INTERVIU cu designerul olandez Kim Bakker. Cronica unui dezastru în moda clujeană

Designerul Kim Bakker (dreapta)

Designerul olandez Kim Bakker a radiografiat pentru „Adevărul de Seară“ toate problemele pe care le-a avut la Cluj Fashion Week. Aceasta s-a plâns de proasta organizare a festivalului, dar şi de faptul că nu a reuşit să-l mai întâlnească pe directorul evenimentului pentru a-i cere explicaţii pentru dezastrul produs.

Reporter: De ce ai decis să vii la Cluj Fashion Week?
Kim Bakker: E important pentru mine să descopăr şi pieţele de modă mici. România mi se pare un loc bun pentru producţie. Ar fi o idee bună să-mi produc aici colecţia.

Rep.: Şi, totuşi, nu a ieşit aşa cum ţi-ai fi dorit. Ce a lipsit?
K.B.: Organizarea. Toată lumea a fost entuziastă, dar a lipsit organizarea. Ar fi trebuit ca fiecare să ştie exact ce are de făcut. Poţi să faci un fashion event, dar ai nevoie de o organizare bună, de un plan exact. Trebuie să ştii când ajung designerii, când ajung make-up artiştii, cât timp durează make-up-ul, cât timp e nevoie pentru coafură. Toate aceste aspecte mici construiesc un proiect mare.

Rep.: Când au apărut primele probleme?
K.B.: Primele probleme au apărut la castingul modelelor, când nu se ştia cine din staff-ul organizatoric trebuie să se ocupe de asta. Atunci am zis OK, mă ocup eu de asta. L-am sunat eu pe directorul agenţiei de modele Hermes, ca să rezolv problema. Trebuia să ajungem la locul de desfăşurare a evenimentului cu şase ore înainte de începerea prezentării, iar modelele, cu cel puţin trei ore, ca să avem timp să pregătim totul. Dar de atunci o grămada de lucruri au mers prost şi nu am mai avut şansa să vorbesc cu Mihai (Mihai Chiver, directorul festivalului, n.r.).

Rep.: Ai fost nevoită să-ţi prezinţi colecţia cu manechini desculţi. Ce s-a întâmplat cu pantofii?
K.B.: Am trimis pantofii acum trei săptămâni, dar au ajuns la Cluj acum o săptămână şi jumătate. Erau la poştă. Mihai Chiver trebuia să-i ridice, dar nu a făcut-o. Managerul meu l-a sunat să-l întrebe de nenumărate ori cu privire la situaţia pantofilor şi i-a spus că nu i-a ridicat, dar că se va rezolva. Managerul meu i-a oferit ajutorul, l-a întrebat care e problema, ca să-l poată ajuta. Chiver a spus că nu e nevoie, pentru că nu există nicio problemă. Nu a mai sunat înapoi, deci am presupus că pantofii au fost luaţi de la poştă.

Rep.: Cum ai ajuns iniţial pe stradă, fără să ai unde să locuieşti?
K.B.: Ne-am înţeles că Mihai va organiza un întreg turneu până la întoarcerea mea în Olanda. Dar apoi cei de la hotel ne-au spus seara că fie plătim cazarea pentru restul zilelor, fie părăsim hotelul dimineaţa, dar mai aveam de stat trei zile la Cluj. Ştiam că Mihai trebuie să plătească, dar aparent n-a făcut-o. Deci, l-am sunat şi mi-a spus că va veni la hotel într-o oră, l-am resunat, mi-a zis că va veni în două ore. Nu a mai venit. Am împachetat totul, dar apoi mi-am zis, la naiba, sunt pe stradă, îmi voi plăti de una singură hotelul. Ulterior, mi s-a oferit un alt hotel. Directorul festivalului a spus că vrea să vorbească cu mine despre toată încurcătura în care am fost implicată, dar nu s-a mai arătat la faţă.

Rep.: Ai primit contravaloarea biletului de avion?
K.B.: Nu ştiu. Mi-a zis că mi-a transferat banii pe cardul de credit  vineri, dar nu am reuşit să-l văd. Am sunat la bancă şi mi-au spus la fel, că nu reuşesc să vizualizeze banii.

Rep.: După toate cele întâmplate, ce părere ai despre Cluj?
K.B.: Văd două lucruri diferite, între Cluj şi tot ce s-a întâmplat. Nu cred că oamenii din Cluj au plănuit asta. Dar nu ştiu ce s-a întâmplat sau ce a făcut Mihai cu banii. Este destul de trist, pentru că dacă banii nu au fost transferaţi, am pierdut cam 1.000 de euro, o sumă destul de importantă.

Rep.: Regreţi că ai venit la Cluj Fashion Week?
K.B.: Da, dacă pierd banii şi nu, datorită oamenilor noi pe care i-am întâlnit, dar şi pentru că am învăţat din greşeli. Ar fi trebuit să cer banii în avans, dar uneori avem prea multă încredere în oameni.