Actriţa Kate O’Toole, fiica titanului Peter O’Toole: „Nu am vrut niciodată să joc alături de tata. Fiecare trebuie să-şi găsească drumul lui“
0
Aflată pentru prima dată în România, la Festivalul Internaţional de Film Comedy din Cluj-Napoca, actriţa Kate O’Toole, fiica celebrului Peter O’Toole, crede că un film bun înseamnă un scenariu bun. Şi atât.
„Uneori nu trebuie să ne analizăm atât de mult şi să ne bucurăm de viaţă“, spune Kate O’Toole (55 de ani), una dintre cele mai cunoscute actriţe irlandeze. Asemănarea la chip cu tatăl ei, Peter O’Toole, este izbitoare. Kate a fost unul dintre membrii juriului Festivalului Internaţional de Film Comedy Cluj, unde i s-a acordat, postmortem, un premiu de excelenţă tatălui ei. Printre vizionarea filmelor din competiţia festivalului, plimbările prin Cluj-Napoca şi Pădurea Hoia, Kate O’Toole a vorbit, într-un interviu acordat pentru „Weekend Adevărul“, despre cum a ales să devină actriţă, ce înţelege ea printr-un film bun, dar şi despre modul în care a înfluenţat-o „moştenirea familială“.
„Weekend Adevărul“: Este actoria o moştenire în familia dumneavoastră?
Kate O’Toole: Nu neapărat. Nu dinspre tată, din câte ştiu. Din cealaltă parte, mama a avut strămoşi ce erau predicatori, iar unul dintre ei cred că a avut un mare succes în America. Mama era din Ţara Galilor. Strămoşul care a plecat de acolo în America a devenit un predicator bogat şi de mare succes. Avea costume şi obişnuia să predice în nişte uimitoare haine negre, care, în sine, e o formă de actorie. Dar e singurul exemplu de acest gen de care ştiu.
Care a fost motivul pentru care aţi devenit actriţă?
Accidental. M-am înscris la Yale, la dramă, ca să devin scenaristă. Acum sunt şi jurnalistă part-time. Îmi place să scriu. Voiam să devin scenaristă şi am mers la Yale Drama School, o şcoală foarte bună, pentru că are facultăţi diferite, un întreg departament pentru regie, altul pentru scenă, decoruri (cum să aranjezi scena), scris şi pentru actorie. Iar unul dintre studenţii la regie a vrut să joc într-o piesă pe care o punea în scenă. Şi i-am spus că nu am mai jucat niciodată, iar el mi-a zis că trebuie să am încredere, că mă va ajuta. I-am mai zis că nu ştiu ce să fac şi nu înţeleg de ce mă vrea pe mine. Iar răspunsul lui a fost: «pentru că eşti perfectă pentru acest rol!». «Da», i-am spus, «dar nu am mai jucat niciodată. Nu am venit la facultate ca să devin actriţă». M-a dezaprobat şi apoi a început să mă convingă. Vreo şase săptămâni. După acele săptămâni am zis «da», după ce m-a convins că voi fi în siguranţă în mâinile lui şi că mă va ajuta când nu voi şti ce e de făcut.
Când am ajuns pe scenă, am simţit publicul şi m-am gândit că da, aici e locul meu şi asta trebuie să fac. Atunci am renunţat să devin scenaristă şi am devenit actriţă.
Kate O’Toole, alături de ceilalţi membri ai juriului Comedy Cluj FOTO: Comedy Cluj
Nu aţi jucat în niciun film alături de tatăl dumneavoastră. V-aţi dorit să jucaţi?
Bineînţeles că nu am vrut niciodată să joc alături de tata.
De ce?
Cariera lui n-are nimic de-a face cu a mea. Nu poţi să mergi, profesional, pe ideea – vreau să lucrez cu acea persoană sau cu cealaltă. Şi mama a fost actriţă şi nu am vrut să lucrez nici cu ea.
Dar cu ea aţi jucat.
