Expert britanic în educaţie, despre homeschooling: „Dacă să înveţi programa românească acasă este ilegal, de ce se plătesc meditaţii de milioane de euro?“
0
Tot mai mulţi părinţi din România decid să-şi educe copiii „acasă“. Unul dintre susţinătorii conceptului de homeschooling este expertul britanic în educaţie Julian Hingley, responsabil cu înfiinţarea primului program Cambridge International Examinations din România.
Tema „şcolii de acasă“ sau homeschooling a început să fie dezbătută pe larg în România destul de recent, mai ales după ce în 2016 cunoscutul actor Dragoş Bucur şi soţia sa Dana Nălbaru şi-au retras fetiţa de la şcoală şi au ales un sistem alternativ.
„Mi-am dat seama că sistemul de învăţământ organizat pe grupuri de oameni care trebuie să demonstreze în faţa altora ce şi cât ştiu, ce şi cât au învăţat, este depăşit de vremurile pe care le trăim. Nu consider că a învăţa e un lucru greşit, dimpotrivă, cred că este esenţialul pentru a avea o viaţă frumoasă. Consider, însă, că felul în care învaţă copiii în şcolile din ziua de azi naşte în ei o grămadă de frustrări care au darul de a le distruge frumuseţea interioară“, a motivat atunci Dana Nălbaru.
Unii specialişti în educaţie precum foştii miniştri ai Educaţiei Daniel Funeriu şi Mircea Miclea au criticat ideea de homeschooling, dar fenomenul a luat amploare pe fondul creşterii neîncrederii părinţilor cu privire la capacitatea sistemului de învăţământ de stat de a pregăti elevii pentru societatea secolului al XXI-lea. Astfel, au apărut grupuri de părinţi în toată ţara, organizate fie ca adunări informale, fie ca asociaţii, care au ales să-şi educe copiii în sistemul homeschooling. Un astfel de grup există şi la Cluj de circa un an şi a fost fondat de Julian Hingley, expertul britanic în educaţie responsabil cu înfiinţarea primului program Cambridge International Examinations din România. Hingley a condus cele două şcoli internaţionale private acreditate de Cambridge în Cluj.
Expertul britanic, al cărui fiu învaţă într-un sistem de homeschooling, susţine că este timpul ca în societatea românească să se dezbată serios această problemă. De asemenea, Hingley crede că pentru schimbarea legislaţiei, care acum interzice homeschooling-ul dacă se face programa română, este nevoie ca aceste grupuri de părinţi din toată ţara să se asocieze şi să-şi coordoneze demersurile.
Dragoş Bucur şi soţia sa Dana Nălbaru şi-au retras fetiţa de la şcoală şi au ales un sistem alternativ.
„Weekend Adevărul“: De unde începem conversaţia despre homeschooling în România?
Julian Hingley: Primul lucru important în această conversaţie despre homeschooling este posibilitatea de a alege, care este esenţială în democraţie. În toată Europa de Vest, oamenii au la dispoziţie mai multe opţiuni în ceea ce priveşte educaţia copiilor lor. Cât de multe opţiuni ai în alegerea unui sistem de educaţie este o problemă, iar câte opţiuni cu privire la ceea ce studiază copilul tău este o altă problemă. Educaţia în ţările din Vest este ca un fel de piaţă, ai mai multe opţiuni. Aş aminti aici de analogia făcută de Margaret Thatcher, care a comparat educaţia cu shopping-ul: astfel, totul se reduce la alegeri – poţi să alegi ce sistem de educaţie vrei, dacă bineînţeles poţi să ţi-l permiţi. În România, alegerea este simplă: sistemul de stat sau şcolile private internaţionale, care există mai ales în Bucureşti. Există o diversificare în ceea ce priveşte opţiunile la copiii mici, mă refer aici la grădiniţe care au diferite sisteme precum Montessori. Opţiunile sunt limitate pentru elevi: ai şcolile de stat pe de o parte, cele private pe de altă parte şi foarte puţine oferte între acestea. Pentru copiii mai mari am observat o dezvoltare a educaţiei tehnice, vocaţionale, dar sunt doar câteva astfel de şcoli în toată ţară, nu există o abordare naţională. Asta înseamnă că dacă nu aleg de timpuriu sistemul Montessori sau nu aleg mai târziu educaţia vocaţională sau o şcoală privată, rămân cu alegerea între sistemul real şi cel uman, iar în ambele există materii obligatorii pe care nu vrei neapărat să le studiezi pentru Bacalaureat. Când vorbim despre democraţie vorbim şi despre posibilitatea de a alege.
Cât de dezvoltat este sistemul homeschooling în alte ţări?
Sistemul homeschooling a apărut în România în contextul în care oamenii au început să caute noi modele. La noi este la început, în timp ce sistemul este dezvoltat în mare parte din Europa, America de Nord şi alte ţări dezvoltate economic precum Australia. În Europa de Est şi în România modelul de educaţie este bazat pe principii socialiste: încerci să tratezi pe toată lumea la fel, dar nu toţi sunt la fel, iar în era social media în care trăim ambiţiile şi aspiraţiile oamenilor sunt foarte individualizate.
Cum a ajuns sistemul homeschooling în România?
