Jocurile de noroc din Bucureştiul de altădată. Cum îşi pierdeau boierii agoniseala şi cum decurgeau războaiele de cărţi şi orgolii din Palatul Şuţu
0
Jocurile de noroc au existat în Bucureşti întotdeauana, iar pătura socială de rang înalt îşi miza, la începuturi, toate şansele pe un pachet de cărţi. Palatul Şuţu din Capitală era unul dintre locurile în care se jucau cărţi sau biliard, iar bodegile de pe străzile înguste ale Bucureştiului adăposteau jocuri în care zarurile ruinau zile sau luminau vieţi.
Jocurile de noroc au apărut odată cu lumea, după cum povesteşte istoricul Dan Falcan, care adaugă că la începuturi romanii îşi testau norocul cu ajutorul zarurilor. „Era un fel de Barbut şi se juca pe bani, pe o moneda din acea vreme, sesterţ“, spune istoricul.
Zarurile, distracţie ieftină
Vechiul obicei de a arunca zarurile pentru ca mai apoi numărul punctelor de pe suprafeţele de sus să fie adunate s-a păstrat până în zilele noastre, fiind multă vreme jocul de noroc preferat al oamenilor care aparţineau păturii inferioare a societăţii.
În Capitala secolului al XIX-lea, la tot pasul se găseau prin Bucureşti bodegi în care oamenii fără posibilităţi materiale îşi petreceau timpul. La o bere, printre mâncăruri şi distracţie, zarurile erau o distracţie nelipsită pentru bărbaţii dornici să-şi testeze norocul.
Două zaruri „amestecate“ într-un pumn pe jumătate deschis şi ziua bucureşteanului care voia să-şi testeze norocul putea să se schimbe radical. Împătimiţii zarurilor jucau pe bani şi de cele mai multe ori nu se opreau la prima mâna pierdută. Continuau să-şi încerce norocul şi când vedeau că nu e ziua lor norocoasă se retrăgeau uşor de la mesele de lemn din cârciumile bucureştene. Alţii preferau să rămână şi să-şi privească adversarii în alte dueluri.
„Desigur, jucau şi cărţi, dar cele mai populare jocuri de prin bodegi erau zarurile“, precizează Dan Falcan.
Domnii Bucureştiului, poveşti cu orgolii şi biliard
Jocurile de noroc nu erau o distracţie comodă doar pentru săraci, pentru că şi societatea sus-pusă se prindea în activităţi asemănătoare. Nu era vorba despre zaruri, de cele mai multe ori, oamenii înstăriţi jucau cărţi sau biliard.
În jurul anilor 1860-1880, Palatul Şutu găzduia unele dintre cele mai faimoase baluri bucureştene, iar invitaţii de seamă, oameni bogaţi şi renumiţi ai vremii, îşi testau norocul în camerele elegante ale palatului din centrul Capitalei.
„Se juca whist atunci, dar şi biliard. Normal, trebuia să fii înstărit ca să-ţi poţi permite o masă de biliard, tacuri şi aşa mai departe. Biliardul nu era un joc pentru săraci“, povesteşte istoricul Falcan. Acesta adaugă că doamnele şi domnişoarele care participau la seratele de la Şuţu se retrăgeau, după bal, într-una dintre camerele palatului şi continuau o petrecere mai rafinată, mai feminină, în timpul căreia se consuma şerbet şi dulceaţă.
Cărţile erau destinate bărbaţilor, pentru că regula era clară: doamnele şi domnişoarele secolului al XIX-lea aveau cu totul şi cu totul alte ocupaţii. Domnii Bucureştiului se retrăgeau între pereţii camerelor elegante din palat şi începeau adevărate războaie în jocurile de noroc. Whist sau biliard, camerele elegante ale Palatului Şuţu găzduiau după balurile adevărate competiţii de noroc şi orgolii, în care „domnii oraşului“ îşi disputau supremaţia norocului.
„Apoi apare şi Bridge, asta se întâmpla undeva în jurului anului 1920, oricum după ce s-a încheiat Primul Război Mondial. Clasa sus pusă juca şi Tabinet, ăsta era un joc pe care nu-l întâlneai la oamenii de prin bodegi“, precizează Falcan.
Pariurile care ruinau vieţi
Înainte de a se construi Casa Presei Libere, în apropiere exista un hipodrom celebru. Aici se strângeau oameni din toate categoriile sociale, iar cei mai înstăriţi veneau cu propriii cai pe care pariau sume uriaşe. De cele mai multe ori, bărbaţii cunoscuţi ca având visteria plină îşi înscriau animalele în competiţia averilor.
Pe fiecare cal erau pariate sume impresionante de bani, iar dacă se întâmpla ca armăsarul unui „înstărit“ să fie întrecut, pariorul putea să plece acasă ruinat. De asemenea, spune Falcan, au existat nu de puţine ori cazuri în care bucureştenii chiar s-au sinucis din pricina jocurilor de noroc ori şi-au pierdut întreaga averea.
În Bucureşti existau şi boieri care au mizat moşii întregi pe jocurile de noroc, iar practica era una cât se poate de simplă, după cum spune istoricul Falcan. „Marii boieri îşi arendau moşiile, iar arendaşii le dădeau pe un an, atât cât dura contractul, o sumă fixă. Boierii plecau pe la Paris şi acolo îşi spărgea toţi banii pe jocurile de noroc“, povesteşte Dan Falcan.
Dacă se întâmpa să-i piardă pe toţi sau o bună parte a acestora, în mintea amatorului de noroc se produceau adevărate drame, iar cei mai slabi de înger ajungeau chiar să se sinucidă văzând că au rămas fără agoniseala de-o viaţă. Alţii aveau puterea s-o ia de la capăt, dar în multe cazuri ajungeau din nou faliţi.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
