Portret/ Lidia Onofrei convinge mamele să-şi păstreze copiii

Lidia Onofrei

Botoşăneanca a simţit nevoia, încă de când era mică, să-i ajute pe oameni. Acum este asistent social şi datorită ei, multe femei nu şi-au abandonat copiii. 

De mică, Lidia a simţit că vrea să-i ajute pe oameni. Aşa că a sărit întotdeauna prima pentru a-i sprijini pe ceilalţi la teme pe cei de-o vârstă cu ea, să cumpere o pâine sau o sticlă de lapte pentru vecinii mai în vârstă, să spele vasele când era acasă, aproape oriunde simţea că poate să facă ceva pentru a da o mână de ajutor.

Dar adevărata dorinţă de a fi alături de cei aflaţi în suferinţă fizică sau psihică a simţit-o când era în clasa a X-a şi bunica ei s-a îmbolnăvit grav.

Şi-a ajutat bunica să treacă de o perioadă dificilă

„A stat câteva zile în spital în stare critică şi nu am putut să plec de lângă ea. Am plâns şi m-am rugat de doctori să mă lase în salon, pentru că nu aveam voie să rămân peste noapte. S-au îndurat de mine şi au acceptat. Am stat cu bunica zi şi noapte până s-a făcut ceva mai bine. Abia atunci am plecat şi eu acasă“, povesteşte femeia.

Asistenţa socială a început-o în 1995, când s-a angajat la Direcţia de Sănătate Publică din Botoşani. La început se ocupa cel mai mult de cazurile tinerelor care, de frica familiei sau din cauza problemelor de natură economică, îşi abandonau copiii în maternitate.

A dus o muncă titanică să le convingă să-şi ia micuţii acasă. Şi nu numai cu ele trebuia să se lupte, ci şi cu familiile lor, care de cele mai mule ori nu vroiau să accepte o astfel de situaţie. A avut însă şi mari satisfacţii în urma acestor eforturi.

„Ce poate fi mai important decât să vezi o familie reunită? Un copil care nu a crescut într-o casă de copii, ci în casa părinţilor săi? După ani, acele femei care intenţionau să facă un asemenea gest au ajuns să-mi mulţumească pentru toate orele petrecute cu ele ca să le fac să înţeleagă că e mai bine să-i păstreze pe cei mici alături, cu orice risc“, susţine asistentul social.

Activitatea de zi cu zi îi cere o imensă răbdare, dar  uneori  are parte de mari dezamăgiri. Dezamăgirea că, în 2009, mai există oameni care nu au casă, familie, nu au pe nimeni să-i ajute când le este greu şi că semenii lor sunt de cele mai multe ori insensibili la aceste probleme.

Vrea să deschidă o clinică pentru bătrâni

„Cel mai trist este când vezi bătrâni care nu se mai pot descurca. Familia nu-i mai vrea, la unităţile medico-sociale nu-şi mai găsesc locul şi nici tu nu le poţi oferi o alternativă. Este greu când vrei să-i ajuţi şi vezi că nu ai cum“, completează Lidia Onofrei.

Visul ei este să-şi facă o clinică în care să îngrijească gratis bătrânii şi copiii necăjiţi. „Având în vedere că trăiesc din salariu, şi acela destul de modest, nu ştiu dacă va fi, vreodată, posibil. Dar, totuşi, rămân cu visul meu, că voi putea să fac oameni fericiţi“, spune Lidia.

Profil
Născută. 27 iunie 1967, Corni, judeţul Botoşani.
Studii. Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi, Academia de Studii Economice din Bucureşti.
Familie. Divorţată, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri
Ce te-a determinat să alegi asistenţa socială?
Am simţit dintodeauna dorinţa de a face ceva bun pentru cei din jur. Nu pot să trec indiferentă pe lângă cei aflaţi în suferinţă şi, până la urmă, sper că puterea exemplului contează.
Care au fost cele mai impresionante cazuri? 
Greu de spus, dar cred că au fost acele cazuri de copii pe care mamele vroiau să-i abandoneze. Nu a fost deloc simplu să le conving să nu o facă şi să-i ia înapoi acasă. Mă întîlnesc şi acum cu ele pe stradă şi-mi mulţumesc.

Ce-i place
„Îmi place să-i ajut pe cei din jur şi să mă implic în identificarea şi rezolvarea problemelor. Probabil m-am născut să fac asta”, spune femeia. Îi mai place să citească, dar ar vrea
să aibă mult mai mult timp pentru această activitate. Preferă să aibă un stil de viaţă sănătos, cu mişcare în aer liber şi mâncare cât mai simplu preparată.

Ce nu-i place
Nu-i plac ipocrizia, minciuna şi incertitudinea. O îngrijorează faptul că societatea devine din ce în ce mai insensibilă la oamenii cu probleme şi, de asemenea, o sperie tendinţa de izolare a semenilor săi.