Istoric de la Oxford, despre discursul lui Viktor Orban: „Să-l califici «nazist» sugerează că este străin de naţionalismul maghiar. Nimic mai greşit!“
0
Istoricul Marius Turda, profesor la universitatea Oxford Brookes, care a scris prima carte din lume despre mişcarea eugenistă maghiară de la începutul secolului al XX-lea, analizează şi explică pentru „Adevărul” discursul lui Viktor Orban de la Tuşnad. El vorbeşte despre „nuanţele rasiste” ale afirmaţiilor premierului maghiar, dar şi despre rasismul UDMR şi al AUR.
Pentru a putea contracara discursul lui Viktor Orban de la Tuşnad, „trebuie să-l înţelegi mai întâi, să fii familiar cu sursele lui intelectuale şi abia după aceea poţi să îi dai o «replică»”, susţine, într-un interviu pentru „Adevărul” profesorul de istorie la universitatea Oxford Brookes, Marius Turda.
El este cel care a scris prima carte din lume despre mişcarea eugenică maghiară de la începutului secolului al XX-lea. „«Războiul sfânt» al rasei: Eugenia şi protecţia naţiunii în Ungaria, 1900-1919“.
Deşi la începutul secolului al XX-lea, eugenia era un curent de idei influent printre intelectualii şi politicienii din întreaga Europă, după Al Doilea Război Mondial acesta a fost asociat cu nazismul şi rasismul.
Prin definiţie, eugenia este o disciplină care studiază aplicarea practică a biologiei eredităţii în ameliorarea genetică a individului; ansamblul metodelor care stau la baza acestei discipline.
„Eugeniştii maghiari se străduiau să salveze naţiunea pentru a-i asigura un viitor rasial sănătos şi luminos. Pledoaria lor pentru un stat naţional maghiar s-a tradus printr-o căutare a comunităţii organice, rasiale, complet integrate în spaţiul ei bio-geografic“, explică Turda în carte.
Istoricul Marius Turda analizează câteva dintre măsurile eugenice adoptate în Ungaria mai ales după 1916. Statul făcea „o diferenţă între indivizi” consideraţi „dezirabili ca cetăţeni ai statului”, cărora li se solicita să rămână în ţară, în vreme ce toţi ceilalţi care „din punct de vedere individual, rasial sau politic sunt un pericol pentru comunitate” au fost încurajaţi să emigreze; de asemenea, în procesul de colonizare rurală, numai ţăranii sănătoşi şi fertili erau cei ce urmau a fi aleşi şi puteau primi pământ; soldaţilor consideraţi valoroşi din punct de vedere rasial li s-au dat „sfaturi în privinţa datoriei pe care o aveau cei sănătoşi de a creşte mulţi copii,” în timp ce cei consideraţi din punct de vedere moral, medical şi rasial „defecţi” erau încurajaţi „să nu aibă familie şi copii.”
Mişcarea eugenistă a influenţat foarte puternic elita politică maghiară, astfel Teleki Pál a fost prim-ministru al Ungariei de două ori (în 1920/21 şi 1939/41) şi este singurul exemplu pe care îl avem în istoria eugeniei în care un preşedinte de societate eugenică a fost prim-ministrul unei ţări. De asemenea, în Ungaria au exista nu una, ci două societăţi eugenice, una creată în 1914 şi alta în 1917, în condiţiile în care foarte puţine ţări din lume au avut societăţi eugenice în aceea perioadă.
În plus, Ungaria a fost singura ţară care a prezentat argumente eugenice la conferinţa de pace de la Paris, din 1920, în încercarea de a evita pierderea Transilvaniei şi a Voivodinei. Turda susţine că ideile eugeniei maghiare nu au dispărut nici în ziua de astăzi.
Istoricul este de părere că discursul de la Tuşnad al lui Viktor Orban a fost înţeles de puţină lume şi explică, într-un interviu pentru „Adevărul“: de ce discursul poate fi calificat drept unul cu „nuanţe rasiste“, ce a vrut să spună premierul maghiar prin „nu vrem să devenim o rasă mixtă”, de ce asocierea cu ministrul propagandei lui Hitler, Joseph Goebbels, nu este întocmai corectă şi analizează rasismul UDMR şi AUR.
Discurs cu nuanţe rasiste
- Credeţi că putem califica discursul premierului Orbán de la Tuşnad drept unul rasist? Care părţi ale discursului credeţi că sunt relevante în acest sens?
