Cum trăiesc trei clujeni „cea mai mare aventură automobilistică a planetei“. Cu Loganul, până în Mongolia şi înapoi, cale de 26.000 de kilometri
0„Cea mai mare aventură automobilistică a planetei”, aşa cum este numit Raliul Mongoliei, i-a inspirat pe trei programatori să parcurgă 26.000 de kilometri din Cluj şi până în Ulan Bator şi retur la bordul unei Dacia Logan. „O aventură este aventură numai când lucrurile merg prost”, este motto-ul expediţiei.
„Noi credem ca lumea este un loc mult prea sigur şi prea organizat, şi că am ajuns să fim din ce în ce mai puţin liberi. Teama de conflicte, lăcomia şi refuzul de a ne asuma responsabilitatea pentru noi înşine ne-au furat unul dintre cele mai interesante lucruri în viaţă: necunoscutul”, acesta este motto-ul sub care se desfăşoară Raliul Mongoliei, „cea mai mare aventura de automobilism de pe planetă” cum o numesc organizatorii.
Concurenţii trebuie să străbată câteva zeci de mii de kilometri „peste munţi, deşert şi stepă în Europa şi Asia” cu maşini, preferabil foarte ieftine, care să nu aibă mai mult de 1.000 de cetimetri cubi. Organizatorii oferă un punct de plecare (undeva în Anglia) şi unul de sosire- capitala Mongoliei - Ulan Bator , iar „pe unde mergi între aceste puncte este în totalitate problema ta”. Raliul Mongoliei i-a inspirat pe trei programatori clujeni, Lorand Arvai (28 de ani), Liviu Trifoi (28 de ani) şi Lucian Cotuţiu (29 de ani). După ce doi dintre ei au făcut anul trecut turul Vietnamului pe motociclete, s-au gândit ca anul acesta să mărească miza.
26.000 de kilometri în 67 de zile
Tinerii au plecat în luna iulie, la bordul unei Dacii Logan la un drum de 26.000 de kilometri până în capitala Mongoliei şi înapoi. Traseul programat să aibă 67 de zile va trece prin 17 ţări, punctul de plecare fiind Cluj-Napoca. La plecare drumul a trecut prin Bulgaria, Turcia, Iran, Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kyrgyzstan, Kazahstan şi punctual terminal – Mongolia, unde cei trei clujeni au ajuns în urmă cu câteva zile. „După râuri, munţi, desert şi stepă, am ajuns la cel mai îndepărtat punct al aventurii, în Ulan Bator!”, au scris programatorii, pe 2 septembrie, pe pagina de Facebook dedicată aventurii. La întoarcere, vor trece prin Rusia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria şi se vor întoarce în România.
Cu Dacia Logan pe "autostrada" Pamir FOTO Arhiva personală
De ce Dacia Logan?
Iniţiatorii Raliului Mongoliei au pornit de la ideea „Dacă nimic merge prost, totul a mers prost” (If nothing goes wrong, everything has gone wrong!") şi pentru asta au stabilit câteva reguli: nu sunt admise maşini care au mai mult de 1.000 de centimetri cubi şi este preferabil să fie autoturisme vechi şi ieftine pentru că „o aventură este aventură numai când lucrurile merg prost”; apoi concurenţii nu au niciun sprijin tehnic din partea organizatorilor: „eşti doar tu, colegii tăi aventurieri şi o maşina mică cumpărată de la un cimitir de maşini”. La finalul cursei, în care ai toate şansele să te rătăceşti sau să rămâi în pană, ocazii numai bune „de a-ţi folosi abilităţile neglijate” nici maşina, nici viaţa ta, nu vor mai fi la fel, susţin organizatorii raliului. Cei trei programatori ardeleni au vrut să aibă parte de cât mai puţin neprevăzut în ceea ce priveşte maşina cu care pornesc în aventură şi au achiziţionat o Dacia Logan.
„Înainte de a o cumpăra am întrebat fiecare taximetrist din Cluj cu care am călătorit ce părere are despre Logan, mi se pare că sunt testeri foarte reprezentativi. Toţi au fost foarte mulţumiţi. Dacă se strică ceva la ea se strică chestii de bază care pot fi înlocuite doar desfăcând câteva şuruburi. Ar trebui să fie în regulă”, spune Lorand Arvay. „E un raport bun calitate-preţ. Am considerat că e o maşină simplă, e fiabilă. Chiar dacă se strică, se poate repara relativ uşor. Deşi lucrăm ca programatori, pe diploma noastră de la Polithenică scrie că suntem ingineri, deci ar trebui să putem să deduce cam despre ce e vorba”, spune, zâmbind, Lucian. Au plătit 2.800 de euro pentru o Dacia Logan second hand, cu 68.000 de kilometri la bord.
Bugetul aventurii, mai ieftin ca la Mamaia
Cumpărarea maşinii a fost una dintre cele mai importante cheltuieli făcute de tinerii clujeni. „Costurile aventurii ajung la 12.000 de euro cu maşină inclusă. Vom dormi în corturi şi vom consuma mâncare locală. Vom cheltui circa 4.000 de euro de persoană în 67 de zile, e mai ieftin decât la Mamaia”, spune Cotuţiu. Întrucât participarea oficială la Raliul Mongoliei ar fi însemat 1.000 de lire sterline în plus, pentru care n-ar fi primit nicio asistenţă din partea organizatorilor, cei trei programatori au pornit să facă traseul pe cont propriu.
