Botoşani: Teodor Candrea Îşi împarte viaţa între altar şi cărţi (PORTERT)

Botoşani: Teodor Candrea Îşi împarte viaţa între altar şi cărţi (PORTERT)

A început prin a sluji într-o mică biserică din locurile unde a copilărit Ion Creangă, iar acum oficiază slujbe în lăcaşul în care a fost botezat Mihai Eminescu.

Abia ieşit de pe băncile Institutului Teologic, proaspătul preot Teodor Candrea s-a trezit, în 1981, pus în situaţia de a primi o parohie pe care şi-ar fi dorit-o mulţi alţii: cea de la Putna. A preferat să cedeze rugăminţii preotului din satul în care s-a născut şi să meargă să slujească la biserica din Broşteni.

Căutat de foştii enoriaşi
Timp de şase ani, s-a dedicat sătenilor din mica localitate de munte, până a venit o altă propunere din partea superiorilor săi: să meargă la Voroneţ. A mai refuzat încă odată pentru că prefera liniştea unei parohii mai mici.

Nu a mai putut refuza şi a treia oară, când a primit recomandarea să vină la Botoşani, la o biserică la care preotul era prea bătrân ca să mai poată sluji. „Să ştiţi că şi acum, după 12 ani de când nu mai slujesc la Biserica „Sf. Gheorghe“, oamenii din parohie mă caută să-mi vorbească sau să-mi ceară sfaturi. Mulţi dintre ei vin la slujbă la Uspenia, unde sunt eu acum“, a povestit părintele Candrea.

În 2003, a fost propus de Patriarhie pentru o misiune într-una din ţările în care majoritatea locuitorilor sunt de religie musulmană. A acceptat, încântat de ideea de a propovădui credinţa creştin-ortodoxă într-una din bisericile din Maroc.  „La nici două săptămâni după ce am fost în Casablanca şi am luat legătura cu oficialităţile de acolo, în vederea misiunii mele viitoare, s-a întâmplat un fapt care m-a dat peste cap, şi nu numai pe mine. Două adolescente s-au aruncat în aer în recepţia unui hotel, vecin cu cel în care am stat eu. Am realizat că este mult prea riscant pentru mine, plecat dintr-o parohie liniştită, dintr-un sat de munte, aşa că am decis să renunţ“, recunoaşte Teodor Candrea.

După toate aceste încercări, părintele Candrea a rămas să slujească în biserica în care a fost botezat Eminescu. I-ar plăcea să existe mai multă implicare din partea autorităţilor, pentru că, în afara plăcuţei de pe zidul bisericii care menţionează acest lucru şi al festivităţilor din fiecare an de pe 15 ianuarie, nimic nu aminteşte de importanţa acestui fapt.
A încercat să încropească o mică bibliotecă a bisericii, însă prea puţini sunt cei care s-au oferit să contribuie la înfiinţarea acesteia. „Este păcat că biserica este oarecum dată uitării. Nu pentru mine, ci pentru ceea ce reprezintă ea, atât din punct de vedere istoric, cât şi pentru viaţa Botoşanilor de acum un veac şi de astăzi“,  încheie părintele.

Profil

Născut. 11 ianuarie 1954, Broşteni, Suceava.
Studii. Facultatea de Istorie, Institutul de Teologie.
Familie. Este căsătorit,
are un copil.

Întrebări şi răspunsuri

Vă consideraţi avantajat de faptul că slujiţi în biserica în care a fost botezat cel mai mare poet al neamului?
Nu, categoric nu. În afara zilei de 15 ianuarie, când se adună în curtea bisericii toate oficialităţile, nu le mai văd până anul viitor la aceeaşi dată. Din păcate, şi Mihai Eminescu, şi Biserica Uspenia în care a fost botezat, sunt uitaţi în cea mai mare parte a anului. Cât despre vreo preocupare pentru ceea ce înseamnă istorie la acest sfânt lăcaş, nu am simţit-o din partea nimănui.
Aţi repeta experienţa pe care aţi avut-o ca preot misionar într-o ţară musulmană?
Nu. Am fost foarte încântat când mi s-a propus să plec în Maroc. Din păcate, am fost martor la un atentat şi m-am gândit atunci la copil. Mi-am dat seama că ar fi foarte greu să mă adaptez într-o ţară în care violenţa este considerată o virtute.

Ce-i place

Îi place enorm să citească. A avut o pasiune pentru cărţi de când era copil. Şi-a stricat şi vederea din cauza lecturii, pentru că citea foarte mult la lumânare. A descoperit în timp şi plăcerea meditaţiei însoţită de rugăciune.

Ce nu-i place

Nu îi plac aglomeraţiile, în general locurile unde sunt adunate mase de oameni. Nu îi place să iasă cu nimic în evidenţă, de aceea preferă singurătatea bibliotecii. Îl deranjează minciuna şi nerespectarea cuvântului dat.