Dezastrul demolărilor. Motivul pentru care Ceauşescu a ras de pe faţa pământului cartierul Uranus
0
Sute de clădiri au căzut sub lama buldozerelor socialiste, în anii 80, pentru a face loc viselor măreţe ale lui Nicolae Ceauşescu. Cartierul Uranus din Bucureşti a fost ras de pe faţa pământului pentru a lăsa loc noului centru civic.
Motivul pentru care fostul dictator a decis demolarea cartierului Uranus, aflat în zona Parcul Izvor, Casa Poporului, Casa Academiei, a fost legat de faptul că terenul ar fi foarte sigur pentru edificarea noilor clădiri.
Palatul Parlamentului a fost construit pe locul unde odinioară se găsea vechiul Uranus. Era un cartier cu străzi mici, în pantă, pavate cu piatră cubică şi case vechi româneşti şi cochete, cu aer boem. Locuitorii proveneau din clasa de mijloc a societăţii: negustori, meşteşugari şi proprietari de mici afaceri.
La scurt timp după cutremurul din 1977, când numeroase clădiri vechi din Bucureşti s-au prăbuşit, Ceauşescu a convocat la Comitetul Central al Partidului Comunist Român specialişti şi arhitecţi cărora le-a prezentat planul de a construi un nou centru politico-administrativ în Bucureşti - un nou centru civic socialist. Specialiştii i-au confirmat că zona Uranusului ar fi cea mai sigură pentru construcţia unor clădiri noi, faţă de partea joasă a oraşului, unde 28 de clădiri vechi se prăbuşiseră, făcând peste 1400 de victime omeneşti.
Cum au încolţit gândurile diabolice
Gheorghe Leahu, unul dintre cei mai destoinici arhitecţi ai României, specialistul care a ţinut un jurnal secret în Epoca de Aur, a povestit în volumul Distrugerea Mânăstirii Văcăreşti, pp. 51-53, despre dezastrul pe care l-a trăit Capitala după seismul din 1977:
„Timpul trecea fără să anunţe in niciun fel dezastrul de mai târziu. Cutremurul din 4 martie 1977 a zguduit din temelii Bucureştiul. Atunci au încolţit gânduri diabolice în mintea tot mai exaltată de adulaţie şi putere a lui Ceauşescu. În 1977 a fost desfiinţată DMI lăsând pradă ambiţiilor şi inculturii prezidenţiale întregul patrimoniu arhitectural al ţării. În vanitatea faraonică de a lăsa posterităţii, în numele socialismului victorios, propriile lor creaţii, Ceauşescu şi suita sa au indreptat tăvălugul buldozerelor spre mari suprafeţe ale oraşului cu monumentele lor istorice şi arhitecturale cu tot. O frenezie a prezentării de machete, de proiecte, de trasări de axe cu jaloane şi baloane, demolări precipitate, distrugeri şi translări de biserici şi mănăstiri, prefigurau vastul teritoriu urban ce urma să fie distrus şi pe care începea să se contureze noul centru politico-administrativ având ca reper principal monstruoasa Casă a Poporului”, arată fostul arhitect.
Dealul, un punct strategic
Pentru a înţelege exact cum au stat lucrurile, arhitectul Leahu a explicat în aceeaşi lucrare:
Fostul Deal al Arsenalului, pe care s-a aflat Mănăstirea Mihai Vodă, este astăzi o colină domoală, închisă în curtea Casei Poporului. Acest deal era mărginit de fostul stadion Republicii, transformat în parcare pentru Casa Poporului. Dealul Arsenalului era asemănător unui pinten, rămas din vechea terasă a Dâmboviţei (ca şi Dealul Cotroceniului, Dealul Filaretului, Dealul Şerban Vodă, Dealul Piscului, Dealul Văcăreşti). Acest deal a fost creat prin erodarea terasei inferioare a Dâmboviţei de către apele sale. Era nu doar un punct strategic (potrivit pentru un palat) ci şi o zona stabilă seismic.
Tot arhitectul precizează că din acest motiv centrul civic al Bucureştilui a fost trasferat în această zonă, nu în Otopeni aşa cum se luase în calcul iniţial:
“De aceea planul pentru un nou Centru Civic al Bucureştiului a fost transferat în această zonă din locul propus iniţial (Otopeni). În mod paradoxal zona deluroasă a cartierului Uranus, care fusese foarte puţin afectată de cutremurul din 1977 a fost demolată, deschizând drumul unei remodelări care va implica şi alte zone ale oraşului (Rahova, Olari-Moşilor, Văcăreşti etc.).
Au fost demolate 9300 locuinţe, 17 biserici, spitale, institute ştiinţifice, instalaţii pentru sport (17 ansambluri). A fost eliminată vegetaţia, sistemul de străzi şi a fost schimbată topografia prin nivelarea Dealului Arsenalului. A fost cea mai mare operaţiune de acest tip din Europa de Est, arată arhitectul în lucrarea Distrugerea Mânăstirii Văcăreşti.
Se demola, se demola în neştire
Despre demolările masive apar mărturii ale luiAurelian Trişcu în: Pop, Georgeta (edit.). Esenţa unui oraş: despre demolări, case şi oameni în Bucureşti. Bucureşti: Fundaţia Academia Civică, 2016:
“Se demola, se demola în neştire. Atunci când venea pe teren, Ceauşescu, cu sau fără soţie, cu toţi subalternii lui, vedea ce s-a demolat şi evident că la marginea demolărilor el vedea casele care rămăseseră în picioare, uneori vedea spatele caselor, sau anexele lor. „Dar cu astea ce este ?”, întreba el. Credea că din Casa Poporului şi din piaţa mare or să se vadă astea! „Daţi-le jos!” Şi aşa creştea încet-încet demolarea, într-un mod… bolnăvicios! Până unde demolezi? Unde te opreşti? Cât vezi cu ochii, sau nu mai vezi nimic! S-ar fi putut pune perdea de arbori, să se limiteze dezastrul.
Dar s-a demolat, s-a demolat. Din cauza asta, în unele părţi, cu excepţia axului principal, Casa Poporului este înconjurată de un deşert! De maidane! Adică a fost o demonstraţie bolnăvicioasă, paranoică, ale cărei efecte se văd şi astăzi şi în care, din păcate, au fost implicaţi şi arhitecţi.”
Vă recomandăm să citiţi şi:
Marea teorie din spatele deciziei nefaste a lui Vladimir Putin de a invada Ucraina
Ucraina, cimitirul tancurilor ruseşti. Care sunt punctele slabe ale blindatelor lui Putin
Se încarcă comentariile...