Putem să îl calificăm fără ezitare ca fiind un discurs cu nuanţe rasiste. Unele dintre ideile expuse de premierul maghiar în acest discurs au la bază teorii rasiale şi eugenice, îmbinate cu un naţionalism cultural şi o critică a Occidentului. Aşa-zisa „problemă a populaţiei” este un exemplu. Pentru Orbán, ca şi pentru orice naţionalist maghiar, de azi sau din perioada interbelică, fără o creştere demografică Ungaria va dispărea ca stat. Această temă, a „morţii naţiunii”, este una constantă în cultura maghiară. De aceea orice stat modern trebuie să încurajeze reproducerea majorităţii etnice care formează naţiunea.
Aici Orbán pune accent pe rolul eugenic al familiei maghiare şi pe responsabilitatea pe care fiecare o are pentru viitorul naţiunii. Nu este nimic nou ce spune el în această privinţă. Discursul eugenic maghiar a construit de-a lungul secolului al XX-lea numeroase variaţiunii pe tema protejării populaţiei şi a familiei. Pentru Orbán, fără aceste politici eugenice de protecţie a viitoarelor generaţii, naţiunea maghiară va dispărea.
Pornind de la această idee, Orban trece apoi la o critică a Occidentului care, spune el, s-a schimbat fundamental în ultimele decenii din cauza declinului demografic al populaţiei albe majoritare şi al degenerării etno-culturale cauzate de imigraţia neîngrădită a populaţiilor de culoare şi a celor ne-creştine, precum musulmanii.
În Ungaria şi Europa centrală, continuă Orban, nu este însă totul pierdut: „rase” diferite nu s-au amestecat între ele, precum în Occident, şi nu au creat „hibrizi” etnici. În bazinul Carpatic (formula preferată a lui Orbán care trimite la vechea Ungarie dinainte de Trianon), maghiarii s-au amestecat cu slovacii, germanii, românii sau sârbii, însă aceştia sunt popoare europene albe. Rezultatul nu a fost un amestec „rasial”, ci o simbioză etnică (un „sos ungaro-panonic” este expresia folosită de el).
„Caracterul rasial” al maghiarilor nu a fost schimbat de-a lungul istoriei. Datorită acestei rezistenţe etnice, culturale şi lingvistice maghiarii şi alte popoare din Europa Centrală (nu românii însă!) au păstrat vie cultura şi spiritual Europei albe, creştine. Şi aici intervine un alt argument important, cu o puternică coloratură rasială şi anume: Europa Centrală este „noua” Europă, înlocuind-o pe cea „veche” care este în declin (referinţa lui Orbán este filozoful german O. Spengler).
Trăim într-o perioadă a „războiului”, un conflict militar cum este cel din Ucraina, dar şi o „luptă” pentru „supravieţuirea” Europei creştine care se află sub „asediu” (referinţele la Jean Raspail). Ca şi alţi „profeţi” ai naţionalismului etnic radical de azi şi de ieri, cu puternici influenţe rasiale şi religioase, Orbán trage, din punctul lui de vedere, „un semnal de alarmă”! Ungaria nu va ceda şi va lupta (referinţă la romanul lui Ferenc Molnár, A Pál utcai fiúk), aşa cum a făcut-o mereu în istorie (referinţă la asediul Belgrad-ului din 1456).
„Se sugerează că acest tip de discurs este „străin” naţionalismului maghiar. Nimic mai greşit!”
- Chiar un membru al staff-ului lui Orban a susţinut despre discurs că „Lui Goebbels (Ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist din anul 1933 până în 1945, unul dintre cei mai devotaţi adepţi a ideologiei naziste - n.r.) i-ar fi plăcut”. Credeţi că această comparaţie stă în picioare?
Acest discurs i-ar fi plăcut nu doar lui Goebbels, dar şi lui Lajos Méhely, un important autor rasist maghiar din perioada interbelică, sau lui Nichifor Crainic. Unele lucruri i-ar fi însă displăcut lui Goebbels, pentru că Viktor Orbán nu atribuie germanilor nici o valoare superioară şi îi consideră, ca şi pe ceilalţi „occidentali” ca fiind în declin etnic şi responsabili pentru politicile cerute de Uniunea Europeană. Este mai uşor să califici discursul lui Orbán că fiind „nazist” şi în acest fel să îl „scoţi” din contextul firesc local. Cu alte cuvinte, se sugerează că acest tip de discurs este „străin” naţionalismului maghiar. Nimic mai greşit! Discursul lui Orbán este „maghiar” get-beget.
