Bacău: PORTRET/ Teodora Ţăranu coase goblenuri de parcă le-ar picta

Pensionara a învăţat arta de la colegele ei de serviciu. Din clipa în care a pus mâna pe ac, nu a trecut o zi fără să lucreze la un goblen.

Teodora îşi aduce aminte că a furat „meseria“ în urmă cu 15 ani, de la colegele de birou. Le-a văzut cum petrec minute în şir în faţa goblenurilor şi a vrut să înveţe şi ea.

„Din prima clipă când am pus mâna pe ac şi am cusut şi eu, imediat mi-a intrat în sânge. Mă pricepeam aşa de bine, ca şi când coseam goblenuri de ani de zile“, îşi aduce aminte Teodora.

Lucrul cu acul nu era ceva nou pentru ea deoarece era deja expertă în confecţionat mileuri.  „Am croşetat chiar şi o faţă de masă. Mi-a fost uşoară trecerea către aceste mici «tablouri». Secretul stă în migală“, precizează Teodora.

Coase zilnic la goblen

Primul goblen realizat cu mâinile ei reprezenta o fată cu pălărie. „Era o lucrare relativ mică, care mi-a fost foarte dragă şi pe care am făcut-o cadou uneia dintre fiicele mele. Mi-a ieşit atât de bine, de parcă coseam dintotdeauna“, a completat artista. Chiar dacă de-a lungul timpului a întâmpinat numeroase greutăţi în viaţa de zi cu zi, Teodora n-a renunţat niciodată la pasiunea ei.

„Îmi fac timp şi o jumătate de oră pe zi să cos. Lucrez cu punct mic, e foarte migălos, durează şi trei luni să duc la bun sfârşit o lucrare. Dar nu mă simt bine dacă nu cos într-o zi, indiferent care sunt problemele mele“, a mai adăugat ea. Dacă acum găseşte în magazin tot ce are nevoie pentru a lucra un goblen, în urmă cu câtiva ani, ea realiza singură schiţele desenelor. „Lucram singură pe hârtie milimetrică schiţa unui goblen inspirat dintr-o fotografie. Era greu, însă făceam schimb de idei cu colegele mele şi ne uşuram munca. Acum găşeşti tot ce vrei pe piaţă, deşi materia primă e cam scumpă“, a mai zis Teodora.

Seamănă cu fotografii

Până în prezent a lucrat în jur de 30 de goblenuri. „Am încercat mereu ca ele să fie din ce în ce mai frumoase. Toate mi-au fost dragi, fie că am cusut flori, copii, animale, peisaje sau chiar scene biblice. Mereu am dorit să fie lucrate în aşa fel încât, oricine s-ar uita la ele de la depărtare să le asemene cu nişte fotografii“, a mai spus ea.

Dacă o bună parte dintre goblenuri le-a vândut, multe dintre ele le-a făcut cadou celor dragi. „Eu cred că arta de a coase se învaţă uşor, însă nu pot să faci goblenuri dacă nu ai puţin talent. Îţi trebuie ochi să ştii să alegi culorile“, a încheiat Teodora.

Profil

Născută: 30 septembrie 1949, Botoşani.
Studii: Liceu
Familie: Este văduvă, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
V-aţi gândit să vă vindeţi goblenurile?
Eu în general le-am făcut cadou apropiaţilor şi mai ales fetelor mele. Mi-ar plăcea totuşi să le vând pentru că sunt foarte frumoase. Nu ştiu cât ar costa, însă am în plan să fac acest lucru pe viitor. Oricând poate veni cineva la mine pentru o comandă.
A moştenit cineva din familie această pasiune?
Singura care a prins gustul cusutului este nepoţica mea de 10 ani, Laura. Deja a început să facă un goblen. Îi place să lucreze cu acul şi eu o voi învăţa tot ce ştiu. Sper să termine primul ei goblen.

Ce-i place
Teodora iubeşte florile. Are foarte multe ghivece în  apartament şi i-ar plăcea să aibă mai mult loc ca să le depoziteze. Adoră freziile şi trandafirii. E pasionată de lectură.

Ce nu-i place
Nu se uită la ştirile televizate pentru că nu-i place violenţa şi nici politica. Pe stradă se fereşte în drumul său de câinii vagabonzi pe care-i consideră periculoşi.