EXCLUSIV „Grozăvia Lumii“: filmul făcut la Cluj acum 100 de ani, de un mason, difuzat pe trei continente şi studiat la Oxford Brookes

Un film al faimosului Janovics Jenő, regizor interbelic ale cărui pelicule turnate la Cluj au făcut înconjurul lumii, este material didactic la Universitatea Oxford Brookes.

Filmul „Grozăvia Lumii“, de care puţini români au auzit azi, dar pe care l-au vizionat odinioară oameni de pe trei continente este dat ca exemplu la cursuri de master predate la Universitatea Oxford Brookes. Pelicula, la cei aproape 100 de ani, a fost turnată la Cluj de regizorul mason Janovics Jenő, în vremea când filmele sale făceau înconjurul Globului.

Istoricul Varga Attila de la filiala Academiei Române din Cluj ne-a mărturisit că mult timp a trăit cu impresia că „Grozăvia lumii“ nu s-a păstrat. L-a contrazis prietenul Marius Turda, profesor la Oxford şi Oxford Brookes, specialist în Istoria socială a Medicinei, care foloseşte pelicula ca material didactic.

„Este, din păcate, puţin cunoscut, şi nu doar în România. Filmul merită, însă, pe deplin recuperat şi făcut cunoscut publicului de azi“, apreciază Turda. Pelicula, adaugă acesta din urmă, are mare importanţă pentru istoria filmului din România: este primul film turnat de Janovics în studioul „Transsylvania“ din Cluj, creat în 1919.

„Atunci am fost curios să vizionez un astfel de film în care am văzut şi alte valenţe, mai ales după ce am descoperit că însuşi creatorul filmului făcea parte din societăţile secrete“, afirmă Attila.

Secvenţă din filmul „Grozăvia Lumii“  FOTO: arhiva personală Jordáky Lajos 

Primul film din studioul ”Transsylvania” din Cluj

Janovics Jenő a transformat Clujul într-un imens platou de filmare în urmă cu un secol. Filmele sale, după canoanele vremii - fără sonor şi în alb-negru - , au rulat nu doar pe plan local şi regional, ci în toată lumea. „Această poveste a Hollywood-ului de pe malul Someşului, care o oferit Clujului renume mondial, plasându-l pe harta marilor producători de film - în anii ’20 existau doar două Hollywood-uri pe lume, cel din SUA şi cel de la Cluj - aşteaptă să fie repusă în drepturi“, consideră Varga Attila.

„Grozăvia Lumii“/„Világrém“ a apărut în 1920 când Janovics era deja celebru. În rolurile principale i-a avut pe Fekete Mihály şi Lili Poór, actori renumiţi în epocă, de la Teatrul Maghiar din Cluj. Scenele s-au filmat în mai multe locuri din Cluj: Parcul Central, strada Clinicilor – unde sunt mare parte din spitalele oraşului - , Teatrul Maghiar, Cimitirul Central, Clinica Medicală 1. Ca filmul să ajungă la cât mai mulţi, replicile actorilor au fost în română şi maghiară.

„Se poate spune că un asemenea lungmetraj este şi o veritabilă capodoperă, dat fiind dublul său mesaj: cel medical extrem de profund şi de tulburător, respectiv cel masonic, care a fost foarte subtil exprimat. Povestea vizează înalta societate a Clujului, dar şi elitele Ungariei în general, ameninţate de pericolul degenerării din cauza promiscuităţii. Discursul medical, care are un rol cheie în mesajul şi propaganda filmului, subliniază pericolul degradării rasei din cauza unor boli grave, precum sifilisul care făcea ravagii în anii ’20, cu precădere în aglomerările urbane sau în marile centre industriale“, explică istoricul clujean în articolul intitulat „Centenarul filmului mut în Cluj – Francmasoneria şi «Hollywood-ul transilvan»“, publicat în ediţia din acest an a anuarului Institutului de Istorie „George Bariţiu“ din Cluj.

„Grozăvia Lumii“ a ajuns pe mai multe continente, din Europa până-n America şi Japonia. Ca lumea să-l înţeleagă, textele au fost traduse în limbile ţărilor unde a fost difuzat. Astfel, în anii 20, deveneau faimoase frumuseţile Clujului în toată lumea.

