„Vreau să alerg şi eu ca toţi copiii!“

Este cea mai mare dorinţă a unui copil ce a fost nenorocit de medici când avea 9 luni. După ani de terapie este foarte aproape de vindecare.

Vlad Şenchea are 7 ani şi este din Tohanul Vechi, Zărneşti, judeţul Braşov. Viaţa sa ar fi fost alta dacă un medic nu l-ar fi nenorocit pe viaţă. Născut prematur la vârsta de 6 luni, prin efortul cadrelor medicale din maternitate, Vlăduţ a fost recuperat repede. Copilul s-a dezvoltat normal până când a împlinit 9 luni, când i s-a făcut vaccinul antipoliomielitic.

„Medicul rezident care îi ţinea locul doctoriţei i-a dat două picături de vaccin, în loc de una, cât era doza pentru un născut prematur. Vlăduţ a făcut parapareză spastică. Picioarele i s-au încordat şi în loc să meargă în patru labe ca toţi bebeluşii, se târa ca un şarpe", spune Roxana Şenchea, mama băiatului.

Poate fi un copil normal

Pentru părinţi a început o luptă continuă pentru a-i reda lui Vlăduţ mersul. „Am făcut numeroase terapii de recuperare, inclusiv la Bucureşti la Spitalul «Marie Currie». În 2008 l-am operat de patru ori pentru prelungire de tendoane de aductori şi ahile", povesteşte Roxana Şenchea.

Pentru că progresele nu erau pe măsura aşteptărilor, femeia a apelat la Institutul „Peter Intezet" din Budapesta, care s-a dovedit a fi o alegere potrivită.  „A făcut progrese extraordinare. Acum merge pe picioare, fără cadru sau proteze, dar mai are unele probleme de echilibru. Merge cu mine de mână şi medicii au spus că mai are nevoie de doar cinci şedinţe, de recuperare. Din păcate, o şedinţă costă 2.800 euro şi nu avem bani", spune Roxana Şenchea.

Părinţii lui Vlăduţ nu-şi pot permite cele cinci şedinţe de kinetoterapie, care i-ar costa 14.000 de euro. Mama e asistenta lui personală şi are un venit de 450 lei lunar, la care se adaugă alocaţia copilului, de 84 lei. Tatăl lui Vlăduţ nu are serviciu şi nu mai ia nici măcar ajutor de şomaj. Un om cu suflet bun, care a aflat de cazul lui Vlăduţ, l-a ajutat cu nouă şedinţe de terapie la Milano, în Italia, şi băiatul a făcut progrese. Tocmai de aceea kinetoterapia din Ungaria este atât de importantă, fiindcă iar reda complet mersul.

Vlăduţ încearcă pe cât posibil să ducă o viaţă normală. În fiecare zi, mama îl duce la grădiniţă, unde copilul se joacă, învaţă poezii şi participă la diverse activităţi. Însă faptul că nu poate merge cum trebuie este un complex. „Vreau să alerg şi eu ca toţi copiii!", spune Vlăduţ. Anul acesta  băiatul va merge la şcoală şi va putea fi un copil normal dacă va fi ajutat.