Transilvania, pământul românesc racordat la Occident. Etniile s-au regăsit mereu în evoluția aparte a provinciei istorice
0Istoricul arădean Antoniu Martin vorbește despre Transilvania ca „spațiu al conviețuirii“. El face analiza acestei regiuni a României care a avut o evoluție istorică de excepție.
Istoricul Antoniu Martin descria evoluția Transilvaniei atât ca spațiu al interferențelor politice, culturale, cât și spirituale. Este o zonă care exercită și astăzi o fascinație deosebită asupra celui care încearcă să o descopere.
„Pentru istorici, dar și pentru turistul care călătorește aici, specificitația Transilvaniei rezidă în moștenirea culturală diversă, fundamentată pe plurilingvism și varietate confesională. O coordonată esențială a evoluției acestui spațiu a reprezentat-o fenomenul de racordare – începând cu prima formă de identitate politico-statală («voievodatul», între secolele XII și XVI) și ulterior în etapa «principatului»- la transformările politice, instituționale, culturale și spirituale din Occident”, spune doctorul în istorie Antoniu Martin din Arad.
Acesta vorbește despre devenirea istorică a Transilvaniei, sub influența modelului apusean de feudalism – implicit cu relațiile de vasalitate și privilegii de tip feudal – a facilitat dezvoltarea economiei și societății.
Și aici, ca peste tot în Europa Occidentală și Centrală, orașele au reprezentat focare de progres și cultură.
În centrele urbane ale Transilvaniei, sistemul breslelor a impulsionat dezvoltarea meșteșugurilor și comerțului. Prin intermediul breslelor, elitele profesionale ale Transilvaniei au fost racordate la tendințele din apusul european, fiind totodată și validate de către marile centre economice ale lumii civilizate. Capodoperele profesioniștilor breslelor de constructori ale Transilvaniei, mai ales fascinantele biserici în stil gotic, pot fi obsevate și astăzi în principalele orașe ale regiunii.
Renașterea și Umanismul au generat și în Transilvania o emulație la nivelul elitelor nobiliare, religioase și culturale. Răspândirea tiparului a permis accesul direct la carte și la cunoaștere indiferent de domeniu.
Apoi reforma religioasă, care a însoțit transformările din mentalitatea colectivă, a însemnat și aici o schimbare profundă a raportării omului la Dumnezeu, la lume și la societate.
În perioada Renașterii se realizează un veritabil dialog cultural între exponenții Umanismului și Reformei din Transilvania și figuri reprezentative ale culturii occidentale.
Perioada Principatului, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, a însemnat și guvernarea unor principi „luminați” - protectori ai învățaților vremii, ai științelor și artelor - care au inițiat reforme în multiple domenii, în spiritul modernității și toleranței religioase.
Din perspectiva toleranței care exista aici, relevante sunt și demersurile unor personalități de talie europeană care au funcționat în cadrul cunoscutului Colegiu Academic de la Alba Iulia.
Preocupările pentru problematica „omului universal”, specifice umanismului occidental, se regăsesc și la reprezentanții transilvăneni ai Renașterii și Reformei.
Tot în această epocă de efervescență culturală, numeroși învățați europeni se raportează la Transilvania ca la un spațiu care se înscrie într-o remarcabilă tradiție a cunoașterii, constituind un veritabil liant între Orient și Occident, dar totodată și între antichitatea greco-romană, lumea medievală și modernitate.
Iluminismul, în Transilvania
Istoricul arădean subliniază că răspândirea iluminismului, în secolul al XVIII-lea, a găsit în Transilvania un teren fertil. Spiritul tolerant, valorizarea meritocrației și dialogul cu unele culturi majore ale Europei au facilitat aglutinarea acestui nou curent cultural. Particularitățile economice, sociale, confesionale și culturale din Transilvania au influențat maniera în care iluminismul a fost asimilat de elitele acestei regiuni.
Dacă în Occident, filozofia luminilor promovează un spirit antireligios și antimedieval prin excelență, în Transilvania discursul intelectualilor încearcă recuperarea trecutului relevant și conviețuirea cu spiritualitatea creștină.
În esență, relevanța iluminismului din Transilvania rezidă în posibilitatea pe care a avut-o fiecare etnie și confesiune de a-și construi propriul discurs identitar.
Astfel, elitele culturale românești, maghiare și germane au găsit în interiorul Iluminismului instrumentele prin care să-și înțeleagă mai bine propriul trecut, dar mai ales să proiecteze viitorul popoarelor pe care le emancipau.
În Transilvania efortul de emancipare al iluminiștilor nu s-a rezumat doar la aspectul cultural, ci a mers mult mai în profunzime, vizând emanciparea națională.
„Iată o perspectivă sintetică asupra coordonatelor care au definit Transilvania – această pitorească regiune a României – ca spațiu multicultural, tolerant, plurilingvistic și pluriconfesional, sau altfel spus ca spațiu al conviețuirii. Dar, abia după ce îi va vizita principalele repere urbane, castelele și cetățile misterioase, peisajele minunate și satele încremenite în timp, turistul va putea percepe farmecul inegalabil al acestei regiuni”, încheie dr. Antoniu Martin.
Se încarcă comentariile...