„Filmul a avut un succes uriaş“, adaugă istoricul clujean.

De la „Hollywood-ul transilvan“ la Oxford

Amicul său, Marius Turda, prezintă acest film studenţilor ce urmează masterul la Oxford Brookes. Le arată cum se raporta elita medicală de atunci la teme delicate precum degenerarea rasei sau bolile venerice. În acest context, profesorul evidenţiază că „Grozăvia Lumii“ este importantă şi pentru istoria Medicinei, nu doar a cinematografiei întrucât abordează o problemă de sănătate: sifilisul. Autorităţile medicale româneşti au vrut să informeze publicul despre pericolul bolilor venerice, iar filmul se plia cum nu se putea mai bine. Nu a fost singura peliculă a lui Janovics pe astfel de teme. În 1919 turna „Student în medicină sau perla în noroi“/„A medikus, vagy gyongyszem a sárban“.

Un alt rol jucat de film, arată Marius Turda, se referă la relaţiile dintre elitele maghiare şi române în anii de după Primul Război Mondial şi Unirea Transilvaniei cu România. Janovics a colaborat cu doctorii români Constantin Levaditi şi Dominic Stanca (n. r. un foarte apreciat medic clujean). „Filmul a fost difuzat în aproape toate localităţile din Transilvania. Aşadar, a fost un instrument important în campaniile medico-sanitare începute după 1918“, explică istoricul român din Londra.

Acesta foloseşte filmul la cursurile sale de Istoria Medicinii de la Oxford Brookes. Mărturiseşte că „Grozăvia Lumii“ continuă să-i uimească şi azi pe tineri: „Studenţii sunt întotdeauna surprinşi să afle că filmul a fost folosit ca metodă de informare a populaţiei în legătură cu subiecte medicale nu doar în Londra sau Paris, ci şi în Cluj“. 

Ce se ştie despre film

Pelicula e o necunoscută în România, susţine Attila. Nu se ştie de ce Janovics Jenő şi-a denumit astfel filmul. În schimb, a descoperit că titlul peliculei a fost tradus greşit din maghiară în română: astfel, „Világrém“ s-a tradus cu „Din grozăviile lumii“, în timp ce varianta corectă este „Grozăvia Lumii“. Îşi mărturiseşte fascinaţia pentru cum a fost făcută pelicula cu posibilităţile tehnice de acum 100 de ani: „Să nu uităm că este vorba de un film mut care a fost turnat în anul 1920“. 

Mărturiseşte că a văzut şi revăzut filmul, iar când a studiat documentele renumitei Loji Masonice „Unio“ din Cluj – cel mai renumit atelier din Transilvania - , din care a făcut parte şi celebrul regizor, abia atunci a conştientizat impactul social al masonilor şi adevăratul mesaj al peliculei: „Am înţeles, într-un final, ce anume vrea să transmită filmul de fapt... Nu este vorba despre mai multe grozăvii, ci doar de una singură“.

Povesteşte că a analizat filmul şi a sesizat conexiunea cu activitatea discretă a celei mai importante loji masonice din Transilvania din a doua jumătate a veacului al XIX-lea şi până la Primul Război Mondial. Atunci a realizat „mecanismele geniale cu care elita vremii a înţeles să transmită mesaje convingătoare către comunitate“: „Practic, încă de acum un secol, filmul a fost o punte solidă de legătură între elite şi societate, un instrument remarcabil de culturalizare graţie căruia idei preţioase şi constructive au putut fi diseminate la o categorie largă de oameni“.

Povestea filmului

„Grozăvia lumii“ spune povestea familiei lui Sylvain, un om cu stare din elita clujeană, personaj fictiv. Acesta era căsătorit cu o faimoasă actriţă de la operă, aveau o fiică, şi deşi nu-i lipsea nimic, nu era fericit. Ajunge să aibă o aventură cu o angajată de la operă şi se îmbolnăveşte de sifilis. Aşa începe coşmarul eroului din filmul lui Janovics. Medicul îi explică ce înseamnă sifilisul şi ce efecte are asupra celor dragi. Tratamentul ar însemna să se izoleze de familie, întrucât nu ar avea voie să-i atingă fără să nu-i îmbolnăvească, dar şi recunoaşterea infidelităţii ce ar putea duce la divorţ. Nu ştie ce să facă. O vreme ţine totul secret, însă moartea amantei din cauza bolii îl aduce în pragul nebuniei.

