Misterele morţii lui Corneliu Zelea Codreanu. Cum a sfârşit cel mai carismatic lider al Mişcării Legionare şi implicarea reală a lui Nicolae Iorga
0
Corneliu Zelea Codreanu, cel mai important lider al Mişcării Legionare din perioada interbelică, sfârşea într-un şanţ de la marginea drumului în anul 1938. Misterele morţii sale rămân subiect de dezbatere şi astăzi.
Corneliu Zelea Codreanu a fost cel mai carismatic şi important lider al extremei drepte româneşti. Este cel care în 1927 înfiinţa organizaţia paramilitară ”Legiunea Arhanghelului Mihail”, o grupare antisemită şi naţionalistă care va reuşi să câştige tot mai mulţi adepţi. Zelea Codreanu, absolvent al Facultăţii de Drept din Iaşi era un personaj cunoscut pentru manifestările sale antisemite şi naţionaliste, motiv pentru care face şi puşcărie la Văcăreşti.
Este inclusiv cunoscut pentru faptul că a împuşcat mortal în 1924 pe prefectul de Poliţie din Iaşi, Constantin Manciu. A fost achitat însă fiindcă se considerase că a acţionat în legitimă apărare. Acest om care a introdus în România interbelică principiile ”omul nou„ de factură ultranaţionalistă, antisemită şi mistic-religioasă, taberele de muncă voluntară şi comerţul legionar, ajungând inclusiv în Parlamentul României, sfârşea ,în anii săi de glorie, căzut într-un şanţ la marginea unei comune. Istoricii au încercat să desluşească motivele şi împrejurările care au dus la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu.
Versiunea oficială: evadarea
Corneliu Zelea Codreanu, carismaticul lider al Mişcării Legionare era în plină glorie în anul 1938. Cu un an înainte partidul Mişcării Legionare obţinuse 66 de mandate, o victorie uluitoare. În acelaşi an însă îşi găsea sfârşitul. În urma unei condamnări, la ordinul ministrului de interne, la aceea vremea Arman Călinescu,pentru ultraj şi trădare pentru care urma să execute o pedeapsă de 10 ani de muncă silnică în ocnele de sare. Alături de el au fost închişi şi alţi camarazi legionari,printre care Nicadorii şi Decemvirii. În total 13 oameni. Pe 30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu şi cei 13 camarazi erau duşi cu duba Jandarmeriei de la Râmnicu Sărat la Bucureşti. La un moment dat în localitatea ilfoveană Tâncăbeşti, la marginea unui câmp, jandarmii opresc vechiculul şi îi coboară pe deţinuţi spunându-le că este o pauză de care pot să profite. În doar câteva minute Codreanu şi ceilalţi legionari zăceau morţi la marginea şanţului.
Versiunea oficială a oamenilor legii, a fost că legionarii împreună cu liderul lor au încercat să fugă pe câmp, fiind împuşcaţi pentru a preveni o evadare. ” În noaptea de 29–30 noiembrie a.c. s-a făcut un transfer de condamnaţi de la închisoarea R. Sărat la Bucureşti–Jilava. În dreptul pădurii ce corespunde km 30 de pe şoseaua Ploieşti–Bucureşti, pe la orele 5, automobilele au fost atacate cu împuşcături de necunoscuţi care au dispărut şi în acel moment, transferaţii, profitând de faptul că transportul se făcea în automobile Brek tip jandarmi, deschise şi pe timp de noapte şi ceaţă densă, au sărit din maşini, îndreptându-se cu vădită intenţie de a dispare în pădure. Jandarmii, după somaţiile legale, au făcut uz de armă.
Au fost împuşcaţi: Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la zece ani muncă silnică şi şase ani interdicţie. Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I.Gh. Duca, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Caratănase Ion, Bozântan Iosif, Curcă Ştefan, Pele Ioan, State Gh. Ioan, Atanasiu Ioan, Bogdan Gavrilă, Vlad Radu, autorii asasinatului comis asupra lui Mihail Stelescu, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Georgescu Ştefan, Trandafir Ioan, condamnaţi la câte zece ani muncă zilnică, pentru asasinat asupra lui Stelescu”, se arăta într-un document emis de Parchetul Militar la data de 30 noiembrie 1938.
