Porcii „maidanezi“ au fost stăpânii Ploieştiului timp de 80 de ani. Cum a rezolvat administraţia problema „Bagabonţilor râmători“
0
Animalele hoinare de pe străzile din Ploieşti au fost o problemă dintotdeauna a locuitorilor şi administraţiei din oraş. Între 1830 şi 1910 însă, nu câinii maidanezi, ci porcii, „Bagabonţii râmători“, scris cu majusculă în actele oficiale, creau probleme serioase autorităţilor. Situaţia a fost rezolvată cu ajutorul pompierilor, nevoiţi, pe lângă activităţile curente, să alerge şi să captureze porcii
Episodul savuros al porcilor hoinari din Ploieşti, stăpâni pe centru şi mahalalele oraşului, corespondenţa intensă dintre autorităţi pentru rezolvarea problemei, dar şi incidentele tragico-comice în care au fost implicaţi bieţii pompieri apar în arhivele oraşului, documentele fiind adunate în volumul „Mahalalele Ploieştilor“ al scriitorului Ioan Groşescu.
Pe la 1830, Ploieştiul era un mic „Babilon“, în care trăiau, laolaltă cu localnicii, italieni, francezi, nemţi, bulgari, austrieci şi unguri. Printre ei, pe străzi, în mahalale şi în centrul oraşului şi mulţi... porci, lăsaţi liberi de gospodari şi crescători, care încurcau circulaţia, râmau pe uliţe, prin cimitire şi pe lângă biserici, dar, mai ales, făceau pagube în grădinile oamenilor.
În documentele citate de Ioan Groşescu în Mahalalele Ploieştilor“ se arată că, în 1834, mai mulţi locuitori au reclamat prezenţa porcilor „în cuprinsul pieţei oraşului, o mulţime de râmători care nu puţină pagubă şi stricăciune pricinuiesc“. Animalele erau acuzate chiar că „pot scoate din morminte oasele părinţilor noştri“. Porcii hoinari „incriminaţi“ au fost ucişi, dar, după 35 de ani, situaţia nu se rezolvase nicidecum, ba chiar era mult mai gravă.
„Într-un oraş ca Ploieştii, vizitat de mulţi străini trecători nu este cuviincios acest lucru... ne facem de ruşine“, se arată într-o petiţie adresată primăriei de către un profesor din oraş, foarte atent cu imaginea în lume a Ploieştiului.
Administraţia răspunde dând ordin pompierilor, pe care îi avea în subordine, să prindă porcii. Cum nu existau ONG-uri pentru protecţia animalelor, pompierii se execută, însă îl informează, în scris, pe primar despre peripeţiile prin care trec.
„Am procedat la prinderea şi omorârea râmătorilor găsiţi pe străzi. Dar, unul dintre râmători depistaţi pe strada Franceză (azi Mihail Kogălniceanu) a fugit pe Fundătura Marin Brutaru (zona Bobâlna de azi), urmărit de pompierul Constantin Ion. Tocmai când era să-l prinză, a fost lovit cu ciocanul în cap de Pană Soare Potcovaru şi internat în spital...“, se arată într-o notă a pompierilor, consemnată de Ioan Groşescu. Incidentul se petrecea la 1871.
Porcii erau vânduţi, iar banii intrau în contul primăriei
Pe lângă alergătura după porci şi incidentele care îi băgau în spital, bieţii pompieri aveau şi obligaţia să întocmească referate despre porcii hoinari prinşi, prin care aprobau vânzarea cărnii. Animalele erau confiscate, iar banii din carnea vândută deveneau venit la bugetul primăriei.
Nevoiţi să se ocupe şi de porci şi de incendii, subdimensionaţi ca număr de personal, pompierii sugerează că operaţiunea ar fi mai bine îndeplinită sau măcat completată de „guardiştii nopturni“, adică de poliţişti.
În această perioadă, se poartă o vie şi acuzatoare corespondenţă între comandatul Pompelor de încendiu, comandatul Poliţiei şi un consiliu creat special de primărie în problema porcilor, numiţi cu majusculă în aceste acte „bagabonţii râmători“, în care fiecare încearcă să se debaraseze de infama misiune de prindere a porcilor, rezolvată într-un final, tot după dispoziţiile administraţiei. Şi pompierii şi poliţiştii au fost nevoiţi, pe lângă misiunile obişnuite, să prindă porcii liberi de pe străzi.
Când nu prindeau porcii, conficau găini
În documentele de arhivă apar şi reclamaţii despre abuzuri ale prinzătorilor. Văduva Măndica Tănăsescu face următoare plângere, consemnată de Ioan Groşescu în „Mahalalele Ploieştilor“: „Pe 14 corent (1869) m-am pomenit prin mahalaua noastră Buna Vestire (astăzi zona de centru a Ploieştiului) cu o sumă de oameni dimpreună cu un sergent, alergând prin grădină cu o armă după râmătorul meu (...) speriindu-mi copila, care a scăpat încuiată în casă. Şi dacă au văzut că nu pot ajunge la scopul lor, au prins două găini ale vecinului Hristea Ionescu“.
Alţi ploieşteni îşi făceau singuri dreptate. Un anume Guţă Antonescu, starostele grădinarilor, împuşcă doi porci, care îi făcuseră stricăciuni în grădină, şi-i duce pompierilor să-i vândă. Animalele ajunseseră „să dea lovitura“ şi în piaţă, la marfa negustorilor.
Fenomenul porcilor hoinari exista chiar şi la 1913 în Ploieşti. Deja în peisaj apăruseră hingheri care se ocupau de capturarea acestora şi sunt documente în care se solicită cel puţin două intervenţii ale acestora pentru că animalele umblau libere prin cimitire şi stricau mormintele şi crucile.
Abia în preajma declanşării Primului Război Mondial, povestea porcului încetează la Ploieşti pentru a face loc, după 1989, uneia la fel de apăsătoare şi fără nici o soluţie în peste două decenii, povestea câinilor maidanezi.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
