Locul cu încărcătură magică din Maramureș. Cine a fost pustnicul Nuțu Pop, sihastrul dizident din Bârsana
0Este mai puțin obișnuit să auzim despre o casă transformată în biserică. Totuși, s-a întâmplat la Bârsana în urmă cu mai mulți ani. Locul ales pentru biserică a fost unul special. Acolo a locuit un pustnic, care a dus o viață remarcabilă, cu întâmplări magice.
Deși acum cazurile sunt rare, istoricii spun că erau frecvente în Evul Mediu. Istoric și etnolog, Teofil Ivanciuc spune că mica biserică de lemn de pe Valea Caselor din Bârsana a fost, de fapt, o casă.
Rămasă nelocuită, proprietarul s-a gândit să o doneze pentru a se construi din ea o biserică. Inițial, s-a dorit o biserică de mănăstire acolo unde pustnicul Nuțu Pop, un om special și îndrăgit în localitate, a locuit și și-a construit o chilie mică.
Din diferite motive, mănăstirea nu s-a mai construit, dar a devenit biserica parohială greco-catolică și se țin slujbe în fiecare duminică.
Specific Evului Mediu
„Biserica de pe Valea Caselor din Bârsana reprezintă un rarisim exemplu de casă de lemn transformată în lăcaș de cult. Dacă Maramureșul cunoaște destul de multe cazuri de biserici vechi de lemn demolate și ale căror bârne au fost apoi convertite în școli, case sau chiar în șuri cu grajd, iată că avem și fenomenul invers, dovedit la Bârsana”, arată el.
Casa a fost transformată în biserică în 2003. Istoricul mai arată că astfel de situații erau frecvente în trecut. „De fapt, așa au început bisericile în Evul Mediu. Acesta a fost primul stadiu, în care oamenii și-au transformat casa în biserică. Nu avem niciun exemplu din acele epoci, dar iată că avem din ziua de azi, mai precis din anii 2000”, mai arată istoricul.
Locul acesta nu a fost ales întâmpător. Colina pe care este amplasată biserica este foarte aproape de „chiliuța lui Nuțu Pop”. Așa este cunoscut locul din Bârsana unde a locuit pustnicul Nuțu Pop, care a murit în 1999.
„Tiliuța lui Nuțu Pop”
Omul a preferat viața în acel loc izolat, pe un vârf de deal și, pentru că nevoia de hrană spirituală a existat întotdeauna, pustnicul și-a construit o chilie mică unde să se poată ruga. Cei care vizitează locul spun că simt, cu siguranță, forța și vibrația înaltă de acolo, ceea ce justifică încă o dată alegerea locului pentru o biserică.
Despre sihastrul Nuțu Pop, istoricul mai spune că a fost singurul dintre cei patru frați care a supraviețuit.
„Acesta a trăit 78 de ani ca un mucenic sihastru, la izvoarele Văii Caselor, într-un vârf de movilă, dedicându-și viața rugăciunii. Localnicii din Bârsana spun că Nuțu Pop era analfabet, numai că, în urma unui vis, în care se făcea că a învățat buchiile, a ajuns cărturar. Și-a scris întreaga viață într-un caiet, aflat azi în posesia parohiei greco-catolice din comună. Nuțu Pop a mai visat că trebuie să facă o capelă sus, pe deal, în locul denumit azi „La Tiliuță” (chilie)”, mai spune despre el Teofil Ivanciuc.
Viață pigmentată cu evenimente magice
Se mai spune despre Nuțu Pop că ar fi umblat în cârje, fiind paralizat de la brâu în jos. Însă tot în urma unui vis, în care i se arăta că un lup a atacat oile, a sărit din pat pentru a fugi afară să vadă ce se întâmplă, iar de atunci nu a mai avut nevoie de cârje.
„În anii comunismului, Nuțu a fost singurul monah neautorizat („dizident”, pustnic, spuneți-i cum vreți) din toată Țara Maramureșului. Deși nu a fost niciodată acceptat de Biserică, și-a câștigat respectul satului căruia i-a dedicat rugăciunile. A trăit și murit singur, la „Tiliuță”. Mormântul său se află în vârful dealului, între capela mică și biserică, în fața căsuței acum pustie”, mai spune istoricul.
„Pustnicul trăia din rugăciuni și mânca rar. Când cobora la „boldul” (magazinul, n.red.) din sat îmbrăcat în straie albe - toată viața a umblat așa - își cumpăra doar bomboane de mentă. Din acele drajeuri verzi, făcea generos parte și copiilor”, mai arată el.
Se încarcă comentariile...
