Povestea Grădinii Pașei, locul dunărean care l-a fascinat chiar și pe marele istoric Nicolae Iorga
0Grădina Mare sau Grădina Publică este unul dintre principalele locuri de promenadă din Brăila. A mai fost numită Gradina Pașei în timpul ocupației otomane, atunci când Brăila era garnizoana turcească.
Cunoscută în secolul al XIX-lea sub numele de „Grădina Împărătească”, Grădina Mare din Brăila se întinde pe suprafaţă de șase hectare de-a lungul malului Dunării. De-a lungul vremii a fost numită în mai multe feluri: „Grădina Pașei” în timpul ocupației otomane când Brăila era garnizoană turcească, „Grădina Belvedere” datorită priveliștii admirabile spre Dunăre, baltă și Munții Măcinului, iar mai apoi „Grădina Mare”.
Grădina Publică a fost denimită și „Belvedere”, datorită priveliştii deosebite pe care o oferă: privind în depărtare se pot vedea Dobrogea și munţii Măcinului. Locul a fost admirat chiar și de către marele istoric Nicolae Iorga.
„Prin strada Bolintineanu, deosebit de bogată în solide case particulare, ajungi în splendida grădină publică, de pe terasa căreia ochiul cuprinde acoperişurile roşii, de olane, ale magaziilor, catargurile pe care se ţes funii şi gurile negre ale vapoarelor ce se odihnesc de drum pe Dunărea îngustă, albă ca argintul, apoi ostrovul din faţă cuverdeaţa-i deasă şi încă verde, iar, tocmai la capăt, culmile albstru-închis ale dealurilor Dobrogii, tăindu-şi linia şerpuitoare în cenuşiul norilor”, scria Iorga în „Drumuri şi oraşe din România”, în 1904.
De asemenea, scriitorul Panait Istrati compară Grădina Mare cu una dintre cele şapte minuni: ,,suspendată perpendicular pe marginea platoului care domină majestuoasa Dunăre şi Delta cu bălţile ei fără pereche…,Grădina Publică te ajută să-ţi închipuieşti faimoasele grădini suspendate ale Semiramidei…”
Potrivit istoricul Ioan Munteanu, Primăria a avut permanent în grijă amenajarea grădinii. Se aducea ,,pământ vegetabil” şi se plantau puieţi. Astfel, în februarie 1864, Anton Cheleru, grădinarul oraşului, este trimis la Bucureşti spre a aduce ,,modele” pentru ,,plantaţia” Grădinii Publice.
În 23 mai 1864, municipalitatea decide să angajeze o fanfară. „Fanfara concerta în chioşcul construit din metal dantelat în stilul feroneriei noului stil. Acordurile orchestrei se auzeau dincolo de porţile grădinii. Din repertoriu nu lipsea Strauss, dar nici ,Valurile Dunării de Ivanovici”, scrie Ioan Munteanu în cartea „Monumentele istorice ale orașului Brăila”.
Principalele puncte de atracţie ale Grădinii publice sunt: Casa Memorială Panait Istrati, Chioşcul Muzicii şi Castelul de Apă. În Grădina Publică a Brăilei are loc anual tradiționalul festival al florilor. Chioşcul Muzicii aparţine arhitecturii urbane moderne, îmbinând organic structura metalică, ornată în stil Art Nouveau, ce susţine cupola, în mijlocul căreia tronează lira.
Castelul de Apă a fost ridicat între anii 1912 şi 1913, ca o construcţie modernă formată din centuri şi contraforţi, ce îmbracă la exterior rezervorul cilindric de 2.000 metri cubi. 2. În acea perioadă asigura alimentarea cu apă a mai mult de jumătate din oraş. Castelul de Apă avea 35 de metri și era cea mai înaltă construcţie de acest gen din România. De asemenea, era cel mai modern castel de apă din ţară.
Se încarcă comentariile...
