Dascăl de Religie la o şcoală de ţară: „Prima atracţie eşti tu, profesorul. Copiii te simt de cum ai păşit în clasă“
0
Gabriel Răducanu predă de doi ani religia la un liceu din oraşul Brăneşti, judeţul Ilfov, şi spune că în acest timp a învăţat că entuziasmul profesorului dictează succesul avut la clasă
Profesorul de religie Gabriel Răducanu (27 de ani) foloseşte practica pentru a-i ajuta pe copii să înveţe ce înseamnă să fii aproape de Dumnezeu, dar şi de semenii aflaţi în suferinţă. Astfel, elevii au făcut o strângere de fonduri pentru copiii cu probleme de sănătate şi au mers în vizită la Spitalul Fundeni, unde le-au oferit daruri micuţilor bolnavi de cancer.
Gabriel spune că a fi profesor nu este deloc un lucru simplu, dar şi satisfacţiile sunt pe măsura eforturilor depuse. Crede, însă, că entuziasmul arătat la catedră îi poate molipsi pe copii şi-i poate determina să-şi dorească să fie nu doar elevi silitori, ci şi oameni buni.
„Weekend Adevărul“: Când aţi ştiut că aveţi aplecare către teologie şi de ce aţi decis să intraţi în învăţământ?
Gabriel Răducanu: Formarea mea în acest domeniu a început de la bunica şi preoţii satului, încă dinainte să ştiu că am să dau curs acestei chemări şi în şcoli de profil. Nu pot să tăgăduiesc faptul că, pe lângă dascălii buni, întâlnirea duhovnicului meu este una dintre experienţele cele mai ziditoare de linişte şi aşezare. Am început să studiez teologia încă din liceu, atunci când am ales să merg la Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Gură de Aur“ din Târgovişte, continuând apoi cu facultatea şi masteratul în teologie. În timpul acestor şcoli, am avut şi oportunitatea să studiez un an şi jumătate în Atena, prin intermediul programului Erasmus.
La cursuri, alături de elevii săi FOTO Arhiva personală Gabriel Răducanu
După ce am terminat masteratul mi-a devenit tot mai clar că învăţământul este următoarea etapă în viaţa mea. Era ceea ce mă atrăgea şi s-a dovedit că nu fără motiv. Avem de oferit contribuţia pentru un domeniu care, momentan, suferă pe meleagurile româneşti. În spatele deciziei au fost şi dragul de copii şi dorinţa unui viitor bun pentru ei. În 2019 mi-am început activitatea de profesor de religie ortodoxă la Liceul Teoretic „Traian Lalescu“ din Brăneşti, Ilfov. Intrarea mea în învăţământ a coincis şi a fost propulsată, în urmă cu doi ani, de echipa Teach for Romania. Valorile şi viziunea oamenilor de aici au coincis cu convingerile şi nevoile mele. Am găsit aici dedicare pentru copii indiferent de variabile – condiţie socială, mediu, rasă – şi ajutor pentru a ajunge cât mai pregătit la ei.
- Ce s-a schimbat în viaţa dumneavoastră odată ce v-aţi aşezat la catedră?
Am aflat că viaţa la catedră este continuarea vieţii de acasă şi invers, viaţa de la catedră se continuă acasă. Bucuria din clasă rămâne cu tine acasă şi munca de acasă aduce bucurie în clasă. Aşadar, am învăţat să depun multă muncă şi bucurie când mă întâlnesc cu copiii. De altfel, este şi o mare provocare.
„SUNT MEREU ATENT LA CUM MĂ COMPORT CU ELEVII“
- Pandemia de COVID-19 a împins şi mai mulţi copii să abandoneze şcoala. V-aţi întâlnit cu astfel de cazuri?
În primul rând, sunt întotdeauna atent ca cei care sunt la şcoală să nu ajungă în situaţia în care să nu-şi mai dorească să vină la ore şi, mai ales, să nu fiu eu unul dintre motivele pentru care vor să abandoneze şcoala. De aceea, sunt mereu atent la modul în care mă comport cu ei. În al doilea rând, este important să construiesc împreună cu elevii o viziune de viitor pe care s-o urmărească. Doar găsind sens în ceea ce face, copilul poate continua. Atât timp cât nu are perspectivă şi nu simte că primeşte ajutor în viaţa lui din ceea ce face la şcoală, sunt slabe şanse să revină în bancă.
Dragostea pentru credinţă a moştenit-o de la bunica sa FOTO Arhiva personală
- Care credeţi că sunt metodele importante pe care un dascăl le poate aplica pentru a avea succes?
O reţetă universală pentru succesul în învăţământ nu ştiu dacă poate exista, dar pentru mine entuziasmul joacă un rol enorm în procesul de predare. Metodele educative se învaţă, conţinuturile la fel. Prima atracţie eşti tu, profesorul, cel care e gata să-i ajute cu tot ce poate pe copiii din faţa lui. Odată dat ritmul, entuziasmul devine o boală molipsitoare pentru copii. Mai este nevoie şi de un simţ artistic. Copiii sunt diferiţi, situaţiile din clasă, la fel, iar arta nu se calculează matematic. Totuşi, un spirit cald poate fi un numitor comun.
O LECŢIE DESPRE COMPASIUNE ŞI SOLIDARITATE
- Cum i-aţi perceput pe copiii de la şcoala în care predaţi, aţi reuşit să le stârniţi curiozitatea pentru religie?
