2004- Guvernul Năstase). La finalul filmului regizorul Tudor Giurgiu a stat de vorbă cu cinefilii. „Pentru mine singurul mare obiectiv şi lucrul pe care acest film l-ar putea face ar fi ca actualul sistem, Justiţia, presiunile societăţii civile după ce filmul o să apară mi s-ar părea normal să determine redeschiderea cazului Panait. E singurul lucru pe care eu cred că acest film ar putea să-l facă şi mi s-ar părea normal să-l facă în condiţiile care dosarul de anchetă făcut de oamenii din parchet la comandă a fost un dosar ruşinos pentru reputaţia Justiţiei române în 2002”, a spus Giurgiu citat de Clujulcultural.ro.
Două tipuri de procurori
La dezbaterile de după film s-a menţionat şi numele lui Victor Ponta, care, în viaţa reală a fost coleg cu Cristian Panait, procurorul a cărui viaţă este reflectată în film. Victor Ponta declara că Panait i-a fost bun prieten. Filmul prezintă două tipuri de procurori: pe de o parte, eroul principal (Cristian) care s-a luptat cu sistemul şi a ajuns să fie zdrobit de acesta, iar pe de altă parte – Ionuţ - procurorul care face compromisuri, ascultă de ordinele şefilor şi face orice pentru a urca pe scara ierarhică a profesiei. „Tot portretul real al lui Panait, riguros, chiar excesiv de riguros, disciplinat, sever cu sine însuşi în primul rând, dar şi cu ceilalţi, un om care avea poate idei fixe, colegii îl tratau, de la fostul lui coleg Victor Ponta şi alţi colegi făceau mişto de el. În general oamenii ăştia foarte serioşi, oamenii care nu acceptă compromisul devin subiect de băşcălie pentru ceilalţi. Nu fac politică dar asta e situaţia”, a explicat Tudor Giurgiu.
A fi sau a nu fi Victor Ponta
Regizorul a menţionat că nu l-a avut pe Victor Ponta ca model al procurorului supus, "acesta preia date din personajul Victor Ponta". "Ponta a plecat din procuratură în 2001, deci cu un an înaintea tragediei lui Panait. Mie mi s-a părut interesant să existe un personaj, coleg cu el de birou, lucru care era adevărat, el (Panait, n.r.) împărţea la un moment dat biroul cu alţi doi colegi, (...) mi s-a părut important să împartă biroul cu un personaj care acceptă un compromis, acceptă să plece pentru nişte avantaje, pentru un job care este de altă natură", a explicat Giurgiu, la proiecţia de la Bucureşti a filmului. Pe de altă parte, Giurgiu a precizat că nu a discutat cu Victor Ponta, că nu ştie "detaliile numirii lui la Corpul de Control al primului ministru, la 28 de ani", dar i s-a părut interesant să existe un contrast între un personaj care "are principii, care are rigoare, şi un alt personaj care vrea să caţere, să ajungă undeva departe". Pe de altă parte, Ponta declara la România TV: "Nu are legătură cu mine. Tudor Giurgiu a spus foarte clar că este un film artistic despre viaţa lui Cristi Panait, care mi-a fost un foarte bun prieten şi apropiat, am fost procurori tineri amândoi".
"Ponta şarja cum îl vedeţi şi acum, tipul lui de personaj nu era diferit faţă de acum, el organiza meciurile de fotbal între procurori şi poliţişti.” Tudor Giurgiu, regizor
Ponta organiza meciuri de fotbal între poliţişti şi procurori
Giurgiu a vorbit la Cluj şi despre relaţia lui Panait cu Ponta: „Relaţia cu Ponta, din ce am citit şi am vorbit cu oameni, erau amici, se mergea la petreceri împreună. Ponta şarja cum îl vedeţi şi acum, tipul lui de personaj nu era diferit faţă de acum, el organiza meciurile de fotbal între procurori şi poliţişti. Era o rivalitate pe faţă între ei, care într-un anume moment, cred spre finalul poveştii, eu sunt convins, părere personală, că din funcţia pe care o avea la Guvern a fost un purtător de mesaje evident”.
"Nu are legătură cu mine. Tudor Giurgiu a spus foarte clar că este un film artistic despre viaţa lui Cristi Panait, care mi-a fost un foarte bun prieten şi apropiat, am fost procurori tineri amândoi". Victor Ponta, premier
Judecător clujean despre personajele reale: Ionuţ – Victor Ponta
Un comentrariu foarte interesant despre film a făcut judecătorul clujean Cristian Danileţ, membru CSM, pe blogul personal. Danileţ susţine că „am prins acele vremuri activând în justiţie, care am discutat cu procurorul Lele şi cu colegi de ai lui Panait, care am citit documente oficiale legate de acest caz, pot spune în mod cert că interpretarea actorilor este peste aşteptări în ceea ce priveşte redarea cu fidelitate a atmosferei din acei ani. Ani trişti pentru justiţia română”. El l-a identificat pe procurorul Victor Ponta cu personajul din film Ionuţ (interpretat de actorul Liviu Pintileasa-nr), un procuror delegat şi el la Parchetul General în acea perioadă, care este apoi detaşat la Guvern în Corpul de control al primului-ministru. În realitate, Victor Ponta a fost în perioada 2001–2004, în timpul guvernării PSD, şeful Corpului de Control al Guvernului.
