Cât de departe mergeau soţii Ceauşescu cu intervenţia în viaţa copiilor lor. „L-aş putea omorî ca pe un vierme, să pară un accident“

Nicolae şi Elena Ceauşescu. FOTO: Fototeca.iiccr.ro / Fotografia #F039

Mulţi dintre cei care i-au cunoscut bine pe cei doi dictatori au relatat că fiul lor favorit a fost întotdeauna mezinul Nicu. De altfel, se pare că exista şi un plan conform căruia, după moartea lor, Nicu Ceauşescu ar fi urmat la conducerea ţării.

Chiar dacă i-au iubit şi pe ceilalţi copii, Zoe şi Valentin, Ceauşeştii nu au reuşit să gestioneze relaţia cu ei şi au sfârşit prin a-i dezamăgi în repetate rânduri. În special Zoe a fost cea care a avut de suferit din cauza mamei sale, care a dat dovadă de lipsă de empatie şi s-a amestecat în permanenţă în viaţa fiicei sale, umilind-o şi intervenind cu brutalitate în viaţa sa intimă. 

Valentin Ceauşescu a refuzat să înveţe despre marxism

Dacă Elena Ceauşescu intervenea mereu în viaţa copiilor, nu acelaşi lucru se poate spune despre soţul ei, scrie Ioan Mihai Pacepa în „Orizonturi roşii”. Acesta notează că Nicolae Ceauşescu nu obişnuia să intervină personal şi că, mai mult, dictatorul l-ar fi dat pe fiul său cel mare, Valentin, pe atunci un adolescent, în grija ambasadorului său din Anglia, Vasile Pungan. 

Educat la Londra, Valentin n-a fost deloc atras de marxism şi nu a învăţat nimic despre asta, ceea ce i-a dezamăgit pe părinţii săi. De altfel, Valentin ar fi trecut peste voinţa părinţilor şi atunci când s-a căsătorit, iar aleasa lui a fost chiar fiica unui fost rival al lui Nicolae Ceauşescu. Acest lucru a provocat o ruptură între el şi părinţii săi.

Nu întâmplător, fiul cel mare al Ceauşeştilor şi-ar fi vizitat foarte rar părinţii, preferând să stea departe de ei

Disidenta Zoia

Acelaşi Pacepa scrie că Zoia Ceauşescu a fost dată în grija lui Mircea Maliţa, care a devenit ministru adjunct al educaţiei şi învăţământului, iar ulterior ministru adjunct al afacerilor externe. Maliţa nu a dat greş şi a trezit în mintea fiicei Ceauşeştilor interesul pentru logică şi gândirea independentă. Zoia a devenit licenţiată în matematică, dar pe merit, spre deosebire de mama ei, care a obţinut o mulţime de titluri fără a avea vreo competenţă.

La fel ca şi fratele ei cel mare, tânăra Zoia nu s-a simţit niciun moment atrasă de marxism şi de ceea ce părinţii săi numeau „valorile comunismului”. Din contră, fiica Ceauşeştilor s-a apropiat de un grup de studenţi critici la adresa realităţilor existente pe atunci în România. A încercat să vorbească şi cu părinţii, să le atragă atenţia asupra faptului că magazinele sunt goale, iar oamenii sunt total nemulţumiţi, însă nu a găsit deschidere.

„Spre sfârşitul anului 1975, Zoia a fost atrasă de un grup de studenţi disidenţi. Când Securitatea a început să-i aresteze rând pe rând, ea însăşi a devenit un critic sincer al cultului personalităţii practicat de tatăl ei şi al maşinaţiunilor pentru acapararea puterii practicate de mama ei. În cele din urmă, a refuzat să mai poarte numele tatălui său şi obişnuia să răspundă numai la apelativul Mademoiselle. „Numele de Ceauşescu a devenit un cuvânt murdar”, le tot repeta Zoia prietenilor săi. Cel mai mare păcat, însă, a fost refuzul ei încăpăţânat de a se mărita cu oricare dintre pretendenţii aleşi cu grijă de mama ei. Zoia era hotărâtă să-şi aleagă un soţ de una singură, dar orice nume pe care îl propunea se lovea de respingerea mândră că nu era suficient de de nobil pentru viitoarea dinastie Ceauşescu. Acesta a fost începutul unei lupte acerbe cu Elena, care până la urmă a hotărât să urmărească pas cu pas viaţa Zoiei.