Medicul îl poartă prin saloanele spitalului ca să-i arate la ce să se aştepte dacă decide să nu urmeze tratamentul, experienţă ce-l dărâmă psihic. Se duce acasă, se aşează pe scaunul din faţa biroului.

„Parcă se vede în acea ipostază copleşitoare în care nu se poate abţine să nu-şi sărute soţia la fiecare bun venit acasă, provocându-i şi ei cumplita boală ce îi ruinează cariera de succes, iar apoi şi viaţa. Priveşte cu ochii minţii cum se stinge şi el, iar fiica sa dragă ajunge să cerşească pe stradă pentru a putea supravieţui. Într-un moment de resemnare, Sylvain are parte de o surpriză: în faţa ochilor minţii i se derulează un cadru de poveste în care el apare într-un palat imens, în ipostaza unui rege puternic la picioarele căruia toţi i se închină. Deşi le are pe absolut toate, este nefericit şi nu se simte împlinit, nici măcar lângă regină şi mica lui prinţesă. Fuge din palat îmbrăcat în haine scumpe, oprindu-se în pădure - scena este filmată memorabil în Parcul Central din Cluj în plină iarnă - unde vede un om simplu care îşi tăia lemne cu fierăstrăul. Luând din mâna ţăranului unealta, începe să taie lemne şi, brusc, are o revelaţie: descoperă munca! Realizează că, pentru prima dată, este fericit pentru că munceşte. Şi, tot în acel moment, se trezeşte din somn! Adormise cu capul pe birou“, detaliază Varga Attila în articolul publicat în anuarul institutului de Istorie George Bariţiu.

Pelicula se încheie cu plecarea lui Sylvain la tratament, iertarea familiei şi cum bona îi citeşte fiicei sale povestea regelui trist care descoperă fericirea prin muncă, visul pe care acesta l-a avut. „«Grozăvia Lumii» părea să fi avut ecoul scontat finalmente“, concluzionează istoricul.

Secvenţă din filmul „Grozăvia Lumii“  FOTO: arhiva personală Jordáky Lajos 

Filme greu de digerat

În acei ani nu se ştia că Janovics era mason. „Acum un secol şi mai bine, masoneria era o societate secretă. Acum este una discretă“, punctează Attila. În epoca în care a trăit, adaugă istoricul, Janovics a fost admirat. Era unul din cei mai bogaţi oameni ai locului. Lumea îl privea drept „un geniu al filmului, chiar un vizionar“.
Pe lângă moştenirea sa cinematografică, regizorul maghiar a lăsat lumii ucenici deveniţi azi simboluri în industria filmului, Sir Alexander Korda şi Michael Curtiz. Ultimul a luat în 1944 Oscarul pentru unul dintre cele mai celebre filme de dragoste din toate timpurile - „Cassablanca“. „Faptul în sine că a reuşit să creeze al doilea Hollywood din lume, aceasta spune totul!“, apreciază istoricul.

În opinia sa, multe dintre peliculele faimosului regizor şocau societatea acelor vremuri prin subiectele deloc digerabile pe care le tratau. „Mulţi din cei care le vedeau se regăseau acolo, deci vă imaginaţi cu ce impresie mergeau acasă. Pe atunci, filmul mut stârnea fascinaţie, iar mesajele transmise erau alese de aşa manieră, încât să aibă «cârlig» la public. Janovics era maestru la aşa ceva“, afirmă Varga Attila.

Loja „Unio“ din Cluj era în 1920, când Janovics a turnat filmul, unul din cele mai influente ateliere masonice din Transilvania, derula proiecte de impact în comunitate şi o făcea într-o manieră foarte discretă. Îi reunea pe cei mai buni specialişti din toate domeniile, de la ingineri, arhitecţi, bancheri, până la profesori universitari, funcţionari, medici, oameni de cultură.

