Profa care predă istoria cu bucurie: „Un părinte mi-a spus să nu pricepe ce face băiatul la ora mea”

0
0
Mihaela Murgoci, profa care predă istoria la ţară FOTO Teach for Romania
Mihaela Murgoci, profa care predă istoria la ţară FOTO Teach for Romania

Mihaela Murgoci predă istorie în Isvoarele şi Hereşti, două comune din judeţul Giurgiu, şi spune că marea provocare este să menţină interesul şi curiozitatea elevilor, dar şi să le creeze un mediu în care aceştia să se simtă în siguranţă

În 2018, Mihaela Murgoci  (47 de ani) a ajuns să predea, prin asociaţia Teach for Romania, la două şcoli din mediul rural. Recunoaşte că începutul a fost dificil – copiii, părinţii şi chiar colegii au avut nevoie de un timp pentru a-i înţelege şi accepta metodele non-formale de predare. 

În plus, s-a lovit şi de probleme mai grave, precum frigul din clase. Nu s-a lăsat însă descurajată, din contră, a încercat să găsească soluţii pentru fiecare provocare apărută. A căutat în permanenţă cele mai potrivite şi atractive căi de a stârni curiozitatea elevilor şi a încercat să le ofere încredere în propriile puteri.

„Weekend Adevărul“: Care a fost momentul în care aţi hotărât să intraţi în echipa Teach for Romania?

Mihaela Murgoci: În 2017 am fost managerul unui proiect cultural care a avut ca beneficiari elevi de gimnaziu din două şcoli din Sectorul 5 – Şcoala „Petrache Poenaru“ şi Şcoala Nr. 136. Proiectul s-a numit „Arta  prin ochii copilului“ şi cuprindea o serie de ateliere în care  copiii erau puşi în postura de a crea un scurt spectacol de teatru plecând de la un obiect din patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti. Atunci am lucrat prima dată cu elevi de gimnaziu şi am predat prima oară istorie, iar unul dintre copiii de la Şcoala „Petrache Poenaru“ mi-a spus că i-ar plăcea mult să fiu eu profa lui de istorie. Cred că acesta a fost momentul care m-a pus pe gânduri şi m-a făcut să aplic la Teach for Romania, în toamna lui 2017. În prezent, le predaţi copiilor din comunele  Herăşti şi Isvoarele.

De ce experienţe aţi avut parte la ore?

Am parte de multe experienţe minunate. Sunt acele  momente în care vezi luminiţele din ochii copiilor, vezi cum li se mişcă rotiţele şi vin cu răspunsuri care te lasă mut. Aceste comune au diferite probleme sociale – de la lipsa locurilor de muncă pentru părinţi, la violenţa domestică. Am copii care lipsesc de la ore pentru că muncesc alături de părinţi, am copii a căror situaţie socială le-a încetinit dezvoltarea intelectuală. În cazul lor, în lipsa unei colaborări cu sistemul social, nu se pot face multe. Am copii care nu ştiu să scrie şi să citească, iar frustrarea mea cea mai mare este că nu-i pot ajuta, pentru că nu ştiu cum, nu am competenţe în domeniu. Nu avem programe speciale sau sprijin specializat. 

Cu elevii la muzeu FOTO Arh pers. Mihaela Murgoci

giurgiu mihaela profa de istorie foto arh pers mihaela murgoci

Şi ce se întâmplă cu aceşti elevi?

Personal, tot ce am putut face a fost să le dezvolt competenţele sociale, să le îndrum comportamentul către colaborare. În primul an, am încercat să lucrez mai mult cu ei la oră, i-am pus pe colegii de clasă să-i ajute, dar nusimt că am avut vreun rezultat semnificativ. Sunt fericită într-un singur caz: un băiat talentat la desen. I-am încurajat foarte mult talentul şi aşa a căpătat încredere în sine, a făcut progrese. Sper să nu-l pierd după această perioadă de şcoală online.

„În fiecare iarnă am dârdâit şi noi, şi elevii”

Cum i-aţi perceput pe copiii de la sate, sunt dornici să înveţe sau trebuie să fie împinşi de la spate?

Copiii din mediul rural au acces limitat la activităţi de educaţie non-formală, aşa că am făcut tot ce am putut pentru a suplini această lipsă. Am făcut o strângere de fonduri şi am dus mai toţi copiii la ateliere creative în muzeele din Bucureşti şi la vizionări de filme. Am făcut diverse ateliere după ore, de la creat şi pictat globuri de Crăciun sau mărţişoare, la ateliere de teatru – am scris şi am şi câştigat un proiect cultural, implementat în 2019. Greutăţi am întâmpinat în fiecare şcoală la început. Un părinte mi-a spus că nu pricepe ce face băiatul la ora de istorie, pentru că scrie cam puţin... Dar, în cele din urmă, s-au învăţat şi copiii, şi părinţii, chiar şi colegii cu abordarea mea. Eu am văzut rezultatele, am văzut şi progrese, şi regrese. Am corectat continuu, am refăcut paşi şi continui să fac asta. 

V-aţi lovit şi de alte obstacole? De pildă, şcolile sunt utilate corespunzător?