Noapta Sfântului Bartolemeu în rândul Mişcării Legionare
Documentele vremii arată că de fapt în aceeaşi noapte şi în zilele ce au urmat Zelea Codreanu şi ceilalţi legionari omorâţi la Tâncăbeşti, nu au fost singurele victime. Şase legionari mureau în aceea noapte, culmea tot încercând să evadeze din duba Poliţiei în Bucureşti iar în ţară mureau alte zeci printre care şi locotenentul Nicolae Dumitrescu şi profesorul Vlad Cristescu. De altfel, de trupurile decedaţilor autorităţile au scăpat rapid. Cele ale legionarilor ucişi la Tâncăbeşti, inclusiv cadavrul lui Corneliu Zelea Codreanu au fost arse cu vitriol în curtea puşcăriei de la Jilava şi îngropate repede. Pentru oamenii vremii, moartea lui Corneliu Zelea Codreanu era o întâmplare misteroasă. Abia mai târziu au fost reconstituite faptele şi scoase la iveală alte şi alte mărturii, constituind cronica unui asasinat la comandă.
Ucis la ordinul regelui
Corneliu Zelea Codreanu, aşa cum arată o serie de lucrări şi mărturii ar fi fost asasinat. Practic evadarea a fost înscenată iar legionarii ucişi prin ştrangulare de jandarmi ca apoi să fi împuşcaţi în spate, pentru a confirma teoria evadării. În spatele acestui asasinat au stat autrităţile statului de la cel mai înalt nivel. În spatele asasinării lui Codreanu au stat Carol al II lea şi Armand Călinescu, pentru care succesul liderului legionar dar şi posibilitatea ca acesta să ajungă la guvernare dădea fiori. Totodată apropierea sa de Germania Nazistă nu era privită cu ochi buni de Carol al II lea.
” Dacă orientarea franco-engleza urmărită fidel de toate partidele aduse la guvernare şi de factorii de decizie de la Palat părea depăşită de resurecţia germană manifestată în cadrul relaţiilor internaţionale europene de la jumătatea deceniului IV, reorientarea spre Berlin şi Roma era indicată ca variantă paratrăsnet împotriva pretenţiilor teritoriale ungare, bulgare, şi sovietice de către tot mai mulţi oameni politici ai vremii printre care enumerăm pe G.H. Brătianu,Octavian Goga şi nu în ultimul rând Corneliu Codreanu. Dar poate că această opţiune de politică externă cât şi succesul electoral din decembrie 1937 au grăbit lichidarea politică şi chiar fizică a Mişcării Legionare şi a liderului său”, preciza Corneliu Ciucanu în „Dreapta politica romaneasca. Politica si ideologie: 1919-1941”. Succesul partidului ”Totul pentru Ţară„ controlat de Codreanu i-ar fi semnat condamnarea la moarte.
Era semnalul că liderul legionar trebuia neapărat înlăturat. ” Se poate afirma că adevăratul motiv al acestor înscenări l-a constituit succesul eclatant al partidului ”Totul pentru Ţară” la alegerile din decembrie 1937: 478.368 voturi(15.58%), faţă de 1.103.353(35.92%) obţinute de Partidul Naţional Liberal şi 626.612(20.40%) de Partidul Naţional Ţărănesc. Propulsată astfel cea de-a treia forţă politică a ţării, Mişcarea Legionară, legionarii i-au înspăimântat atât pe regele Carol al II lea şi camarila sa condusă de Elena Lupescu şi Armand Călinescu”, scria Radu Dan Vlad în „Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)”. Trebuia doar găsit prilejul de al aduce pe Codreanu în mâinile autorităţilor.
Nicolae Iorga şi implicarea sa în soarta lui Codreanu
Cel care a reuşit să-l aducă pe Corneliu Zelea Codreanu în ”gura lupului” a fos istoricul Nicolae Iorga. Că dorea sau nu acest lucru, cert este că marele intelectual a fost cel care a început indirect procesul de eliminare a liderului legionar, aducându-l în faţa justiţiei. Mai precis Iorga, consilier regal al regelui Carol al II lea în aceea perioadă critica iniţiativa lui Zelea Codreanu de a deschide magazine şi pieţe legionare ca o alternativă naţionalistă la antreprenorii străini. Istoricul se opune făţiş acestei iniţiative. Codreanu îi dă o replică usturătoare. ” Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte. Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.)”, se arată într-un fragment din scrisoarea trimisă de Codreanu lui Iorga. Imediat istoricul se simte lezat de cele scrise de liderul legionar şi îl dă în judecată. Acesta este momentul aşteptat de Armand Călinescu.