- Credeţi că comunitatea internaţională a reacţionat potrivit la discursul lui Orban? Ce măsuri credeţi că ar fi potrivite în astfel de situaţii?
Da. Reacţiile au fost imediate chiar dacă puţină lume a înţeles ce a spus Orbán. Important este însă că atât pe reţelele de socializare cât şi pe canalele de ştiri, s-au făcut asocieri cu rasismul, anti-semitismul, xenofobia, rasismul şi Nazismul şi asta îi dăunează mult imaginii din străinătate. În vizita de ieri (joi, 28 iulie - n.r.) de la Viena, Orbán a fost huiduit de protestatari. El însuşi a încercat să o „dreagă” cumva, spunând că a folosit cuvântul „rasă” în sens cultural, nu biologic. Nu este însă convingător. Ştim foarte bine ce a spus la Tuşnad şi faptul că uneori Orbán (conform propriei mărturisiri) este „ambiguu” ne îndeamnă să avem reacţii cât mai ferme şi mai clare la astfel de comentarii.
Ce înseamnă „nu vrem să devenim o rasă mixtă”?
- Care este explicaţie sintagmei folosite de Orban - „Suntem pregătiţi să ne amestecăm unii cu alţii, dar nu vrem să devenim rasă mixtă”. Este un apel pentru „rasa pură” sau vorbim despre altceva?
„Rase pure” nu mai există de mii de ani. Fanteziile rasiste şi eugenice care au încercat să păstreze „puritatea rasială” în unele ţări precum Statele Unite, Germania Nazistă, Africa de Sud au dus la genocid, Holocaust şi suferinţe umane extraordinare.
Orbán însă nu vorbeşte de „rase pure” în discursul său. El însă pare, cel puţin cu acestă ocazie, că ar crede în conceptul biologic al rasei, care, deşi a fost complet discreditat ştiinţific după cel de-Al Doilea Război Mondial, nu a dispărut niciodată din mentalul colectiv şi din programul mişcărilor naţionaliste de extremă dreaptă.
Orban vorbeşte despre amestecul raselor albe cu cele negre şi arabe, însă nu spune că există o rasă albă „pură”. Nu vrem să devenim o „rasă mixtă” înseamnă: să nu ai negri maghiari, aşa cum ai negri britanici sau negri suedezi. De asemenea, el nu spune că maghiarii sunt o „rasă pură”, ci că ei sunt un popor amestecat însă cu un nucleu rasial care e dat de elementul biologic maghiar.
- Viktor Orban este un politician ales recent de electoratul maghiar (cel din Ungaria şi cel din România), deci un politician popular am putea zice. Cum credeţi că se explică această popularitate a sa, în ciuda unui discurs cu note rasiste? Chiar şi la Tuşnad, discursul său a fost primit cu aplauze...
Popularitatea lui Orbán are la bază mai multe surse, nu doar cele care ţin de naţionalism, mândrie naţională şi un anumit revizionism istoric. El este un politician foarte bun, a citit mult şi divers, ştie să vorbească direct cu populaţia şi ştie cum să o „farmece”. Are, cum spunea Max Weber, „carismă”. Maghiarii şi secuii din Ardeal (nu toţi însă) sunt ‘mândri’ că au în sfârşit un politician care să îi reprezinte, nu doar din punct de vedere economic (investiţii etc.), dar şi emoţional şi identitar.
- Orban a fost lăudat în presa din România pentru discursul său foarte aplicat şi pe înţelesul oamenilor, iar despre reacţia ministrului de Externe al României s-a vorbit ca despre un discurs lemnos, care nu ajunge la oameni. Cum credeţi că ar putea fi contracarat de către autorităţi acest gen de discurs îmbrăcat foarte atrăgător pentru oameni?
Pentru a putea contracara un astfel de discurs trebuie să îl înţelegi mai întâi, să fii familiar cu sursele lui intelectuale şi abia după aceea poţi să îi dai o „replică”. Altfel spui platitudini.
Vorbim despre rasism în cazul UDMR şi AUR?
- Vedeţi şi în România manifestări de rasism. Apropierea UDMR de FIDESZ şi Orban apropie partidul de această zonă? Dar AUR, credeţi că are elemente de rasism?