O experienţă negativă este frigul din şcoală. În Isvoarele, în fiecare iarnă am dârdâit şi noi, profii, şi copiii. În 2019, au început lucrările de reabilitare a şcolii, dar n-au fost finalizate nici până astăzi, nu au instalat un alt sistem de încălzire. În ianuarie-februarie 2019, noi, profesorii, am strâns bani, am mai primit nişte donaţii şi am cumpărat o centrală electrică în plus, dar n-am apucat s-o instalăm. Aşa că şcoala  online, cu toate neajunsurile ei, este mai bună pentru copii acum, iarna. 

Mihaela Murgoci predă istoria în judeţul Giurgiu FOTO Teach for Romania

giurgiu mihaela profa de istorie foto arh pers mihaela murgoci

Neajunsurile şcolii online

Care sunt neajunsurile orelor online şi cât de dificil a fost să vă adaptaţi la această situaţie?

Şcoala online este o soluţie pentru situaţia medicală actuală, dar nu este una de viitor.  Copiii învaţă alături de alţi copii, şi nu e vorba doar de competenţele sociale, ci şi de modul în care învaţă. Poţi atinge parţial aceste deziderate în online, însă greu. Pentru că nu au disciplina învăţării. Şi, desigur, pentru mediul rural şi mediile urbane defavorizate există şi problema conexiunii la Internet şi a echipamentelor. Eu am noroc că majoritatea elevilor mei au cel puţin tablete – de la primărie şi dintr-un proiect POCU –, însă Internetul la sat este unul de calitate inferioară, plus că unii copii nu au curent electric acasă. Dar sunt şi alte probleme: ce fac cu acei copii care nu au o situaţie socială fericită, iar mersul la şcoală era o evadare din cotidianul lor? Ce fac cu copiii cu cerinţe speciale?

Lecţia de istorie cu cântec

Care sunt lucrurile importante, care n-ar trebui să lipsească din relaţia profesor-elev?

Un dascăl pasionat trebuie să-i iubească pe copii, să vadă în ei potenţialul pe care îl au şi să-i îndrume să şi-l atingă. Profesorul este un facilitator al învăţării, caută să găsească cele mai potrivite şi atractive metode şi învaţă încontinuu pentru copii, dar şi de la copii. Nu este uşor, şi copiii simt imediat dacă eşti obosit, dezamăgit, supărat, trist sau, dimpotrivă, plin de energie, vesel. Dacă reuşeşti să treci peste stările negative la oră, ajungi să creezi o energie pozitivă. Nu-ţi iese mereu şi nu 100%. Şi mai este important să recunoşti când greşeşti în faţa lor. Noi am fost învăţaţi că trebuie să fim perfecţi, să nu greşim, ba mai mult, să pedepsim greşelile. Însă din greşeli învăţăm şi este important să le spui şi copiilor asta. Un alt lucru important este să creezi în clasă un mediu în care toţi copiii să se simtă în siguranţă, să se simtă ascultaţi şi înţeleşi, să simtă că pot avea încredere în ei înşişi. Învăţarea are loc atunci când ai încredere în tine şi în puterile tale.

Anul trecut, la serbare FOTO Arh.pers. Mihaela Murgoci

giurgiu mihaela profa de istorie foto arh pers mihaela murgoci

Dumneavoastră ce metode aţi aplicat cu succes la ore?

Eu am venit în sistemul preuniversitar din educaţia non-formală şi am adus cu mine cam tot ce experimentasem. Sunt profă de istorie, dar la orele mele folosesc mult artele vizuale – desen, modelaj, fotografie –, teatrul, uneori şi muzica. Unele metode am reuşit să le adaptez şi la predarea online. De exemplu, la clasa a VI-a, la tema despre Renaştere, în loc să reconstruiască pe echipe poziţiile personajelor dintr-o pictură renascentistă, i-am pus să o facă individual, folosindu-se de recuzita ce o găsesc prin casă. A fost foarte haios şi pentru ei, şi pentru mine. Şi au fost foarte creativi. Apoi, sunt metode ce ţin de literaţie şi de dezvoltare a gândirii critice – fişe de lucru cu texte din diverse surse, dezbateri, hărţi mentale. Am mai folosit şi vizionarea de filme. E important însă să găseşti conexiunea subiectului lecţiei cu viaţa cotidiană a  copilului, cu ceea ce ştie el, cu ceea ce îi place să facă. 

La încheierea anului şcolar, 2019 FOTO Arh pers.Mihaela Murgoci

giurgiu mihaela profa de istorie foto arh pers mihaela murgoci

De 13 ani în domeniul educaţiei

Numele: Mihaela Murgoci.

Studiile şi cariera: În 2000, a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii din Bucureşti. 

În 2007, a devenit formator de adulţi, iar în 2013, educator muzeal. 

Din 2018 s-a alăturat programului Teach for Romania, iar în prezent predă la Şcoala Gimanzială „Stolnicul Constantin Cantacuzino“, Isvoarele, şi la Şcoala Gimnazială „Elina Basarab“, Herăşti, ambele în judeţul Giurgiu. 

Locuieşte în: Bucureşti

Vă mai recomandăm şi:

Profesoara care a învăţat lecţia de la elevii săi. Ivona Munteanu: „Copiii din mediile vulnerabile sunt extraordinar de generoşi sufleteşte“

Veronica Micuşcă, profesoară de engleză: „Cele mai educative metode de predare vin din cunoaşterea elevilor“

Giurgiu


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri