Michele Pazienza este un fotograf călător

Italianul de 31 de ani are la activ zeci de mii de poze adunate de prin toate colţurile bătrânului continent.

Profil:

Născut. 28 martie 1979, Torino
Studii. Liceul şi curs
fotograf profesionist
Familie. Necăsătorit

Aparatul de fotografiat al lui Michele surprinde, ori de câte ori declanşatorul este pornit, cele mai frumoase poveşti ale oamenilor cu care acesta intră în contact. „Interesul meu în fotografie a durat mai mulţi ani. În urmă cu cinci ani, fiind într-o excursie la Londra, am fost confundat cu un jurnalist pentru că am avut un aparat de fotografiat cu mine. În acel moment am înţeles cât de importantă este fotografia în viaţa noastră, deoarece ea m-a ajutat de multe ori să trec prin tot felul de situaţii”, povesteşte italianul de 31 de ani.

Deloc surprinzător, cele mai bune fotografii ale lui Michele au fost şi sunt cele în care aparatul de fotografiat absoarbe detaliile şi emoţiile subiectului portretizat. „Pentru mine fotografia înseamnă înainte de toate comunicare acolo unde oamenii nu sunt dispuşi să te asculte. De multe ori, fotografia face mai mult decât o mie de cuvinte, iar oamenii se regăsesc în imagini şi în situaţiile pe care tu ca fotograf le surprinzi”, spune Michele.

După experienţa România

La jumătatea lui 2009, România a trezit interesul lui Michele, care a reuşit să surprindă în peste două mii de fotografii situaţia prin care trec romii din ţara noastră. „Am încercat să surprind cât mai mult din problemele cu care se confruntă romii de aici”, povesteşte fotograful.

Deşi planurile sale de viitor cuprindeau un proiect în România, o revistă cu care să vină în ajutorul italienilor care vor să se stabilească aici, Michele a abandonat ideea, mai ales că ar fi trebuit să renunţe la periplul său prin lume.

„Planeta noastră este uriaşă şi am impresia că nu sunt multe persoane interesate de a descoperi ceea pământul are de oferit”, spune Michele.

Întrebări şi răspunsuri

Crezi că fotografia poate schimba ceva în lume?
Nu cred că fotojurnalismul poate schimba starea lucrurilor, dar cred că dacă fotografia nu ar fi existat, lumea ar fi fost mult mai rea.
Cât la sută e pasiune şi cât muncă?
Consider că pasiunea trece pe primul loc. Munca de fotoreporter ar trebui să fie accesibilă tuturor celor care îşi doresc să vorbească, să transmită ceva prin imagini.
Care sunt satisfacţiile acestei munci?
Am ocazia să descopăr lucruri noi şi mentalităţi diferite. Plus că planeta îţi oferă lucruri interesante şi captivante pentru fotografiat.