Belgianul care şi-a lăsat ţara şi cariera de succes pentru a descoperi natura şi spiritualitatea la Malin
0
Philippe Coupé (56 de ani), fost profesor universitar de limba franceză, trăieşte din 1997 în satul Malin, din Bistriţa-Năsăud. În weekend a găzduit prima sesiune de meditaţie zen din Transilvania şi spune că vrea să pună bazele unei mănăstiri zen
Pe belgianul Philippe Coupé l-am găsit în satul Malin, la aproximativ 10 kilometri de oraşul Beclean, la capătul unui drum greu accesibil. Are 56 de ani şi se sprijină de o cârjă, care îl ajută să facă faţă Parkinsonului, o boală cu care a fost diagnosticat în 2008. Bărbatul, împreună cu soţia lui deţin un teren de opt hectare, pe care au două căsuţe, o bucătărie de vară şi o şură, toate reprezentând decorul perfect pentru tabere de agricultură ecologică şi, mai nou, pentru sesiuni de meditaţie zen.
Philippe era profesor de franceză în Belgia, în 1992, când i s-a propus să predea în România, la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. După câţiva ani de predare, Philippe s-a îndrăgostit de Adriana, actuala sa soţie, cu care are un copil de 6 ani, şi împreună s-au refugiat în apropiere de satul Malin, renunţând, fără să stea pe gânduri, la profesia lui. În colţul său personal de rai de la Malin, belgianul a pus la punct o fermă de permacultură, unde plantele sunt îngrijite ca acum sute de ani, fără chimicale şi fără utilaje sofisticate, doar cu apă de izvor sau de ploaie.
Belgianul a început atunci şi documentarea despre permacultură, cunoştinţele transmiţându-le mai departe celor interesaţi în cadrul unor cursuri de agricultură ecologică şi grădinărit pe care le organizează la ferma sa. Philippe a organizat în toamna anului 2010 primul curs certificat de permacultură din România.
La Malin încă se mai face pâine ca acum zeci de ani, într-un cuptor tradiţional
Turism cu măgari
Tot la Malin, Philippe a adus şi un concept destul de întâlnit în Franţa şi Belgia, drumeţia cu măgari. 7 măgăruşi poartă zile întregi străinii pe dealurile de lângă Beclean. Belgienii, francezii sau germanii care ajung la Malin datorită colaborărilor cu agenţiile de turism din străinătate au ocazia să doarmă în căsuţele ţărăneşti de lângă Beclean, să se hrănească cu legume aduse direct din grădină şi să se împrietenească cu animalele din curţile oamenilor, pe care străinii le văd doar la grădinile zoologice.
„Ermitajul“ de la Malin, cum l-a numit Philippe, un real muzeu, nu e un loc unde te uiţi la televizor sau unde te poţi bucura de tot confortul de acasă. Căsuţele sunt racordate la reţeaua de canalizare, însă internetul, gazul sau curentul sunt inexistente. Deşi Philippe ar vrea să rezolve şi aceste probleme, pentru a creşte confortul, spune cu mâna pe inimă că străinii vin acolo tocmai datorită faptului că se pot rupe de tot ce înseamnă lumea modernă.
„Folosim apa din izvoarele proprii, facem foc cu lemne uscate din pădure, avem o grădină fără îngrăşăminte chimice, colectăm apa de ploaie şi avem în proiect un bazin pentru purificarea apelor uzate“, exemplifică modul de viaţă şi de convieţuire cu natura Philippe, într-o română demnă de un profesor. Adriana ne mărturiseşte şi ea faptul că în colţul de rai de lângă Beclean cei doi nu simt grijile care macină societatea modernă, autonomia oferită de propria fermă ajutându-i să se descurce chiar şi fără vreun ban în buzunar.
În ferma de la Malin, care are 22 de locuri de cazare, găsim o căsuţă construită într-unul dintre copaci unde se poate face plajă, un cort indian, un cuptor unde se pot face pâine sau plăcinte ca pe vremea bunicilor sau o baltă cu peşti. Aproape de căsuţe, două pârâuri traversează pădurea şi păşunea, iar într-o râpă stă ascunsă o cascadă de 10 metri, toate gata să fie descoperite de cei care ajung la Malin.
La ferma de la Malin întâlnim şi un cort tepee
Philippe îşi doreşte ca grădina lui să se îmbogăţească şi cu plante medicinale, dar şi să se specializeze în recoltatul seminţelor autentice, astfel încât legumele chiar să aibă gustul pe care majoritatea dintre noi n-am avut ocazia să-l cunoaştem.
A devenit budist în anii ‘90
Iubirea pentru natură l-a făcut pe Philippe Coupé să treacă la budism, alegere pe care a făcut-o în anii `90. Anul acesta a reuşit să reunească 25 de budişti din întreaga ţară, dar şi din Ungaria, la prima meditaţie zen organizată în Transilvania. Timp de patru zile, budiştii s-au recules şi au meditat la Malin. Invitaţia de a medita chiar în mijlocul naturii a fost primită cu entuziasm de către budişti, care nu exclud posibilitatea ca ferma de la Malin să mai găzduiască asftel de evenimente. Pe budiştii care au venit la meditaţie i-am găsit la treabă chiar în prima zi a evenimentului. Pregăteau masa pentru cei prezenţi folosindu-se de rezervele fermei lui Philippe.
Planurile lui Philippe nu se opresc aici, belgianul dorindu-şi să pună bazele celei de-a doua mănăstiri zen din Europa. Între timp, Philippe a invitat doi budişti români să i se alăture la ferma de la Malin şi să-l ajute la administrarea acesteia, dar şi la continuarea investiţiilor care includ un loc special pentru meditaţie şi reabilitarea uneia dintre clădirile fermei.
Doi dintre budiştii care au participat la meditaţia de la Malin pregătind cina
„Planul este ca în viitor să facem aici o mănăstire zen, un loc de meditaţie. Primul pas va fi făcut dacă cei doi budişti se vor stabili la Malin, aşa cum am discutat cu ei”, spune Philippe.
Unul dintre cei care a răspuns pozitiv acestei invitaţii a fost Ionuţ, un asistent universitar de la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, care este dispus să-şi lase viaţa „dintre betoane“ pentru liniştea de la Malin. Singura cerinţă a budistului este ca Philippe să îi acorde timpul necesar meditaţiei dimineaţa şi seara.
Vă mai recomandăm:
Ani de zile Simion Crăciun s-a spetit îngrijind caii centrelor de călărie din Belgia, până când într-o zi a lăsat totul baltă acolo, s-a întors în ţară şi le-a făcut un refugiu în comuna Şieu Sfântu din Bistriţa-Năsăud, pe care l-a denumit ”Caii lupilor”, sugerând astfel caracterul sălbatic şi natural al acestui animal nobil.
Ce poţi face cu 30.000 de euro? O casă din lut, paie, nisip şi apă cu acoperiş din iarbă
Visând la o căsuţă de vacanţă în oraşul natal Sângeorz-Băi, un român stabilit în Belgia şi-a investit economiile într-o construcţie din lut, paie şi nisip, cu acoperiş din iarbă adusă tocmai din Olanda. Întreaga nebunie l-a costat pe Paul Axinte în jur de 30.000 de euro.
Se încarcă comentariile...
