Giganții cu păr roșu din legendele amerindienilor. Ce au descoperit arheologii
0Amerindienii au în folclor povești care vorbesc despre o populație bizară de uriași, cu pielea albă și părul roșcat, care trăiau în peșteri Aceste povești sunt numeroase iar specialiștii, în urma cercetărilor, au ajuns la concluzia că pornesc de la un adevăr istoric.
Giganții, creaturi asemănătoare oamenilor, dar de statură uriașă, au invadat legendele de pe toate continentele, încă din timpuri imemoriale. Aceste creaturi, în mare parte greoaie, agresive și extrem de păguboase pentru comunitățile umane, au aprins imaginația a mii de generații, din toate culturile, de cel puțin 3000 de ani. Majoritatea basmelor și legendelor cu giganți rămân ceea ce sunt, adică basme. Amatorii de pseudo-istorie, teorii conspiraționiste sau paranormal, cred și astăzi că uriașii au existat cu adevărat pe fața Pământului, ba chiar că au și fost descoperiți, numai că rezultatele cercetărilor sunt ținute secrete.
Una dintre cele mai bizare povești cu uriași vine de pe continentul nord-american, acolo unde triburile de amerindieni din zona deșertului Nevada vorbesc despre o rasă de uriașă, cu piele albă și păr roșcat care a locuit o perioadă îndelungată, pe teritoriile lor, alături de oameni. Pe principiul fum fără foc nu iese, oamenii de știință au fost curioși să vadă dacă legenda este adevărată și dacă indivizi de statură uriașă, cu păr roșu și-au făcut vreodată de lucru printre amerindienii oacheși ai vestului. Rezultatele au fost cu adevărat uimitoare.
Peștera în care trăiau „barbarii” uriași cu părul roșu
În statul american Nevada, în regiunea Marelui Bazin, se află un loc legendar și totodată uimitor, un supraviețuitor al vremurilor preistorice. Este vorba despre peștera Lovelock, unul dintre cele mai importante sit-uri geologice și arheologice din vestul Statelor Unite. Peștera are 46 de metri lungime și 11 metri lățime. Inițial a fost o peșteră subacvatică, fiindcă, în pleistocen, adică acum 2.5 milioane de ani în urmă, deșertul Nevada de astăzi era în mare parte acoperit cu apă. Făcea parte din uriașul lac Lahontan. Odată cu trecerea timpului, acum câteva sute de mii de ani în urmă, regiunea a devenit tot mai aridă, lacul a secat făcând loc deșertului.
Din acea uriașă întindere de apă au rămas mai multe lacuri mici, precum Humboldt, Pyramid sau Carson. Iar peșteri subacvatice precum Lovelock au rămas la suprafață. Datorită potențialului său extraordinar arheologic, peștera Lovelock a fost inclusă în Registrul Național al Locurilor Istorice pe 24 mai 1984. A fost prima peșteră importantă din Marele Bazin care a fost excavată și cercetată arheologic. De ce este atât de importantă peștera Lovelock. Ei bine, datorită uriașilor din povești. Neamurile Paiute, amerindieni care trăiesc de milenii în zona deșertului Nevada au numeroase legende despre niște oameni uriași cu piele albă și păr roșu care trăiau în peștera Lovelock. Strămoșii lor îi numeau Si-Te-Cah iar poveștile despre ei sunt cuprinse în cartea „Viața printre Paiuți”, scrisă la finele secolului al XIX lea, de Sarah Winnemucca Hopkins, fiica unui șef indian Paiute.
Uriașii, descriși de amerindienii din Nevada, erau prădalnici, ucigași și pe deasupra canibali. Sau mai bine zis, mâncau carne de om. Chiar și între ei s-ar fi mâncat. Caracteristici ale uriașilor din toate culturile. Indienii Paiute se simțeau amenințați de acești giganți, așa că toate triburile s-au unit pentru a-i alunga. După ani și ani de război, triburile Paiute ar fi reușit să le rărească rândurile. Într-o zi, în timp ce triburile îi urmăreau pe ultimii giganți roșcați rămași, aceștia s-au refugiat într-o peșteră. Paiute le-au cerut să iasă și să lupte, dar giganții au refuzat. Atunci, amerindienii au făcut un foc la gura peșterii Lovelock și i-au obligat să iasă. Ultimii giganți roșcați au fost întâmpinați și uciși cu un val de săgeți. Se spune că, totuși, câteva familii de giganți au reușit să scape făcându-și plute din „tule”, o plantă acvatică fibroasă, care, așa cum spun legendele, giganții o foloseau pentru împletituri. Cu aceste plute giganții au fugit pe Lacul Lahontan, care încă mai cuprindea o parte din Nevada. Adică întâmplarea ar fi avut loc, cândva acum 10.000 de ani în urmă.