Copiii sunt receptivi şi deschişi în cadrul orelor. Nu a durat mult până să ne împrietenim. Provocarea vine din specificul disciplinei. Dacă la matematică ştii sigur că doi plus doi fac patru, la religie lucrăm cu valori, cu sufletul fiecăruia, ceea ce nu e chiar aşa uşor de făcut. Aceasta este provocarea mea, încerc să aduc lucrurile în concret, în viaţa elevului.
- Aţi ales metode inedite pentru predarea compasiunii, a bunătăţii şi a solidarităţii. De pildă, i-aţi dus pe copii în vizită la un spital şi aţi organizat campanii de strângere de fonduri. Cum au primit aceste activităţi?
Iniţial, le-am propus elevilor de clasa a VI-a, în cadrul lecţiei „Iisus Hristos, Învăţătorul lumii“, să vină cu idei pentru o activitate caritabilă. Predând la două clase, am mers cu propunerea la ambele, în speranţa că mai multe idei şi resurse pot duce la realizarea unui proiect frumos. Surpriza a fost că mi-au depăşit aşteptările. Planul era ca, după ce clasa se împărţea pe grupe, fiecare să vină cu prezentarea în faţa colegilor, iar proiectul filantropic cu cele mai multe voturi să fie pus în practică. Copiii au investigat cazuri din localitate şi din apropiere, şi-au stabilit etapele proiectului, apoi au prezentat în faţa clasei proiectele. Nevrând să renunţe la niciunul dintre ele, am ajuns la un compromis: le facem pe toate, pe rând.
Gabriel, un tânăr entuziast care predă Religie FOTO Arhiva personală
Astfel, săptămâna imediat următoare mă găseam întrerupt la clasa a VIII-a de unul dintre grupuri care cerea permisiunea să ţină un mic discurs pentru strângerea de fonduri necesare unui copil ce urma să fie operat. Apoi, pentru a strânge bani, am creat o cutie ce a fost pusă la intrarea în şcoală.
La bibliotecă s-au strâns şi jucării, haine, mâncare neperisabilă şi alte lucruri pentru copiii bolnavi de cancer de la secţia de oncologie de la Spitalul Fundeni. Văzându-se puşi într-o situaţie ce necesita deplasarea cu maşina şi neputând face singuri acest lucru, au apelat la părinţi şi la colegii de clasa a XI-a. Rezultatele au venit. Înainte de Crăciun, elevii din clasele a VI-a şi a XI-a au împărţit pachete de Crăciun copiilor de la Oncologie. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, copiii bolnavi au primit cu bucurie vizita noastră, iar noi am primit bucuria comuniunii şi am învăţat încă o lecţie a dragostei, solidarităţii şi compasiunii.
DĂRUIREA ŞI BLÂNDEŢEA POT FACE MINUNI LA CLASĂ
- Sunt astăzi, în vremurile pe care le trăim, copiii aproape de Dumnezeu?
Apropierea de Dumnezeu se învaţă. Copiii învaţă, fie că vor, fie că nu, prin imitare. Fiecare păcat pe care-l fac, îl fac pentru că l-au mai văzut undeva – acasă, la profesori, la prieteni, la televizor, pe Facebook. La fel e şi cu apropierea de Dumnezeu. În măsura în care cei de lângă ei trăiesc cu conştiinţa acestei responsabilităţi, şi copiilor le este uşurat parcursul. Dar ajutorul nu vine numai din lume. Vremurile pe care le trăim nu sunt chiar atât de pustii de Dumnezeu pe cât pare la prima vedere. E uimitor să constat cum din noroiul de pe fundul lacurilor se ivesc, pe luciul apelor, nuferi albi de toată frumuseţea. Iar şcoala de azi este plină de astfel de „nuferi de copii“.
Sursa arhiva personală
- Aveţi un sfat pentru cei care aleg o carieră la catedră? Ce calităţi ar trebui să aibă un bun profesor?
Să nu-şi schimbe dorinţa! Acesta e lucrul pe care l-aş alege dintre cele ce-mi vin în minte. Copiii au nevoie de oameni de vocaţie şi care sunt entuziasmaţi să fie în faţa lor. Vor primi multă energie din partea copiilor şi îi vor face fericiţi de multe ori. Cred că dăruirea şi blândeţea omului de la catedră ajută mult în comunicarea cu elevii. Copiii te simt de cum ai păşit în clasă.
Nu cred că trebuie să le înşelăm aşteptările. O educaţie sănătoasă se construieşte la şcoală, punând preţ unii pe alţii. Cred că fiecare dintre cei care aleg această meserie ar trebui să dea dovadă de empatie, drag de copii, o minte limpede, rezistenţă la stres şi integritate. Este o listă ce poate continua la nesfârşit, dar, pe scurt, profesorul trebuie să fie un om frumos.
La cursuri, la Brăneşti FOTO Arhiva personală
CURRICULUM VITAE
Numele:
Gabriel Răducanu
Studiile şi cariera:
A absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Gură de Aur“ din Târgovişte, continuând cu facultatea şi masteratul în Teologie. A studiat un an şi jumătate în Atena, prin intermediul programului Erasmus+, ocazie cu care a învăţat şi limba greacă. Din 2019, s-a alăturat organizaţiei Teach for Romania şi este profesor de religie ortodoxă la Liceul Teoretic „Traian Lalescu“ din Brăneşti, judeţul Ilfov.
Locuieşte în: Bucureşti.
Vă mai recomandăm şi:
Alina Mungiu-Pippidi: Cioban lovit de trăsnet după ce s-a vaccinat cu Astra Zeneca
Se încarcă comentariile...