Din păcate, există rasism destul şi în România. Rasismul faţă de romi este foarte răspândit şi destul de adânc înrădăcinat în mentalul colectiv. Tipul de rasism pe care l-am găsit în discursul lui Viktor Orbán de la Tuşnad nu are un echivalent românesc. Deocamdată. Apropierea UDMR de FIDESZ şi de Orbán este în multe privinţe oportunistă. Asta nu înseamnă că nu sunt politicieni UDMR sau lideri maghiari, religioşi şi politici, care împărtăşesc ideile etno-culturale şi eugenice ale lui Orbán. Sunt destui. Însă astfel de convingeri nu sunt puse în practică în România.
La rândul lui, AUR oferă destule elemente de rasism. Nu are cum să fie altfel: dacă vrea să fie cu adevărat „naţionalist” trebuie să fie şi „rasist” din când în când. Orbán a arătat cum se face acest lucru. AUR nu are însă o figură carismatică şi un politician cu talent care să atragă în jurul partidului multele versiuni complementare şi adesea conflictuale despre identitatea românească care circulă acum în România.
- Credeţi că asistăm la o „furtună perfectă” pentru ca ideile rasiste să prindă la din ce în ce mai mulţi oameni. Şi ideile lui Hitler au devenit foarte populare pe fondul unei crize economice, într-o perioadă foarte complicată pentru societatea germană...
Din nefericire ideile rasiste au prins şi continuă să prindă la oameni. Problemele curente, de la sărăcie până la pandemie şi război, exacerbează sentimentul de teamă şi nesiguranţă, un teren fertil pentru ideile rasiste. Trebuie să recunoaştem că suntem mult mai rasişti decât ne place să credem şi că forme „istorice” ale gândirii rasiste nu au dispărut, ca „prin minune”, după cel de-Al Doilea război Mondial, decolonizare sau după mişcările de emancipare civică şi politică din anii 1960.
Rasismul a creat lumea în care trăim acum. Ca să scăpam de el nu este suficient să spui că nu eşti rasist, ci trebuie să fii împotriva rasismului. Ideile lui Hitler şi a altor lideri nazişti nu au prins la poporul german doar pentru că treceau printr-o criza economică.
Ideile rasiste, anti-semite şi eugeniste erau demult prezente în societatea germană. La fel şi acum. Pandemia şi criza economică din care nu vom ieşi prea din curând, la fel şi războiul din Ucraina, au adus la suprafaţă idei rasiste care circulau de multă vreme şi pe care le-am evitat să le discutăm public. În România acest fenomen de „santitizare” a trecutului naţional este acut şi complet dăunător cultivării unui spirit critic şi civic anti-rasist.
Marius Turda predă Istorie la Universitatea Oxford Brookes. FOTO: Arhivă personală
Cine este Marius Turda
Marius Turda (născut în 11 iulie 1973, în Baia Mare) a studiat istoria la Universitatea din Bucureşti, Central European University din Budapesta (CEU) şi Universitatea Oxford. Este profesor la Oxford Brookes University, fiind specializat în eugenie şi rasism, şi director al Centrului de Istorie a Medicinei al aceleiaşi universităţi. A fost director fondator al Institutului Cantemir de la Universitatea Oxford şi este editorul colecţiei de istoria medicinei de la CEU Press. A publicat numeroase cărţi, atât ca autor, cât şi ca editor, dintre care menţionăm: Eugenics and Nation in Early Twentieth Century Hungary (Palgrave Macmillan, 2014), Crafting Humans: From Genesis to Genetics and Beyond (V&R unipress, 2013), The History of Eugenics in East-Central Europe, 1900-1945: Text and Commentaries (Bloombury, 2015), Religion, Evolution and Heredity (University of Wales Press, 2018), Teleology and Modernity (Routledge, 2019). De acelaşi autor la Editura Polirom a apărut „Eugenism şi modernitate. Naţiune, rasă şi biopolitică în Europa“ (1870-1950) (2014), „Istorie şi rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald Trump“ (2016), „«Războiul sfânt» al rasei: Eugenia şi protecţia naţiunii în Ungaria, 1900-1919“ (2021).
Vă recomandăm să mai citiţi:
100 de ani de la Trianon. Argumentul rasist cu care maghiarii au pierdut Ardealul
Se încarcă comentariile...