Homeschooling a ajuns în România în mod aproape accidental, deoarece părinţi cu anumite aspiraţii au decis să se apuce să caute ei înşişi noi modele de educaţie. Astfel, poţi găsi în Bucureşti şi în afara capitalei aceste clustere de homeschooling: părinţi şi familii se adună la un loc pentru a constitui grupuri şi asociaţii, astfel încât să-şi poată educa copiii în sistemul homeschooling, singuri sau în tandem cu alte familii. Este ca o mare gaură neagră, pentru că acest sistem nu are recunoaştere oficială, de aceea acest sistem are nevoie să fie supus dezbaterii sociale şi politice pentru că oamenii vor ceva care nu este furnizat de sistemul actual. Asta nu înseamnă că alegerea lor e ilegală. Ai oameni care respectă legea şi sunt părinţi responsabili, care vor să aleagă ceva diferit pentru copiii lor şi nu sunt ajutaţi, nu există o plasă de siguranţă. Ar trebui să existe o acreditare şi un control al rezultatelor obţinute. Toată situaţia trebuie discutată.
Ce spune legea românească?
Legea românească prevede că toţi copiii români trebuie să meargă la şcoală. Ştim că în anumite zonele rurale şi în anumite grupuri etnice acest lucru nu se aplică. Nu vorbim public despre asta, dar toţi ştim că nu toţi copiii români merg la şcoală. Legea spune, la fel ca în Europa de Vest, că până la o anumită vârstă toţii copiii trebuie să meargă la şcoală. Legea educaţiei prevede că toţii copiii trebuie să meargă la şcoală, deci nu ar trebui să fie nevoie de sistemul homeschooling, pentru că există şcoli disponibile, iar atunci când mergi la aceste şcoli înveţi conform programei naţionale româneşti. Ce faci dacă nu vrei ca fiul/fiica ta să urmeze acest sistem? E un drept democratic, ţi-ai botezat copilul, i-ai ales o religie, acum îi vei alege o şcoală. Dacă vrei să alegi sistemul homeschooling, nu poţi decât dacă mergi pe o programă alternativă. Nu poţi să alegi programa românească în sistem homeschooling deoarece, teoretic, există şcoli româneşti pentru asta. Dacă să înveţi programa românească acasă este ilegal, de ce se plătesc meditaţii? Meditaţiile sunt de fapt homeschooling pe programa românească practică despre care legea spune că este ilegală. În plus, meditaţiile reprezintă o economie la negru care valorează mulţi bani, sute de miloane de euro.
„E important ca în democraţie să existe alegeri: dar ce alegi dacă nu este nimic acolo“
Unde au apărut aceste clustere şi cine sunt potenţialii părinţi interesaţi?
Aceste clustere apar în zone fertile social şi economic unde sunt familii de expaţi. În Cluj sunt 14.000 expaţi. O parte dintre ei nu-şi duc copiii la cele câteva şcoli private locale. De asemenea, un astfel de sistem este interesant pentru un părinte român care nu vrea
să-şi ducă copilul la o şcoală de stat şi nici la o şcoală privată din motive ce ţin de partea financiară, de localitatea în care trăiesc, de transport etc. Ce opţiuni au ei?
Care este cea mai mare provocare pentru aceşti părinţi?
Este o evoluţie democratică de tip „grass roots“: părinţi decenţi aleg să construiască aceste structuri, dar încearcă să construiască un zgârie- nori fără un plan coerent şi fără o plasă de siguranţă. Dacă extindem analogia doamnei Thatcher „educaţia este ca shopping-ul, poţi alege“, putem spune că atunci când mergi în magazinul ales şi alegi produsul pe care-l vrei, poţi citi eticheta pentru a vedea ce conţine produsul. În România, dacă vorbim despre noi modele de educaţie, oamenii vor ceva nou, dar nu ştiu unde să găsească, nu au o etichetă pe care să o citească, nu ştiu ce conţin acestea. Aici este paradoxul: vreau altceva, dar nu pot avea acces, aşa că trebuie să rămân la acelaşi model de educaţie, chiar dacă nu-mi place.
Ce e important să cunoască părinţii despre un astfel de sistem?
E important ca în democraţie să existe alegeri: dar ce alegi dacă nu este nimic acolo şi cum începi această călătorie de descoperire a unui nou sistem dacă nu există o hartă? E important ca oamenii să ştie că există acolo ceva care începe să crească şi că există o hartă dacă navighezi între aceste grupuri şi asociaţii care au apărut în toată ţara. Ceea ce trebuie făcut este să începi o conversaţie între aceste zone astfel încât să se unească şi să vină cu o abordare unitară pentru a obţine recunoaşterea legală. Altfel, poţi să practici homeschooling, care este o opţiune parentală nerecunoscută de legea română, dar va trebui să faci asta în cadrul unei programe străine, şi nu în cadrul programei româneşti. ;
Peste 30 de ani de experienţă
Julian Hingley are peste 30 de ani de experienţă în educaţie. A activat în Marea Britanie mai bine de două decenii, iar în ultimi 15 ani a condus mai multe şcoli internaţionale în România, Şcoala Internaţională Britanică din Bucureşti, Transylvania College şi Royal School in Transylvania din Cluj. Hingley a fost responsabil cu înfiinţarea primului program Cambridge International Examinations din România. În 2009, specialistul a lansat proiectul educaţional „Teacher to Teacher“, care are ca scop îmbunătăţirea sistemului educaţional prin perfecţionarea cadrelor didactice.
Citeşte şi
Citeşte şi alte articole similare în ziarul Weekend Adevărul. Fă-ţi un abonament pentru ediţia tipărită! (Clic
aici)
Se încarcă comentariile...
