„Cap de cal“, una dintre cele mai crude femei-torţionar din ţară: tortura bărbaţii cu creionul în zona testiculelor până leşinau de durere

Mormântul torţionarei din Turda   FOTO: Gheorghe Petrov

Dacă numele torţionarului clujean Mihai Patriciu s-au scris pagini întregi despre crimele sale care şocau prin cruzime, prea puţin se ştiu despre femeile-torţionar din judeţul Cluj. Istoricul Gheorghe Petrov de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei spune că Margareta Hegeduş , poreclită „Cap de cal“, îngrozea prin metodele sale de tortură: îi lovea pe cei anchetaţi cu creionul în zona testiculelor până aceştia leşinau de durere.

„Cap de cal“ sau pe numele său real Margareta Anna Hegeduş a fost una dintre cele mai crude şi sadice femei-torţionar din România comunistă.

Era o femeia înaltă, de 1,90 metri, nu strălucea prin frumuseţe, dovadă şi porecla pe care a primit-o, „Cap de cal“. Nu a fost căsătorită niciodată.

„Era o unguroaică din Turda. O figură bărbătoasă şi foarte crudă. A luat parte la execuţia mai multor partizani din Munţii Apuseni“, spune istoricul clujean Gheorghe Petrov.

Cruzimea acestei femei a arătat că sadismul torţionarilor nu era doar un apanaj al bărbaţilor.

„Margareta Hegeduş era ofiţer de securitate. Era o femeie înaltă de aproape 1,90 m., cu nişte braţe lungi şi o faţă lunguiaţă, de animal rozător. Această femeie pervertită îşi făcuse o dexteritate în chinuirea bărbaţilor, împotriva cărora aplica un supliciu barbar şi extrem de dureros, bătaia la testicule, până când omul cădea în nesimţire“, scrie memorialistul Ion Cârja, în lucrarea „Canalul morţii“.

În anii 1949 şi 1950 se spunea că omorâse în bătaie două persoane, iar în acţiunile de lichidarea a partizanilor din Muntii Apuseni împuscaşe personal cinci oameni, scrie revista22.ro.

Margareta Hegeduş a murit în anii 70, a avut parte de o moarte foarte crudă pe măsura metodelor sale de tortură. Istoricii clujeni povestesc că un grup de deţinuţi politici care au ieşit din închisoare au prins-o şi au ucis-o bâgându-i un uscător de păr în... vagin. Conectat la curent.

A fost înmormântată la Turda, în cimitirul central şi împărţeste locul de veci cu o altă femeie despre care nu se ştie exact dacă este înmormântată acolo.

O femeie-securist care folosea aceeaşi metodă de tortură a fost o anchetatoare din Timişoara, de origine sârbă, Vida Nedici. Despre ea se spune că schingiuia din plăcere şi că resimţea o satisfacţie intimă în faţa suferinţei umane, relatează Historia.

Portret de torţionar

Ruxandra Cesereanu, profesoară la UBB Cluj, a făcut o clasificare a torţionarilor în trei categorii.

Torţionarul robot. Aceştia acţionează la comandă şi sunt aproape în fiecare caz dirijaţi riguros de o "eminenţă cenuşie" a torturii. Torţionarul-robot supliciază "fiindcă aceasta îi este meseria , iar nu fiindcă este sadic".

Torţionarului carierist. Persoană fără scrupule, acesta îşi "oferă serviciile oricui, inclusiv fostelor sale victime, în cazul în care acestea vor ajunge cândva la Putere. Tortura nu este doar o slujbă oarecare pentru el, dar ea nu este nici viaţa lui".

Torţionarului rafinat, torţionarul "om de ştiinţă". Considerat de multe dintre victime ca fiind cel mai periculos, întrucât "supliciază cu inteligenţă, dar şi cu perversitate. Rafinaţii studiază tortura cea mai potrivită pentru victimele lor, pentru a-i aplica acesteia doar supliciul care i-ar putea produce cea mai mare tensiune şi nelinişte", potrivit Historia.