Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, cea mai grea clădire mutată în comunism. Cât cântăreşte monumentul
0
Cea mai grea construcţie mutată pe role şi salvată de la demolare în România comunistă a fost Palatul Sinodal de la Mănăstirea Antim, cu o greutate de 9.000 de tone.
Palatul Sinodal de la Mânăstirea Antim, propus iniţial pentru demolare, a fost cea mai grea construcţie translată în România - 9.000 de tone.
Chiliile din nord-est au fost demolate chiar după translarea lor împreună cu cuhnia. Aceste inconsecvenţe erau specifice vremii deoarece ordinele se schimbau de la o zi la alta. Toate clădirile istorice translate au fost salvate in extremis, sub presiunea grabei şi a unor directive contradictorii.
Biserica Schitul Maicilor a fost prima biserică translată, din iniţiativa ing. Iordăchescu în iunie 1982 (chiliile au fost demolate).
Astfel a apărut posibilitatea translării care satisfăcea atât preocupările conducătorilor de atunci (primatul ideologiei şi al tehnicii asupra spiritualităţii) cât şi alina o parte din temerile populaţiei. Costurile ridicate ale translării au făcut ca aceasta să nu fie folosită decât în cazuri de excepţie. Translarea a fost excepţia de la regula care era demolarea.
Tipografia renumită
Mânăstirea Antim, ctitorită de mitropolitul Ţării Româneşti Antim Ivireanul, construită între 1713 şi 1716, a fost un important focar de cultură; mânăstirea a fost vestită multă vreme pentru renumita ei tipografie unde se tipăreau cărţi sfinte. În anul 1912, la Complexul monahal Antim s-a adăugat Palatul Sfântului Sinod şi, tot atunci, a luat fiinţă, aici, Biblioteca Sfântului Sinod.
Clădirea Palatului Sinodal, cu o lungime de 52,51 metri şi o lăţime de 22,80 metri, în greutate de 9.000 tone, la care s-a adăugat şi greutatea celor 100.000 de cărţi din Biblioteca Sfântului Sinod, de aproximativ 1.000 tone, a fost rotită cu 13°10" şi deplasată pe o distanţă de 10 metri, în ziua de 21 ianuarie 1985, când a fost o temperatură de minus 18 grade Celsius. Durata operaţiunii a fost de 6 ore şi 20 minute. La 20 februarie 1985, pe o temperatură de –20° C, a fost translată şi biserica Antim, la distanţa de 20,35 metri. Operaţiunea a durat 13 ore şi 38 minute.
Tot prea multe turle
Relatări despre această perioadă regăsim în Victoria Dragu Dimitriu. Povestea unei familii din Bucureşti: Grecenii. Bucureşti: Editura Vremea, 2012, pp. 264-265: „Aici, la Antim, am avut în perioada aceea o participare personală, am şi fotografiile făcute atunci. Era în 1982. Ca să salvăm, speram noi, acest colţ perfect, nord-est, format din partea rămasă din chilii şi din cuhnie, Petre Derer, cu nişte studenţi de la facultate, şi cu mine, am hotărât să facem în aceste încăperi o amenajare muzeistică, încât să binevoiască marii arhitecţi Elena şi Nicu să lase colţul să rămână întreg. [...]
Mărturisirile continuă cu un episod în care apare şi Elena Ceauşescu, soţia dictatatorului care dădea indicaţii în orice situaţie:
„Pe aici a trecut din nou Leana. Trecea periodic. Şi, rezum acum, a zis: Ce e asta, de ce atâtea turle? Şi aici, în spate, trebuie lăsat spaţiu de circulaţie. Trebuie să radem toate astea! Au venit slugile şi au propus o soluţie de compromis: Dar cuhnia este o lucrare arhitectonică perfectă, partea asta muzeală, hai să o mutăm cu totul în axul incintei. Şi au translat-o spre sud, dărâmând alte chilii, ca să facă loc. Pe urmă, iar a venit Leana şi a zis: Tot prea multe turle. Şi atunci a fost dărâmat totul, după ce fusese mutat, cu atâta trudă şi cheltuială.”
Şcoală de preoţie şi Arhivele Statului
Biserica actuală a mânăstirii poartă hramul “Duminica Tuturor Sfinţilor” şi este construită în stil brâncovenesc, renovată ulterior între 1860-1863 de către arhitectul vienez Schlater. Tot în perioada respectivă sunt executate şi picturile interioare de către Petre Alexandrescu.
De-a lungul existenţei sale mânăstirea a găzduit o şcoală de preoţie (1797-1836), Sfântul Sinod, Seminarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei (1836-1840) şi Arhivele Statului (1840-1864).
Mânăstirea cuprinde un muzeu dedicat vieţii şi activităţii mitropolitului Antim Ivireanul care a fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la data de 20 iunie 1992, fiind înscris în calendar în ziua de 27 septembrie.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