Secvenţă din filmul „Grozăvia Lumii“  FOTO: arhiva personală Jordáky Lajos 

Janovics Jenő se bucura de mare preţuire în rândul acestei societăţi secrete. Deţinea calitatea de maestru. Când el turna „Grozăvia lumii“, se puneau în practică programe de combatere a sărăciei, prostituţiei şi a alcoolismului, respectiv de educare prin cultură. Cum întreaga societate, nu doar cea clujeană, ci şi cea europeană, aflată în plin proces de industrializare era afectată de vicii şi boli venerice, îndeosebi sifilis, medicii căutau acele căi prin care să schimbe lucrurile.

„Realizând aceea că filmul stârnea fascinaţie, iar în jurul său se polarizau multe spirite, ideea de a îndrepta moravuri prin intermediul filmului, de a oferi un sens vieţii celor care se simţeau pierduţi într-o lume aflată în schimbare, a fost genială. În anii ’20, pătura muncitorească savura filmul mai mult decât spectacolul de teatru sau de operă. «Grozăvia Lumii» a fost un film adresat tuturor categoriilor sociale. Acestea au înţeles că marea grozăvie, marea oroare, înainte de a se manifesta în exterior sub forma unei boli venerice greu vindecabilă, ea începea în interior, odată cu o criză profundă a sufletului marcat de pierderea sensului. Atunci când nu îţi mai vezi rostul în viaţă şi te simţi inutil, e nevoie să te întorci la valori, la ceea ce te poate ridica şi împlini în calitatea ta de fiinţă umană. Iar munca, prin care poţi construi lucruri măreţe, te face să te simţi valoros şi important pe această lume. În consecinţă, făcând aşa, vei trăi după alte principii, iar viaţa ta va avea mereu lumină, culoare şi mult sens“, povesteşte Varga Attila.

Deşi filmul rămâne o necunoscută pentru publicul român, istoricul clujean speră ca, în viitorul apropiat, „Grozăvia Lumii“ să poată fi revăzută mai des. „Pentru că merită“, adaugă el.

Mai puteţi citi:

Povestea Clujului, în română după 100 de ani. Istoric maghiar: „Trebuie să ne traducem mai des, dintr-o limbă în alta“

„Oare ce istorie mai scriem?“, se întreabă Varga Attila, istoric şi cercetător al Academiei Române din Cluj. Vreme de săptămâni bune a tradus din maghiara veche sute de pagini dintr-o lucrare străină românilor, dar valoroasă pentru cei aproape 1.000 de ani de istorie puşi pe hârtie în baza surselor primare: „Istoria Clujului“ de Jakab Elek, singurul istoric maghiar membru al ASTRA. Traducerea a apărut la mai bine de 100 de ani de la scrierea lui.

O poveste despre arhitecţii Transilvaniei pe care nu-i ştie nimeni. „Nu ne interesează ce au făcut ungurii sau nemţii, ci doar ce au făcut ai noştri!“

Doi istorici din Cluj au scris o carte despre oamenii care au proiectat multe dintre clădirile faimoase din vestul ţării, dar şi din state din centrul şi estul Europei. „Dicţionarul arhitecţilor din Transilvania în perioada dualismului austro-ungar (1867-1918)“ este inedit întrucât Varga Attila şi Gabriela Rus sunt primii care s-au încumetat să scrie, în română, despre cei care şi-au lăsat amprenta în piatră, în oraşele din fostul Imperiu.

Cărturarul maghiar care a condus Transilvania, iubit de români şi de unguri: „Căutaţi mereu acei tineri care ştiu să respecte la toţi valorile”

Prima personalitate pe care o vom prezenta cu ajutorul istoricului clujean Varga Attila, avid cercetător al francmasoneriei din Transilvania şi Banat, este Miko Imre (n. 4 septembrie 1805, Zăbala, judeţul Covasna - 16 septembrie 1876, Cluj). Acesta a fost guvernatorul Transilvaniei, în 1849 şi între anii 1860-1861, şi a înfiinţat o societate culturală unde a unit toate etniile din Ardeal.