Codreanu este judecat în două procese şi condamnat. Iniţial la şase luni de închisoare corecţională pentru ultraj la adresa lui Iorga iar mai apoi prin implicarea directă a lui Armand Călinescu în al doilea proces, la 10 ani de muncă silnică, legionarul fiind acuzat de ” trădare, al ordinul aceluiaşi sanguinar Ministru de Interne (care, depăşindu-şi atribuţiile, a redactat personal actul de punere sub acuzare şi în plus, a stabilit personal pedepsele- 6 luni închisoare corecţională şi respectiv 10 ani de muncă silnică), în mai acelaşi an”, scria Radu Dan Vlad, în ” Procesele Lui Corneliu Zelea Codreanu (1938)”. Cu 10 ani de muncă silnică, practic Codreanu era înlăturat. Dar carisma şi influenţa sa în rândul legionarilor şi nu numai au dus la emiterea ordinului de înlăturare definitivă. Armand Călinescu era îngrijorat de presiunile germane de achitare a lui Codreanu.
„Asta înseamnă că va trebuie să rejudecăm procesul lui Codreanu să-l punem în libertate şi cu popularitatea lui, în două, trei luni ajuge la guvernare”, spunea Armand Călinescu. Imediat s-a hotărât înlăturarea lui Codreanu. Pe 28 noiembrie Carol al II lea plecat într-o vizită ajunge în ţară şi dă girul pentru asasinarea lui Codreanu şi a unor importanţi lideri legionari. ” ”La 28 noiembrie, Carol s-a reîntors în ţară. În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Călinescu şi cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci şi patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29-30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeştilor de către călăii regelui”, arăta M Sturdza în „România şi sfârşitul Europei. Amintiri”.
Cine au fost executanţii
Cei care l-au ucis pe Codreanu au fost de fapt oamenii legii. Armand Călinescu l-a folosit pe prefecul Poliţiei Capitalei, Gavril Marinescu pentru a executa ordinele. De altfel acesta avea oameni mai de mult infiltraţi în cuiburile legionare. De altfel acestea primea fonduri guvernamenale pentru acestea activităţi. Gavril Marinescu a primit ordinele şi a aşteptat confirmarea. Bănuia chiar că trebuie să scape şi de Iuliu Maniu, dar Armand Călinescu l-a corectat într-o notă simplă dar explicită. ” „Gavrilă la mine: Codreanu şi Maniu. Eu: numai Codreanu, Maniu - nu”, scria Armand Călinescu, lacunar despre întâlnirea cu prefectul. Restul a fost simplu pentru prefectul Marinescu care a dat ordinele cuvenite. Ocazia era perfectă: transportul deţinuţilor către fortul Jilava. Iar ordinele au fost respectate întocmai. Decizia de a scăpa de Codreanu a fost influenţată în special de puterea neaştepată pe care o dobândise de-a lungul timpului dar şi a influenţei pe care o avea asupra populaţiei.
Liderul unui fenomen ultranaţionalist cu priză la electorat
Într-o Românie interbelică în care înflorise naţionalismul, Corneliu Zelea Codreanu a câştigat teren şi un succes neaşteptat pentru membrii partidelor istorice. Mitologia legionară şi întreg imaginariul ultra-naţionalist şi ortodox proiectat de Codreanu, atrăgea. Corneliu Zelea Codreanu se plimba îmbărcat în costum naţional, venind la sărbătorile săteşti călare pe cal, aducând în faţa ţăranilor imaginea haiducului de altădată, dispus să moară pentru neamul său şi să-i dezbrobească de influenţa străinilor şi a politicienilor corupţi. Tocmai de aceea numeroşi ţărani au îngroşat rândurile legiunii dar şi a electoratului dispus să-l sprijine. Apoi mistica ortodoxă promovată de Codreanu şi oamenii săi a atras sprijinul preoţilor de ţară şi a clerului în general.
