Pompierul care la Revoluţia din Decembrie a stins focul provocat de împuşcături

Stagiul militar efectuat la Grupul de Pompieri Tulcea l-a marcat profund. Atunci a luat hotărârea de a lupta pe viaţă cu focul şi este un pompier convins Născut: 27 februarie 1963 Babadag, judeţul TulceaStudii: Academia Alexandru Ioan Cuza-Arma Pompieri, Facultatea de Drept.Ocupaţia: militar de carierăFamilia: căsătorit,un copil

După ce a terminat şcoala militară de ofiţeri a fost repartizat la Brăila, şi de atunci a avut ocazia să ia parte la toate marile incendii din zonă. A urcat în ierarhie de la comandant de pluton până la comandant al Detaşamentului de Pompieri Brăila I din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dunărea".

La Revoluţie, prins între două focuri

Unul dintre incendiile cele mai grele a fost cel de la Romarta, din zorii zilei de 25 decembrie 1989.
„Era la primele ore ale zilei, când am primit ordinul de luptă şi am ieşit cu maşinile îndreptându-ne către «Romarta Nouă». Raionul de textile de lux şi blănuri a luat foc, de la gloanţele trase. Toată zona era ca un vulcan în fierbere", îşi aminteşte pompierul.

Povesteşte că era o situaţie specială, pentru că pe de-o parte, pompierii încercau să intre în clădire să stingă focul, iar pe de altă parte, se trăgea în ei: „Am simţit atunci că ne aflăm între două focuri. Aşa că am luat decizia cea mai înţeleaptă de a ignora tirul de focuri şi de a ne concentra asupra inamicului pe care-l cunoşteam şi împotriva căruia puteam lupta eficient: focul".

Un alt caz care l-a marcat pe lt. col. Radu a fost acela de la fabrica de pâine de pe Vadul Rizeriei. Despre „Cazul Rizerie", mulţi brăileni au auzit. Incendiul s-a produs pe 21 mai 1989.

„A fost o intervenţie deosebit de grea pentru că temperatura degajată de făina aprinsă era foarte mare. Au fost atunci angrenate 13 autospeciale, o automacara dar şi nava Pompierul, care pompa apa din Dunăre direct în instalaţiile noastre de stingere. Patru ore am luptat atunci cu focul, fără nicio pauză" ne-a povestit lt.col Liviu Radu.

Copil salvat printr-un ochi de geam

Cazul la care va face, însă, referire toată viaţa a fost unul în care victimă putea să cadă un copil. Este vorba despre un incediu de acum mulţi ani, la un imobil situat pe bulevardul Sulina. Era şef de gardă când s-a dat alarma. Ajunşi la imobilul care ardea cu violenţă, oamenii au sărit pe pompieri cerând ajutorul:

„ În interior era o fetiţă de 10-11 ani care nu mai putea ieşi. Am intrat în casă, am luat fetiţa, am învelit-o în nişte pleduri dar când să ieşim, o bucată de tavan arzând ne-a blocat în interior. Atunci am mers mai departe în casă şi ieşi prin baie care ardea şi ea, printr-un ochi de geam minuscul", ne-a continuat povestirile militarul.

Întrebări şi răspunsuri

Cât de periculoasă este meseria de pompier?

L.R.: "Pompierii sunt singurii militari aflaţi permanent în misiune de luptă şi pe timp de pace. Nu poţi învinge focul fără o pregătire exemplară, fără calm şi luciditate. Când mă uit în urmă, nu regret o secundă meseria aleasă şi dacă ar fi azi să o iau de la capăt, tot pompier m-aş face"

Cum s-a împăcat familia cu riscurile meseriei?

L.R.: "Dintotdeauna i-a explicat soţiei că un profesionist nu se teme de greutăţile meseriei indiferent care ar fi aceasta, iar activitatea mea nu face excepţie. Ea ştie că am dreptate. Cu toate acestea şi acum după atâţia ani de căsnicie, dacă plec noaptea la o alarmă, nu mai doarme până nu vin acasă".

Cei place

Şofatul, pe drumurile lungi. Simte cum se încarcă cu energii pozitive. Conduce calm, nu se enervează şi nu face excese în trafic. Îi plac exerciţiile sportive pe care le practică. Dar cel mai mult îi place să lucreze cu oameni de nădejde, cu bărbaţi adevăraţi care cunosc valoarea cuvântului dat.

Ce nu-i place

Minciuna, pentru că într-o meserie ca aceea de pompier înseamnă pierdere de timp şi energie. Nu-i place lipsa de educaţie pe care o întâlneşte tot mai des. Consideră că abdicarea de la bunul simţ duce la mitocănie.