Da, ştiu, dar nu se pune. Am jucat când eram un copil. Nu eram actriţă atunci.
Au fost părinţii dumneavoastră, ambii actori, modele pentru dumneavoastră?
Bănuiesc că au fost modele în măsura în care fiecare părinte este un model pentru copiii săi. Actorii nu merg pe ideea asta. Fiecare trebuie să-şi găsească drumul lui. Nu cred că trebuie să fii ca un alt actor. E o nebunie. Şi cred că asta se aplică la orice profesie. Cred că eşti condamnat dacă faci asta. Nu-ţi doreşti să devii scriitor şi să-ţi spui: vreau să scriu ca Baudelaire! Trebuie să te cunoşti pe tine însuţi, dar niciodată nu gândeşti că vrei să scrii ca Charles Dickens. Deci nu am vrut să joc ca Peter O’Toole!
Succesul tatălui a lăsat o amprentă asupra vieţii dumneavoastră?
Nu atât succesul, cât profesia. Şi el şi mama au fost mult timp departe de casă. Amândoi lucrau ca actori când creşteam. Am fost crescută de oameni plătiţi pentru că ei nu erau niciodată acasă. În acel sens, da, dar nu are legătură cu succesul, e doar muncă.
În general actorii nu uită primul film în care au jucat. Cu experienţa de acum, privind în trecut, ce aţi schimba în primul film în care aţi jucat?
Nu mă privesc jucând (râde), dar ăsta este unul dintre lucrurile grozave la actorie: nu e ca pictura, ca scrisul, ca muzica, pe care poţi să le faci oricând vrei. Ai o oră şi jumătate, o dată pe zi, să joci într-o piesă de teatru. Asta înseamnă că doar atunci ajungi să exersezi să fii actor. Cred că, într-un fel, e un dar, pentru că e nevoie de o viaţă întreagă să dezvolţi toate abilităţile de care ai nevoie, cum John Gielgud (n.r.– un actor englez) foarte bine a spus când avea 74 de ani, cred, că abia atunci a început să-şi dea seama despre ce e vorba în propoziţie.
Kate O’Toole, pe scena Comedy Cluj, acordându-i-se Premiul de Excelenţă acordat postmortum tatălui ei FOTO: Comedy Cluj
Jucaţi în piese de teatru şi filme. În ce vă regăsiţi cel mai mult? E mai greu să fii actor de teatru sau de cinema?
Jobul care-mi place cel mai mult e cel pe care-l fac acum. Actoria. E slujba mea preferată. Să fii actor de teatru şi actor de film sunt două lucruri foarte diferite. Nu e una mai dificilă decât cealaltă. Sunt diferite. E ca şi cum ai compara mere cu portocale. Cum actoria e o meserie instabilă, nu ai nicio slujbă asigurată.
Trebuie să te implici 100% în ceea ce faci chiar acum, fie că e vorba de film, radio, televiziune sau teatru.
Ce credeţi că este cel mai important lucru în viaţă?
(râde) Dacă aş avea răspunsul, aş fi o femeie bogată.
Dar care sunt principiile, lucrurile care contează pentru dumneavoastră?
Ce contează pentru mine? Multe lucruri. Doamne, nu ştiu! E o întrebare dificilă. Îmi place să înot, să citesc, să mă plimb, să ies în oraş, să merg la ţară, să fiu cu oamenii, să fiu cu animalele, să fiu singură…
Ce trebuie să aibă un film ca să fie bun?
Un scenariu bun! Atât! Doar atât! Ăsta e cel mai important lucru. Dacă nu ai un scenariu bun, nu ai nimic. Chiar dacă ai actori buni în film.
Ce reprezintă pentru dumneavoastră o provocare?
Fiecare slujbă e o provocare pentru că e ceva nou. Ăsta e lucrul cel mai minunat. Şi de-asta e nevoie de o viaţă, pentru că nu sunt două slujbe la fel. Sunt mereu diferite şi asta e plăcut.