Bineînţeles liderul legionar era privit ca un ”arhanghel izbăvitor” şi în rândurile studenţimii naţionaliste, unde desfăşurase o propagandă asiduă. Era un personaj care-şi crease o aură romantică de haiduc religios dispus să poarte o cruciadă contra ”duşmanilor poporului”. ” Acest tip de rebeli primitivi numiţi haiduci în România şi într-o mare parte a zonei balcanice au ocupat, timp de multe decenii, un loc principal în tradiţiile orale ţărăneşti ale românilor şi chiar în literatura modernă a ţării. Imaginea disperatului, care-şi încarcă arma în singurătate pentru ”a spăla cu sânge”, o pretinsă nedreptate, înfruntând chiar pe boier sau poliţia, coincide cu ideea despre ceea ce era pentru ţăranii români, după mulţi ani de dominaţie străină, adevărata, justiţie”, preciza Francisco Veiga în lucrarea sa ”Istoria Gărzii de Fier 1919-1941 - Mistica ultranaţionalismului”.
Oamenii politici şi factorii de decizie speriaţi de succesul lui Codreanu
Poate la început pentru mulţi reprezentanţi de seamă ai partidelor politice istorice, precum PNL sau PNŢ, inclusiv pentru rege şi guvern, Mişcarea Legionară a părut o adunătură de visători ultra-naţionalişti. Odată însă cu îngroşarea rândurilor şi a adeziunii din ce în ce mai mari a populaţiei la gruparea lui Codreanu, factorii de decizie dar şi oamenii politici deveneau îngrijoraţi. Un personaj privit drept un extremist, cu legături în Germania Nazistă, o forţă care dădea de gândit întregii Europe, nu putea fi decât periculos în opinia autorităţilor. Mai mult decât atât îngrijorător era mesajul războinic transmis legionari prin diferite cuvântări ţinute de Codreanu.
”Ce vom face dacă ne vor provoca? Vom soate din nou pistoalele şi vom trage ca să ne putrezească oasele în închisori şi planurile noastre să se sfarme? În faţa acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a încolţit în minte gândul retragerii în munţi. [...] Vom ataca de acolo, coborând, în toate viesparele jidăneşti. Sus, vom apăra viaţa copacilor şi munţii de pustiire. Jos, vom împărştia moarte şi milă”, spunea Codreanu într-un mesaj către legionari. Aşa cum se temeau mulţi oameni politici ai perioadei interbelice, legiunea luptă pentru obţinerea puterii politice. În anul 1933, Codreanu înfiinţează partidul ”Totul pentru Ţară” pentru a putea participa la alegeri. Culmea, acesta reuşise să adune simpatizanţi din toate păturile sociale.
Tocmai de aceea, autorităţile au încercat pe mai multe căi să împiedice participarea acestui partid la alegeri. Primul-ministru Ion Gheorghe Duca a interzis de exemplu în 1933 participarea la alegeri a legionarilor. Cu toate acestea în 1937, la alegerile din acel an, Mişcarea Legionară şi-a arătat potenţialul şi susţinerea. A reuşit să 15,81% dintre voturi, fiind al treilea partid ca număr de votanţi în Regatul României, legionarii beneficiind de nu mai puţin de 66 de mandate. A fost probabil argumentul final. Codreanu avea să moară după numai un an.
Asasinatele politice au speriat societatea românească
Un alt motiv de îngrijorare pentru autorităţi dar şi pentru partidele politice au fost violenţele provocate de legionari şi spectrul unei lumi politice hărţuite de comandă ultranaţionalist. Odată cu interzicerea participării legionarilor la alegeri Ion Gheorghe Duca şi-a semnat singur condamnarea la moarte. A fost ucis de trei legionari cunoscuţi drept Nicadorii, drept răzbunare,în gara de la Sinaia. Asasinatul s-a produs direct în văzul tuturor. Toţi cei vinovaţi au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, dar Codreanu deşi era lider al mişcării a fost achitat. A urmat apoi asasinarea lui Mihai Stelescu un fost legionar, contestatar al lui Corneliu Zelea Codreanu. Pentru mulţi aceste crime erau doar începutul şi se urmărea stoparea succesului de care începea să se bucure Mişcarea Legionară. Un mod posibil şi la îndemănă era înlăturarea personajului carismatic care de altfel era simbolul acestei grupări, Corneliu Zelea Codreanu.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
