Cum pune preţul benzinei capăt unei pasiuni de-o viaţă. Povestea bucureşteanului care-şi lustruieşte maşina de epocă doar ca să o ţină în garaj FOTO
Pasionaţi de automobile de epocă sunt nu doar colecţionarii care îşi permit să cumpere şi să restaureze modele de maşini unice, din secolul trecut. Îndrăgostiţi de maşinile de epocă sunt şi cei care le-au folosit pentru a-şi câştiga existenţa.
Anghel Gheorghe, de 70 de ani este un pensionar din Capitală care nu ar renunţa la Plymouth-ul său fabricat în '38 pentru nimic în lume. Maşina îi aminteşte bătrânului de întreaga sa viaţă, de aventuri şi bucurii.
„O am din 1975. Am cumpărat-o de la primul ei proprietar. El a cumpărat-o nouă în decembrie 1938, în rate, cum era pe vremea aceea. Am văzut-o şi m-am îndrăgostit de ea. Am avut un unchi care mă bătea la cap să-mi cumpăr Dacie, că-mi dă el bani, dar nu am vrut", a povestit pensionarul.
Maşina i-a picat cu tronc, aşa că bărbatul s-a dat peste cap să o cumpere.
„Mi s-a cerut 38.000 de lei, care erau bani serioşi pe vremea aia. Nu am avut suma asta şi am negociat. Până la urmă am cumpărat-o cu 28.000 de lei. Aveam 1.000 de lei şi ceva salariul. Am strâns bani mult timp până să o cumpăr", a mai spus pensionarul.

Mai citiți
Automobilul clasic l-a ajutat pe bucureştean să-şi câştige traiul. „Sunt şofer de meserie din 1961 şi n-am avut altă maşină. Doar pe asta. Asta a fost maşina mea de serviciu. Cel de la care am luat-o a lucrat din '38 până în '56 pe piaţa în Bucureşti. Cred că are vreun milion şi jumătate de kilometri", a spus bătrânul râzând.
Chiar şi acum, pensionarul o îngrijeşte şi o lustruieşte ca pe o bijuterie, cu toate că maşina staţionează în garaj de ceva vreme. „Consumă cam 14 la sută. Acum o ţin mai mult în gara. La cât costă benzina mă ustură la buzunar şi nu mai pot face faţă din pensie", a mărturisit Anghel Gheorghe.
Citeşte şi:























