Kate O’Toole, la Comedy Cluj FOTO: Comedy Cluj
„Îmi place să scriu“
Spuneaţi că sunteţi şi jurnalistă part-time. Despre ce scrieţi?
Scriu pentru cele mai importante ziare din Irlanda ca jurnalist freelancer. Recenzii de carte, de film, de artă, despre evenimente, jurnalism de călătorie. Variază. Dar îmi place să scriu. (…) Am scris despre Ziua Morţilor în Mexic. E o sărbătoare. Voi sărbătoriţi aici Halloweenul? E ca un Halloween, dar mai serios, mai important. E fantastic. Ei (n.r. – mexicanii) cred că spiritele morţilor se întorc la cimitir şi trebuie hrănite. Le dau pâine, alcool, le lasă lucruri, ţigări, bomboane. Toată lumea merge la morminte, au şi trupe de cântăreţi, toată lumea mănâncă, bea, dansează. Foarte colorat. Spre deosebire de Irlanda, unde lumea are grijă de morminte doar când are chef, în Mexic toată lumea se îngrijeşte de morminte în aceeaşi zi. E ca un picnic, ca o petrecere. Întreg cimitirul e curăţat, înfrumuseţat. E foarte frumos. Uite, asta e interesant de scris, de călătorit şi de scris!
Ziceaţi că v-aţi înscris la Yale Drama School ca să deveniţi scenaristă. Aţi scris scenarii?
Când eram mai tânără am scris mai multe piese, dar eram un copil şi nu mi le amintesc. Nu am exersat niciodată scrisul creativ. Mereu am avut nevoie de un deadline, de cineva care să-mi spună: «uite, despre asta să scrii sau de asta avem nevoie!».
Nu am avut curajul încă să stau într-o cameră goală şi să mă uit la o pagină albă şi să mă gândesc cum să scriu o piesă. Dar, cine ştie? Poate într-o zi…
Kate O’Toole a ţinut un woekshop la Comedy Cluj FOTO: Comedy Cluj
S-a născut în oraşul lui Shakespeare
Numele: Kate O’ Toole
Data şi locul naşterii: 26 februarie 1960, Stratford-upon-Avon (oraşul natal al lui Shakespeare), Marea Britanie. Este fiica lui Peter O’Toole şi Siân Phillips (actriţă galeză)
Cariera:
Este o cunoscută actriţă de teatru, film, radio şi televiziune din Irlanda. A câştigat, în 2001, titlul de „Cea mai bună actriţă“ din Marea Britanie pentru rolul B în piesa „Three Tall Women“ (teatru liric, Belfast), distincţie oferită de The Barclays/Premiile Consiliului de Artă şi Teatru. Un an mai târziu a fost nominalizată pentru acelaşi titlu la Premiile Teatrului Irish Times, pentru rolul Eleanor din „Dead Funny“.
A jucat în filmele: „L homme du train“ cu Donald Sutherland şi Larry Mullen din trupa U2.
Alte pelicule: „The Confusion of Tongues“ (2014), „Hideaways“ (2011), „Possession“ (2002), „Get Well Soon“ (BBC TV series) şi „The Tudors“
Locuieşte în: Galway, Irlanda
Vă mai recomandăm:
Ştefan Florian (54 de ani) este un apreciat neurochirurg român care operează zilnic cu creierul, şi la propriu, şi la figurat. Ştefan Florian vorbeşte despre presiunea pe care o simte în fiecare secundă când „cotrobăie“ prin creierii pacienţilor săi.
Peter Sealey, un renumit specialist în marketing şi branding, căruia i se atribuie succesul renumitei campanii „Always Coca-Cola“, a făcut o scurtă vizită la Cluj, unde le-a vorbit liceeniilor de la o şcoală internaţională despre ce înseamnă un brand. Întrebat de reporterul „Adevărul“ cum ar arăta brandul de ţară al României dacă i s-ar cere să-l facă, Sealey a spus că s-ar folosi de imaginea lui Dracula şi de frumuseţea pitorească a Sighişoarei.
Se încarcă comentariile...