La "Poarta iadului", în Turkmenistan
Au ajuns la „Poarta Iadului”
„Facem această expediţie ca să cunoaştem culturi şi să vedem locuri noi superbe; vom încerca să ne adaptăm la cultura şi la modul de viaţă al localnicilor din zone foarte puţin cuoscute în România”, spune Lucian Cotuţiu. „Vom face fotografii şi filmări pe care le vom pune pe blog pentru ca lumea să vadă că poţi avea o experienţă minunată în aceste ţări”, a completat Lorand. Într-adevăr, fotografiile făcute de cei trei programatori, şi postate pe blog prezintă locuri şi experienţe superbe. Una dintre ele a fost în Turkmenistan, în locul numit „Poarta Iadului”.
Este vorba despre un crater format în 1970 în satul Derweze, zona unde geologii ruşi au forat pentru a exploata zăcămintele de gaze naturale. În urma unui accident, sonda s-a prăbuşit creând o groapă imensă. Pentru a evita poluarea aerului, s-a decis incendierea gazelor care emanau din puţ, crezând că acestea vor arde câteva săptămâni, însă focul persistă şi astăzi.
Cei trei clujeni s-au pornit spre „Poarta Iadului”, dar au ramas blocaţi la miezul nopţii în deşert, între dunele de nisip. Situaţia s-a rezolvt după câteva ore când cei trei au fost tractaţi de un localnic „care se plimba cu camionul pe la 3 dimineaţa prin deşert”. Ajunşi la destinaţie, programtorii au avut o ocazia să se încălzească la focul Porţii Iadului. O altă experienţă interesantă au avut-o în Iran, ţară despre care în România se crede că ar fi periculoasă din cauza problemelor cu Statul Islamic. În schimb „este una dintre cele mai sigure zone pe care le parcurgem”, spune Liviu Trifoi. În loc de terorişti, ei au găsit în Tehran, capitala Iranului, „cei mai ospitalieri oameni pe care i-am cunoscut”, spune Lorand Arvay.
Oraşul de aur şi marmură Ashgabat, Turkmenistan. "Totul e placat cu marmura, inclusiv blocurile de locuinţe", spune tinerii.
Aventura care le va schimba viaţa
Cei trei programatori au avut cele mai mari emoţii pe „autostrada” din Munţii Pamir, aflată la cea mai mare înălţime din lume. Şerpuind printre văi abrupte, pe drumuri neasflatate şi de multe ori prea înguste pentru traficul sutelor de TIR-uri care trec prin zonă, clujenii au ajuns până la altitudinea 4.655 de metri. Pe drum, au trecut pe lângă un autocamion care a derapat şi a ajuns în vale într-una dintre zecile de curbe periculoase ale „autostrăzii” Pamir.
Tinerii au avut ocazia să doarmă într-o iurtă mongoleză şi să pescuiască pe malul lacului Baikal, care are cea mai mare rezervă de apă dulce din lume. S-au urcat pe cea mai mare statuie călare din lume, cea a lui Ginghis Han, din capitala Mongoliei Ulan bator, au zburat cu balonul în Capadochia şi au admirat priveliştea Canionului Charyn din Kazahstan, un „Grand Caion în miniatură”, după cum l-au descris. Această aventură va schimba în mare parte viaţa celor trei programatori. Dacă Lucian Cotuţiu şi-a luat concediu fără salariu de la Arobs, firma de IT la care lucra, Lorand Arvay şi Liviu Trifoi şi-au dat demisiile de la companiile la care erau angajaţi. După această aventură, cei doi vor să plece în Africa într-o expediţie similară.
Canionul Charyn din Kazahstan
Accident în Kazahstan, privelişti superbe în Pamir
„Ca în orice aventură, ai parte de suişuri şi coborâşuri. Uneori simţi că explodezi de bucurie sau eşti impresionat de o privelişte şi alteori te întrebi de ce ai atâta ghinion. Drumul în sine reprezintă sarea şi piperul excursiei. Am fost impresionati de ospitalitatea oamenilor din Iran, de priveliştea senzaţională constantă din Muntii Pamir şi de frumuseţea naturii de la lacul Baikal, însă am avut momente mai grele peste care a trebuit să trecem, ca şi când am fost loviţi de o maşină în Kazahstan sau toţi aveam durere de burta destul de cruntă în Tadjikistan, însă fără ele povestea ar fi mult mai plictisitoare. Oamenii au fost în mare parte foarte primitori şi curiosi de povestea noastră şi oriunde am fost ne-am simţit mereu în siguranţă, spre deosebire de ce credeau mulţi dintre cei care auzeau unde urma să mergem. Locurile preferate au fost Munţii Pamir şi Lacul Baikal, unde puteam petrece săptămâni întregi fără să ne plictisim şi ne-ar placea sa ne mai intoarcem cândva”, spune Lorand Arvay, aflat pe drumul de întoarcerea spre casă, pentru „Adevărul”. Aventura poate fi urmărită pe blog şi pe facebook.
Mai puteţi citi:
Foto-Video O Dacie de 28 de ani uimeşte: a făcut turul Europei într-o săptămână
Se încarcă comentariile...
