Botoşani: Sorin Văleanu: Artistul care dă viaţă scenei

Botoşani: Sorin Văleanu: Artistul care dă viaţă scenei

De mai bine de zece ani, botoşăneanul se ocupă de confecţionarea şi montarea recuzitei şi a decorurilor de la spectacolele puse în scenă la Teatrul „Mihai Eminescu“.

Fără Sorin Văleanu spectacolele Teatrului „Mihai Eminescu“ ar fi anoste. El este specialistul care dă viaţă scenei, făcând rolurile interpretate de actori cu mult mai realiste. Nimeni nu îl vede pentru că lucrează mereu din umbră. Angajat al instituţiei de cultură de mai bine de zece ani, Sorin Văleanu se ocupă de recuzita şi decorurile din spectacolele de teatru. A confecţionat pistoale, jilţuri, ziduri, scene, pick-uri, care au rezistat stagiuni întregi de-a lungul anilor.

„Ceea ce fac eu trebuie să fie şi funcţional. De exemplu, am avut de confecţionat o platformă pe roţi de lemn, care trebuie să fie trainică, dar să şi funcţioneze. La prima vedere poate părea foarte uşor, dar nu este chiar aşa“, spune botoşăneanul. Cătălin, aşa cum îi spun prietenii, s-a angajat la Teatrul „Mihai Eminescu“ după o experienţă de câţiva ani în meseria de tâmplar.  Primul spectacol pentru care a confecţionat decorul acum zece ani a fost „O scrisoare pierdută“, în regia lui Ion Sapdaru.

Decoruri în
60 de spectacole

„A fost foarte greu, dar am avut noroc că Ion Sapdaru este un regizor care ştie ce vrea şi cu care pe parcursul anilor am lucrat foarte bine“, îşi aminteşte Cătălin, cel care a confecţionat decorurile şi recuzita pentru 60 de spectacole. În urmă cu patru ani a fost pus într-o mare dilemă de regizorul Alexander Hausvater.

„Trebuia să facem o platformă foarte mare, cât scena, erau curenţi dedesubt, erau reflectoare. În ultimul act era o ploaie de sus care curgea întruna şi trebuia apa aia să se scurgă undeva. Am pus celofane dedesubt ca să se scurgă apa într-un vas mare şi să nu se ude scena“, a explicat Sorin Văleanu. Greu a fost şi la spectacolul „O poveste foarte simplă“, a lui Andro Enukidze, unde s-au folosit nu mai puţin de cinci metri cubi de cherestea.

A lucrat şi în miniatură

Sorin Văleanu este singurul botoşănean care confecţionaeză decoruri pentru spectacolele de teatru. Priceperea sa a fost apreciată şi de Marius Rogojinschi, directorul Teatrului „Vasilache“, care l-a „cooptat“ şi în echipa sa.
„Am avut o colaborare şi cu Teatrul de Păpuşi. Cel care se ocupa de decoruri acolo a plecat şi au vrut să angajeze pe altcineva, dar nu s-a descurcat. Şi m-au chemat pe mine. Este mult mai greu acolo pentru că decorurile se fac în miniatură, pentru păpuşi“, mai spune Sorin.  Bărbatul a fost contactat şi de conducerea Muzeului Judeţean pentru a-i ajuta la recondiţionarea diferitelor obiecte uzate, dar şi de cei de la Filarmonica de Stata Botoşani.

Întrebări şi răspunsuri

Cum aţi ajuns să lucraţi la Teatrul „Mihai Eminescu“?
S. V.: Am ajuns aici acum zece ani, când director era Păunescu. Părinţii mei îl cunoşteau şi cum fostul recuzitier a plecat la pensie era nevoie de cineva. Am susţinut un concurs, am dat şi probă teoretică şi probă practică şi am fost admis.

Care a fost cea mai dificilă „lucrare“?
S. V.: Îmi amintesc că acum vreo patru ani a trebuit să mă ocup de decorul la o piesă regizată de Alexander Hauvarter. A fost timpul prea scurt şi era prea mare decorul. Era ceva inedit şi foarte complex. La acel decor trebuia să lucrez cel puţin o lună şi jumătate şi l-am făcut în aproape trei săptămâni. 

Ce-i place
 „Îmi place să descopăr întotdeauna lucruri noi. Îmi place să mă implic în tot ceea ce fac. Colaborez foarte bine cu scenografii şi regizorii şi îmi mai dau şi eu idei pentru decor“, spune Văleanu. Chiar dacă nu este un microbist convins, Sorin este pasionat de fotbal, pe care îl şi practică. 

Ce nu-i place
Sorin se fereşte de oamenii răutăcioşi şi de cei perfizi. „Nu îmi plac oamenii care muşcă pe la spate. Dacă au ceva de spus, să îmi spună în faţă. În ziua de astăzi lumea este foarte rea, câteodată nici nu ştii de cine să te fereşti“, afirmă botoşăneanul. 

Profil

Născut
16 ianuarie 1977, Botoşani
 
Educaţie
Liceul „Elie Radu“

Experienţă
lucrează de zece ani la Teatrul „Mihai Eminescu“
 
Familie
este căsătorit şi are o fetiţă