De la legendă, la afaceri cu guano și senzațional
Peștera Lovelock, cunoscută și sub numele de Peștera Liliecilor, este situată la 32 de kilometri sud de Lovelock, Nevada. În ciuda legendelor amerindienilor, care refuzau să se apropie de ea, coloniștii americani care cucereau Vestul, prin secolul al XIX lea, nu s-au sinchisit prea mult de poveștile „pieilor-roșii” cu uriașii. În peșteră au găsit o resursă foarte prețioasă, guano. Acest guano, reprezintă excrementele liliecilor care-și făcuseră sălaș în peștera Lovelock de mii de ani. Este deosebit de prețios ca îngrășământ natural datorită conținutului bogat în fosfor, azot și potasiu, dar și în fabricarea prafului de pușcă.
Doi mineri James Hart și David Pugh, au realizat valoarea guanoului ca ingredient al prafului de pușcă și au creat o companie pentru a începe săpăturile în 1911. Au scos un strat de guano din peșteră, adânc de aproximativ doi metri, folosind o lopată și un târnăcop. Atunci brusc au început să apară și tot felul de artefacte vechi și ciudate. Evident, minerii nu le-au dat prea mare atenție. Dar era semnul că legendele amerindienilor aveau un sâmbure de adevăr. Cineva locuise acea peșteră în timpuri străvechi. Cert este că cei doi mineri au vândut 250 de tone de guano către Hawaiian Fertilizer Company din San Francisco. După încheierea tranzacției au făcut totuși un efort și l-au anunțat pe Alfred Kroeber, fondatorul Departamentului de Antropologie al Universității din California.
Acesta a început primele săpături arheologice la Lovelock. În 1924, la peștera din Nevada a avut loc deja a doua campanie de săpături. Rezultatele au fost incredibile: peste 10.000 de artefacte, inclusiv unelte, oase, coșuri și arme. Inclusiv câteva resturi umane mumificate. A început și era speculațiilor. Mulți amatori de senzațional au precizat că oamenii ale căror resturi au fost găsite în peștera Lovelock aveau peste 2.40 înălțime, chiar 3 metri. Într-un articol publicat în Nevada Review-Miner în 1931, jurnaliștii scriau că s-au descoperit două schelete foarte mari în albia lacului secat Humboldt, lângă Lovelock, Nevada. Unul dintre scheletele de la Lovelock ar fi avut o înălțime de 2,59 m și a fost descris ulterior ca fiind învelit într-o țesătură acoperită cu gumă, similară mumiilor egiptene iar celălalt avea, spuneau amatorii de senzațional, aproape 3,05 m înălțime. Evident, toate au fost simple exagerări.
Misterul giganților cu păr roșu de la Lovelock
Specialiștii în arheologie au analizat numeroasele artefacte descoperite în peștera de la Lovelock. Cele mai impresionante sunt armele, precum vârfurile de lance și săgeată, realizate din piatră, momelile pentru rațe făcute din răchită, cu o precizie și o dexteritatea fenomenală dar și resturile mumificate a peste 60 de indivizi care au trăit cândva în acea zonă. Impresionant este și modul în care s-au păstrat coșurile vechi de aproximativ 4000 de ani. Tot în peștera de la Lovelock a fost găsită și o sanda intactă, ceea ce aduce un aport incredibil privind portul populațiilor care au locuit în zonă acum 4000 de ani. Extraordinară este și piatra în formă de gogoașă, cu 365 de crestături sculptate de-a lungul exteriorului și 52 de crestături în interior. Oamenii de știință cred că a fost un calendar.
Acei oameni aparțineau unei civilizații, probabil de vânători-culegători care vânau în zona lacului Lahontan. În orice caz erau extrem de pricepuți în realizarea uneltelor și armelor din piatră. Prezența armelor arată preocupări războinice intensive, ceea ce duce cu gândul la caracterul agresiv al uriașilor din poveștile Paiute. Erau însă uriași oamenii din peștera de la Lovelock? Pentru oamenii de astăzi, nu erau sub nicio formă giganți. Eventual oameni de statură medie sau înalți. Pentru triburile ameridiene de acum câteva mii de ani, erau cu siguranță niște uriași. În urma măsurătorilor și a testelor efectuate s-a ajuns la concluzia că oamenii de la Lovelock, bărbații în special, aveau o înălțimea care varia între 1.80 metri și 1.90 metri.
Și asta în condițiile în care mulți amerindieni aveau o înălțime medie de 1.65 metri. Cei mai înalți amerindieni erau cei din triburile Marilor Câmpii, având în jur de 1.72 metri. Populațiile de la Lovelock, spun specialiștii americani fac parte din cultura Lovelock, iar zona este considerată protejată. Specialiștii cred că într-adevăr acei oameni înalți și roșcați, apăruți misterios în zona Nevada, au fost înlocuiți, probabil brutal, de culturile amerindienilor Paiute.
Se încarcă comentariile...