Răutatea Elenei Ceauşescu

În astfel de momente ieşea la iveală şi răutatea Elenei Ceauşescu. Printre cei care au avut de suferit din această cauză s-a numărat şi Mihai Matei. Fost jurnalist, Matei a intrat în colimatorul Elenei Ceauşescu. Pus sub urmărire la ordinele acesteia, fostul iubit al Zoei a devenit inamicul public numărul unu pentru Elena Ceauşescu. Ostilitatea ei a crescut după ce securiştii i-au adus filmuleţe realizate timpul întâlnirilor celor doi amorezi şi înregistrări telefonice cu discuţiile lor.   

De aici şi până la a ordona un asasinat nu a mai fost decât un pas. Un pas pe care Elena Ceauşescu nu l-a mai făcut, însă a găsit o altă modalitate de a-l scoate din viaţa fiicei ei, scrie Ion Mihai Pacepa, în „Orizonturi Roşii”. 

„Ura Elenei creştea tot mai mult, hrănită de pasajele din intercepţiile telefonice, transcripţiile microfoanelor şi filmele facute în secret cu privire la întâlnirile lui sexuale cu Zoia. Acum, Elena se enerva numai la auzul numelui de Mihai. Pur şi simplu nu mai vreau să mai aud de ticălosul ăsta nici măcar o zi în plus. L-aş putea omorî ca pe un vierme. Un accident de maşina sau cam aşa ceva. Dar fiică-mea cu minte de găina ar putea face din asta o mare dramă. Vreau să fie trimis peste hotare şi lasat acolo până putrezeşte, a spus Elena, a cărei voce devenise brusc caustică. M-am săturat să tot am coşmaruri noapte de noapte din cauza lui”, ar fi spus Elena Ceauşescu, conform lui Pacepa. 

Ulterior, relaţia lui Zoe Ceauşescu cu Mihai Matei a luat sfârşit, spre uşurarea mamei sale. Însă fiica Ceauşeştilor avea să fie urmărită în secret, în tot ceea ce făcea, până la Revoluţia din 1989, când a foste arestată. Iar Matei a fost trimis în Guineea, unde şi-a găsit sfârşitul în condiţii nu foarte clare.

Nicu, „prinţişorul” moştenitor

Dacă Valentin şi Zoia s-au îndepărtat de părinţii lor, nu acelaşi lucru se poate spune despre mezinul Nicu Ceauşescu. 

„Deziluzionat de primii săi doi copii, Ceauşescu şi-a ps toate speranţele de viitor în numele celui mai tânăr. L-a dat pe Nicu în grija lui Ştefn Andrei şi a lui Cornel Pacoste – „două exemple strălucite ale intelectualului nou, comunist”, aşa cum îi plăcea să le spună. 

- Vreau ca Nicu să devină ministru de externe, a ordonat Ceauşescu.

-Nicu trebuie să fie viitorul preşedinte al României, erau instrucţiunile date de Elena Ceauşescu mentorilor lui”, mai scrie Pacepa.

Acesta îl descrie pe Nicu Ceauşescu ca pe un tânăr total diferit de fratele şi de sora lui. 

„Era mult mai amuzant să-şi petreacă timpul cu gărzile de corp şi cu ofiţerii de securitate ce mişunau în jurul reşedinţei prezidenţiale şi să le imite manierele şi vocabularul. Tot în copilărie era luat în zeflemea de Valentin şi Zoia, care nu-l văzuseră niciodată citind o carte. Părinţii lui şi-au legat toate speranţele de el, totuşi. Abia deschizând gura, Nicu putea să aibă tot ce-şi dorea şi chiar mai mult. La vârsta de 14 ani, a fost apreciat pentru că a devenit bărbat violând o colegă de clasă, dându-i-se prin urmare prima lui maşină. Când a împlinit 15 ani, a primit primul său vapor. Iar la vârsta de 16 ani a devenit un huligan beţiv, scandalizând tot Bucureştiul cu accidentele de maşină şi violurile sale”, mai scrie Pacepa.

Deşi Ceauşescu i-ar fi spus să renunţe la alcool şi să înceapă să muncească, Nicu a continuat să ducă acelaşi stil de viaţă, fără ca părinţii săi să încearcă să intervină.