Cine sunt personajele reale
„Actorii sunt de excepţie şi îmi permit să fac trimitere la personajele reale, nu la cele din film, pe care ei le joacă: Emilian Oprea (procurorul Panait, devenit un erou pentru mulţi), Mihai Constantin (procurorul Ovidius Păun, şeful direct al lui Panait, ce a soluţionat în cariera sa multe cazuri de răsunet, dar care a fost implicat şi în arestările din iunie 1990; la un an după evenimentele relatate în film e avansat consilier al procurorului general; în 2007 s-a pensionat), Liviu Pintileasa (coleg al lui Panait, procurorul Victor Ponta, delegat şi el la Parchetul General în acea perioadă, care este apoi detaşat la Guvern în Corpul de control al primului-ministru), Andreea Vasile (o joacă pe Mina, prietena lui Panait, şefă de promoţie la facultatea de Drept a Universităţii Româno-Americane în anul 1997), Dan Condurache (procurorul şef Ilie Picioruş, şi azi în Parchetul de pe lângă ICCJ), Alin Florea (procurorul Alexandru Lele, magistrat la Parchetul Tribunalului Bihor, parchet care în acei ani instrumenta dosare cu adevărate reţele de infractori care cumpărau combustibil tip „M” şi îl vindeau drept benzină sau motorină, evaziunea fiscală fiind uriaşă), Virgil Ogăşanu (procurorul general Joiţa Tănase, în mandatul căruia se introduc cele mai multe recursuri în anulare în chestiunea caselor naţionalizate, ceea ce produce un reviriment al jurisprudenţei curţii supreme ce va atrage în anii următori zeci de condamnări ale României de către CEDO; după un an de la evenimentul relatat de film el demisionează din funcţia de conducere, este numit consul la Strasbourg prin detaşare unde stă 2 ani şi în 2006 decide să părăsească magistratura)”, susţine Cristian Danileţ pe blog.
„Pe măsură ce instrumentează cazul, Panait descoperă fire care se pare că duceau la serviciile secrete şi lumea politică. Contrar ordinelor primite, el dispune scoaterea de sub urmărire penală a lui Lele. Apoi se sinucide”, Cristian Danielţ, judecător
Despre fapte reale
Cristian Danileţ povesteşte despre faptele reale care stau la baza filmului regizat de Tudor Giurgiu: „Cristian Panait era procuror de câţiva ani şi, la vârsta de 29 ani, fusese delegat la Parchetul General – Biroul de Anchete Speciale (care cerceta magistraţii); era doctorand al ministrului justiţiei. El a primit de soluţionat cauza privind pe procurorul Lele de la Oradea, învinuit de abuz în serviciu şi luare de mită. Procurorul Lele era cel care tocmai pornise cercetările împotriva fiului prefectului de Bihor pe care îl şi arestase pentru afaceri ilegale cu combustibil. Imediat premierul de atunci a declarat „nu cred în arestările de vineri seara” şi, întâmplător sau nu, după două zile omul este eliberat. Pe măsură ce instrumentează cazul, Panait descoperă fire care se pare că duceau la serviciile secrete şi lumea politică. Contrar ordinelor primite, el dispune scoaterea de sub urmărire penală a lui Lele. Apoi se sinucide. Dispoziţia sa este infirmată de şeful ierarhic şi Lele este trimis în judecată, suspendat din funcţie pe tip de 6 ani. În final are câştig de cauză, se reîntoarce în sistem, i se plătesc toate drepturile salariale restante şi apoi se pensionează. Azi este avocat.”
„Dar eu cred că justiţia este în fiecare clipă ameninţată să se întoarcă la acele vremuri. Asta… dacă nu ne aducem aminte de acel trecut. Trecut care nu are voie să se repete”
Cristian Danielţ, judecător
„Justiţia este în fiecare clipă ameninţată să se întoarcă la acele vremuri”
În ce mă priveşte, filmul m-a determinat să realizez că nici nu mai contează dacă Panait s-a sinucis (aşa cum spune varianta oficială a investigaţiei) sau a murit ucis ori cel puţin fiind determinat să se sinucidă (aşa cum a speculat presa vremii). Important este că azi Cristian Panait este un simbol. Aşa că excelentul film al regizorului Tudor Giurgiu nu este doar un omagiu adus acestuia pentru dragostea de adevăr şi dreptate, ci şi un mesaj către tinerii magistraţi şi generaţiile care vor veni după, referitor la natura funcţiei şi rezistenţa la imixtiuni. Justiţia română de astăzi este altfel decât cea dinainte de 2004 (în postarea „Arc peste timp” am făcut o paralelă între justiţia dinainte de reformă şi cea de după reforma din 2004-2005), iar anchetarea celor mai suspuse personaje ale zile constituie cea mai frumoasă răzbunare a lui Cristian Panait, după moartea sa. Dar eu cred că justiţia este în fiecare clipă ameninţată să se întoarcă la acele vremuri. Asta… dacă nu ne aducem aminte de acel trecut. Trecut care nu are voie să se repete”, a concluzionat Cistian Danileţ.
Citeşte şi
VIDEO Filmul „De ce eu?” al lui Tudor Giurgiu, inspirat din „cazul Panait”, prezentat public
Se încarcă comentariile...
