Povestea Cișmigiului, parcul boem al Bucureștilor care a fost amenajat pe balta lui Dura Neguţătorul. Primul peisagist a fost arhitectul gradinilor imperiale din Viena
0Parcul Cișmigiu, care mai păstrează ceva din farmecul de altădată al Bucureștiului, a fost amenajat pe vatra care, în veacurile XVII-XVIII, era cunoscută ca Balta lui Dura Neguţătorul, care îşi schimba aspectul în funcţie de anotimp, aflăm din volumul lui Gheorghe Crutzescu - „Podul Mogoşoaiei. Povestea unei străzi“.
„La viiturile de toamnă sau primăvară era inundată de apele râului Dâmboviţa care se despleteau pe o mare suprafaţă a ceea ce constituia albia majoră a râului. După retragerea viiturilor rămâneau apele provenite de la izvoarele ce-şi aveau obârşia în cornişa nordică a acestei albii. Vegetaţia abundentă era loc de cuibărit pentru diverse specii de păsări. Această bogăţie a condus la declararea zonei ca loc de vânătoare al domnului, numeroase partide fiind organizate în decursul calendarului anual, în funcţie de calitatea optimă a vânatului. Suprafaţa s-a restrâns treptat ca urmare a extinderii zonei de locuit.
Veacul XIX a impus şi aici o radicală intervenţie şi după 1830 a intrat în atenţia edililor care au declanşat o serie de lucrări menite de a conduce la asanarea bălţii. Acţiunea a coincis şi cu preocuparea de asigurare a surselor de apă potabilă pentru alimentarea gospodăriilor oraşului. Cel desemnat cu supravegherea „cişmelelor”, cu coordonarea activităţii „apagiilor”, avându-şi locuinţa în respectiva zonă, vechea denumire a căzut în desuetudine, fiind înlocuită treptat cu cea de «Cişmigiu»“, scrie autorul.
Fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena, angajat pentru parc
Barbu Ştirbei a apelat la un peisagist de la Viena pentru a amenaja grădina publică. Astfel, peisagistul Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena, a fost angajat să transforme zona într-o grădină publică.
Moartea prematură a lui W. Meyer, la doar 38 de ani, a făcut ca lucrările de înfrumuseţare a Grădinii Cișmigiu să fie continuate de arhitectul peisagist german Friedrich Rebhuhn.
Amenajarea parcului a fost terminată în anul 1854, când Cişmigiul a fost inaugurat în mod oficial.
Zona cu Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturile marilor scriitori români, a fost amenajată în 1943. În trecut, în Cişmigiu exista şi o mică grădină zoologică.
Cișmigiul era un loc de poveste în orice anotimp. Iată cum descria gazetarul Mircea Damian Bucureștiul în iarna anului 1935: „Este tulburător de frumos Bucureștiul aflat sub zăpadă. Pe alocuri se văd tramvaiele alunecând ca niște jucării. Nu le auzi, și-ți par cu atât mai curioase jucăriile astea, singurele care se mișcă în orașul ăsta mare, cu zăpadă, cu etaje și cu coșuri. Viscolul îngrămădește nămeții în uși, răsucește în plină stradă automobilele, îngheață motoarele, și vuiește ca un nebun scăpat din cămașa de forță în orașul aproape pustiu. În Cișmigiu lacul este ca o oglindă și totul alb. În plin viscol, pe câte-o bancă, iarna se petrec și sinucideri: din dragoste, din mizerie, sau din chef. Omul se așază într-un colț să nu-l vadă cineva. Tulburător oraș!”.
Se încarcă comentariile...
