EXCLUSIV „Strategia haosului”, arma cu care Putin vrea să sperie Vestul. Războiul hibrid, explicat de generalul Dan Grecu
0
Generalul român Dan Grecu explică, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, în ce constă „strategia haosului” sau „doctrina Gherasimov” - care stă la baza războiului hibrid declanşat de Rusia împotriva ţărilor NATO - şi care sunt scenariile posibile de desfăşurare a conflictului din Ucraina
Într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului „Adevărul”, generalul român în rezervă Dan Grecu, unul dintre cei mai importanţi comandanţi din misiunile externe, sub egida ONU şi NATO, ale forţelor armate româneşti, dezvăluie câteva dintre dedesubturile strategiei de război a Rusiei, dar şi cum se materializează mult vehiculatul „război hibrid”.
Adevărul: Agresiunea asupra Ucrainei a readus în prim plan discuţiile despre o altfel de confruntare, în afara războiului clasic, între Federaţia Rusă şi ţările NATO. În ce constă doctrina Gherasimov adoptată de Rusia?
Dan Grecu: „Strategia haosului” sau „doctrina Gherasimov” după numele şefului Statului Major General al armatei ruse, care a prezentat-o public pe la mijlocul deceniului trecut, reprezintă de fapt a continuare şi o adaptare în plan militar a „doctrinei Primakov”, fostul ministru de externe rus, ale cărei principale puncte vizează în principal faptul că Rusia ar trebui să ia măsuri pentru revenirea la un sistem multipolar de securitate, asta în condiţiile în care după 1990 SUA devenise o putere mondială unilaterală.
De asemenea, susţine necesitatea ca Rusia să continue dominaţia şi să dispună în spaţiul fost sovietic, concomitent cu integrarea fostelor republici unionale într-un noi sistem economico-militar pe care să îl şi conducă. Ea nu exclude folosirea puterii nucleare pentru a păstra independenţa şi libertatea de acţiune a Rusiei şi stabileşte opunerea la orice extindere a NATO.
Ce a adus nou Gherasimov?
Pornind de la această doctrină, Gherasimov a venit mai degrabă cu un concept operaţional pe care să-l aibă guvernul rus la îndemână în confruntarea cu Occidentul, un concept care să îmbine „hard power” (puterea reprezentată de forţa armată) cu „soft power”(economică, diplomatică, informaţională etc). Prima înseamnă războiul însuşi, pe când cea de a doua transcende graniţele dintre starea de pace şi timpul de război. În acest context, Gherasimov susţine că există situaţii în care mijloacele nemilitare pot depăşi prin efecte puterea forţei armate în atingerea obiectivelor politice şi îndeamnă la folosirea forţelor de operaţiuni speciale şi a opoziţiei interne pentru a crea dezordine internă pe întreg teritoriul statului advers şi recurgerea la acţiuni caracteristice războiului informaţional, a celui cibernetic, economic etc., folosind în acest scop mijloace şi proceduri în continuă adaptare. De aici de fapt şi denumirea de doctrină sau „strategie a haosului”.
Valeri Gherasimov e şeful Statului Major General al armatei Rusiei şi omul în care Putin are cea mai mare încredere. FOTO Arhivă Adevărul
Rusia şi NATO se află într-un război hibrid
Se află deja ţările NATO într-o astfel de confruntare cu Rusia? Care ar fi riscul ca un astfel de conflict să degenereze într-un război clasic?
Privind la situaţia actuală din Ucraina vedem că Federaţia Rusă foloseşte ambele tipuri de puteri, hard şi soft, şi da, se află într-un război hibrid cu NATO şi nu numai cu NATO, având în vedere componentele de propagandă, atacurile cibernetice şi contramăsurile economice. Ceea ce cred însă că nu au luat în calcul conducătorii ruşi este capacitatea Alianţei de a răspunde acţiunilor ruse. În ceea ce priveşte riscul unui război clasic, eu îl apreciez ca având o probabilitate redusă de producere. Pe de o parte, Federaţia Rusă nu şi-l poate permite, având în vedere decalajul de putere militară şi economică pe care îl are faţă de NATO, iar pe de altă parte pentru că Alianţa însăşi dă dovadă de raţionalitate şi evită, în pofida retoricii ruse, orice escaladare a conflictului printr-o implicare militară directă.
Care vă aşteptaţi să fie desfăşurarea ulterioară a războiului?
Până la certitudinea atingerii obiectivelor menţionate anterior, forţele ruse vor continua ofensiva în Ucraina. Cel mai probabil nu se vor angaja în lupte urbane, pentru că asta ar însemna pe de o parte reacţii şi mai puternice din partea comunităţii internaţionale, dar şi pierderi semnificative pe care nu le va accepta nici societatea civilă rusă care, aşa constrânsă şi controlată cum este prin legile draconice instituite de autorităţile ruse, încă mai are puterea să protesteze şi să creeze un element de îngrijorare pentru proprii lideri. Astfel, mă aştept ca ruşii să continue lovirea infrastructurii militare ucrainene care mai este în funcţiune, să continue cucerirea obiectivelor economice importante pe care să le pună eventual ulterior pe masa negocierilor, să continue lovirea unor zone rezidenţiale din marile aglomerări urbane pentru a pune presiune pe autorităţile locale ucrainene şi, nu în ultimul rând, să continue războiul informaţional pe plan extern, dar şi intern.
Cel mai important risc
De curând, Putin a ameninţat că ar putea să folosească armele nucleare dacă Rusia va fi ameninţată în vreun fel. L-aţi vedea capabil să dea un asemenea ordin, chiar dacă asta ar însemna inclusiv distrugerea ţării sale?
Tehnic şi militar, ţările posesoare de arme nucleare au renunţat la utilizarea armelor nucleare tactice care au o rază de acţiune relativ mică, din raţiuni obiective, derivate de efectele acestora nu numai asupra adversarului, ci şi asupra propriilor combatanţi. Personal şi numai personal, am exclus posibilitatea folosirii armamentului nuclear, în general, făcând apel la raţiunea liderilor mondiali. Practic, o imensă parte a securităţii globale se datorează conceptului potrivit căruia există garanţia distrugerii reciproce între marile puteri în caz de utilizare a armamentului nuclear. Ar fi minunat pentru toţi liderii din lume să renunţe total la arsenalele nucleare, dar mă îndoiesc că aceasta se va întâmpla într-un ecart de timp apropiat, sigur nu va fi în viaţa mea.
În pofida optimismului meu, trebuie să spunem că în documentele programatice ale Federaţiei Ruse nu este exclusă prima utilizare a armei nucleare. Astfel, în iunie 2020, preşedintele Putin a semnat un decret referitor la „Principiile de bază ale politicii de stat a Federaţiei Ruse în domeniul descurajării nucleare” în care specifică două condiţii în care Rusia ar folosi arme nucleare, unul, să-i zicem normal, conform căruia „Federaţia Rusă îşi păstrează dreptul de a folosi arme nucleare ca răspuns la utilizarea armelor nucleare şi a altor tipuri de arme de distrugere în masă împotriva acesteia şi/sau a aliaţilor săi...”, dar care are şi o „coda” ameninţătoare: „…şi, de asemenea, în cazul agresiunii împotriva Federaţiei Ruse cu folosirea armelor convenţionale, când însăşi existenţa statului este pusă în pericol”, ceea ce denotă decizia Federaţiei Ruse de a utiliza arma nucleară şi ca „first use”, atât în scop de apărare, dar mai ales ca element de presiune, de inducere a fricii, terorii asupra unui potenţial inamic.
Cine este generalul Dan Grecu
Doctor în Ştiinţe Militare şi Informaţii, generalul român în rezervă Dan Grecu (64 ani) are o pregătire militară solidă, inclusiv la centrul Lester B. Pearson (Cornwallis, Canada), dar şi la colegiile NATO de la Bruxelles şi Roma.
Totodată, Grecu a fost şef de stat major la Corpul 4 Armată „Mareşal Constantin Prezan”, între 2008 şi 2010, iar experienţa sa internaţională este reliefată cel mai bine prin cele trei misiuni în afara teritoriului naţional ca observator militar în Misiunea ONU din Etiopia şi Eritreea, şef al Echipei Naţionale la Comandamentul Central America pentru operaţiile din Irak şi Afganistan şi şef al Echipei Române de Legătură la Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar, Afganistan.
Asta înseamnă că ne aflăm în pericol?
România este nu în siguranţă, ci în maximă siguranţă din punct de vedere militar. Aderarea ţării noastre la NATO a fost prima acţiune majoră şi eficientă a administraţiilor post decembriste. Uniunea Sovietică şi acum Federaţia Rusă ameninţă comunitatea internaţională sau state individuale încă din 1918, ca să nu mai pomenim şi vechile ameninţări ţariste.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
