Cluj: Ana-Maria Stan, „stăpână" peste istoria Universităţii Babeş-Bolyai
0
Cercetătorul se ocupă, de opt ani, de destinele muzeului care prezintă istoria învăţământului clujean din 1581 până în zilele noastre.
Ana-Maria Stan a ajuns la Cluj când avea cinci ani, părinţii săi luând decizia de a se muta din Topliţa în capitala Ardealului. De atunci, a rămas legată de Cluj-Napoca, oraş a cărui istorie, prin prisma dezvoltării învăţământului, îl prezintă zilnic celor interesaţi.
Fac totum la muzeu
„Sunt aici, la muzeu, din 2001. Practic, am crescut împreună cu el", spune Ana-Maria Stan, cea care se ocupă, de una singură, de tot ce înseamnă viaţa instituţiei. Şi asta, de opt ani. „Una dintre cele mai interesante experienţe a fost mutarea în noul sediu, extinderea muzeului, căutarea exponatelor. A fost foarte plăcut", îşi aminteşte cercetătorul.
Din 2007, când a avut loc mutarea în sediul de pe strada Kogălniceanu, Ana-Maria a continuat să caute exponate, la facultăţile din cadrul UBB sau chiar în casele foştilor profesori. „Am încercat chiar să cumpărăm unele obiecte, dar din păcate fie sunt prea scumpe, fie nu se găsesc", spune cercetătorul, care îşi „omoară" aproape tot timpul cu viaţa muzeului.
„Mă ocup de ghidaj, de informarea publicului, de inventariere, de conservare, de depozitare, de pregătirea expoziţiilor noi, dar şi de cercetare, studierea aspectelor istorice ale universităţii", afimă ea.
Flori pentru tovarăşa
Povestea Ana-Mariei are, însă, o parte aproape la fel de savuroasă şi înainte de legătura cu muzeul. Şi aceasta e legată tot de istorie, disciplină pe care a îndrăgit-o încă de mică şi a cărei parte a fost, la un moment dat. „În anii '80, la o vizită a cuplului Ceauşescu, am fost aleasă să îi dau flori tovarăşei.
Şi încă de mai multe ori. Iar ca să nu mă recunoască, să nu se prindă că era aceeaşi fetiţă care îi dădea flori, îmi schimbau în fiecare zi coafura.O dată aveam părul lung, altă dată codiţe", se amuză Ana-Maria amintindu-şi întâlnirea cu fostul cuplu prezindenţial. Dacă a marcat-o acel moment când a ales, ulterior, istoria, nu ştie. E însă convinsă că a făcut cea mai bună alegere, atunci când în liceu fiind a decis să studieze istoria.
„Mă gândeam ce aş putea face, având în vedere că ştiam limbi străine. Am ales Istoria în detrimentul Filologiei şi mă felicit. Chiar am avut noroc faţă de alţi colegi, care acum lucrează ca agenţi devânzări sau la bănci", povesteşte ea.
Un alt „noroc" al ei a fost participarea în prima generaţie a programului „Erasmus", care i-a permis să îşi facă masteratul şi doctoratul la Universitatea Paris 4 Sorbona. „Doctoratul a fost pe relaţiile româno-franceze din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ulterior, m-am axat pe acest domeniu, al colaborării, dar în cadrul relaţiilor universitare. Astfel am ajuns şi la muzeu", dezvăluie Ana-Maria Stan primii săi paşi către instituţia căruia, în zilele noastre,îi dă viaţă.
La amenajarea muzeului, v-aţi inspirat din instituţiile similare din Franţa, unde aţi studiat?
Din păcate, nu. În Franţa este un muzeu impresionant, Muzeul Educaţiei, dar din nefericire încă nu am apucat să îl văd.
Şi atunci, care a fost modelul Muzeului UBB?
Nu îmi aparţine mie (râde). M-am inspirat de la modul în care este organizat Collegium Maius, din Cracovia, de asemenea un muzeu extraordinar dedicat învăţământului.
Profil
Născută: la 11 decembrie 1975, în Topliţa
Studii: Istorie, la UBB şi la Universitatea Paris 4 Sorbona
Experienţă: cercetător la Muzeul UBB
Familie: necăsătorită
Ce-i place
„Să citesc, să merg la cinema şi mai ales să călătoresc în locuri pe care nu le-am mai văzut, să descopăr lucruri noi", spune cercetătorul.
Ce nu-i place
„Filmele pe DVD, să mă trezesc dimineaţa, să fiu minţită, să fiu trasă pe sfoară de prieteni şi nu suport de niciun fel invidia", afirmă Ana-Maria Stan.























































