Când Bacalaureatul semăna, cu adevărat, groază. Cum descrie marele filozof Mircea Eliade ziua examenului: „Eram palid şi îmi torturam ochelarii“

Diplomă de absolvire a liceului din 1925 FOTO Arhivă

Bacalaureatul a fost adoptat pentru prima dată în Romania în anul 1925. În primii trei ani după adoptarea examenului maturităţii, în liceele din ţară s-a picat pe capete. Tinerii care încheiau cursurile liceale aveau de susţinut trei probe scrise şi o probă orală în care erau examinaţi de şapte profesori, la şapte materii. Mircea Eliade a fost unul dintre adolescenţii terorizaţi de bacalaureatul din 1925.

Bacalaureatul ca examen al maturităţii pentru absolvenţii de liceu s-a susţinut pentru prima dată în România în urmă cu 90 de ani. În 1925, ministrul Instrucţiunii Publice, Constantin Anghelescu, un medic chirug din Buzău, a decis înfiinţarea unei noi modalităţi de examinarea a liceenilor aflaţi în an terminal. Până atunci, examenul de absolvire al ciclului liceal fusese o simplă formalitate, o testare în cadrul căreia candidatul susţinea în faţa clasei o dizertaţie pe o temă aleasă din programa şcolară. 

Odată cu introducerea bacalaureatului în 1925, examenul maturităţii a devenit unul de coşmar. La vremea adoptării, bacalaureatul se susţinea în două sesiuni, una de vară, care avea loc între 25 iunie şi 10 iulie, şi una de toamnă, programată între 15 şi 30 septembrie. Probele orale erau mai temute decât probele scrise. Elevii aveau de susţinut trei examene scrise, fiecare dintre probe fiind eliminatorie.

Probă orală se desfăşura pe parcursul a două ore, în care candidatul era chestionat din şapte materii studiate în liceu, de către şapte profesori diferiţi.

Promovabilitate slabă în primii ani

În primii ani de la adopatera bacalaureatului ca examen de absolvire a liceului, promovabilitatea a fost dezastruoasă. În 1925 au reuşit să treacă de coşmarul bacalaureatului doar 35% dintre absolvenţii de liceu. În 1926, procentul de promovabilitate a crescut la 44,81%, iar în 1927 a ajuns la 44,06%. Examenul era unul serios de care nu trecea oricine, dovadă fiind faptul că în primii ani de la adoptarea sa, jumătate dintre absolvenţi nu reuşeau să promoveze. 

"Ne-a înspăimântat mult noul bacalaureat"

Emoţii mari la bacalaureat a avut şi Mircea Eliade, adolescentul miop care avea să ajungă celebru romancier şi unul dintre cei mai apreciaţi specialişti din lume în istoria religiilor. Eliade a susţinut bacalaureatul în prima serie din 1925, în sesiunea din toamnă. Amintirile şi emoţiile trăite în preajma examenului maturităţii le-a povestit câţiva ani mai târziu în cartea autobiografică ”Romanul adolescentului miop”.

A aşteptat examenul maturităţii înspăimântat şi l-a susţinut în sesiunea de toamnă, pentru că rămăsese corigent şi nu a putut da examenul în vară. Faptul că în vară se picase pe capete în 1925, i-a înspăimântat şi mai rău pe candidaţii de la sesiune din toamnă.

"Ne-a înspăimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. Cei care învăţau înainte, acum, se surmenează. Nimeni nu ştie ce se va petrece precis la bacalaureat. Profesorii şi-au pierdut calmul, băieţii sunt înspăimântaţi. În loc de comisia amabilă, aleasă din profesorii liceului, cu care am copilărit şi care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântări în trei minute, definindu-ne suficienţi sau insuficienţi pentru Universitate", spunea Mircea Eliade.

”Patalamaua”, diploma de bacalaureat, era visul tuturor celor care se aflau în pragul examenului maturităţii. ”Să mă văd eu cu patalamaua la mână”, visa şi Eliade pe vremea când era un adolescent miop.

Eliade a tocit o vară întreagă înspăimântat

O vară întreagă a tocit Eliade pentru a lua examenul maturităţii. „Au început atunci zilele de nelinişte pentru bacalaureat. În vară au căzut mulţi şi din pricina unor întrebări stupide. Ceea ce nu m-a înspăimântat destul ca să recitesc pe vacanţă carţile ultimilor patru ani de liceu. Am încercat să precizez ceea ce trebuia să ştiu şi ceea ce ştiam. Scriam subiectele pe o listă, iar lista era fără sfârşit, şi timpul meu prea scurt, şi voinţa mea îndoielnică”, povesteşte romancierul. în ”Romanul adolescentului miop”.

Eliade învăţa ”dureros" şi era "neliniştit", după cum povesteşte el însuşi în roman. La probele scrise, susţinute primele, au trecut toţi colegii lui Eliade. 

Mircea Eliade, la bătrâneţe, alături de indianca Maitreyi Devi

Cele mai mari emoţii le-a avut prima generaţie care a susţinut bacalaureatul la probele orale. Romancierul povesteşte groaza cu care în ziua probelor orale a intrat în curtea liceului : "Îmi priveam tovarăşii: tremurau, cu buzele albe, cu gâturile reci, cu tâmplele supte. Eu eram palid şi îmi torturam ochelarii". 

”M-a surpins înciudat că lipsea catedra. Profesorii s-au aşezat pe scaune. Noi, între-o bancă, unul lângă altul. Eram calm, prea calm. Am început cu limba şi literatura română”, povesteşte Eliade despre ziua probelor orale.

Nemulţumiri legate de subiecte existau şi în 1925

”La geografie n-am ştiut să spun flora versantului nord-estic al Munţilor Apuseni. N-am ştiut nici afluenţii Crişului Alb. Am luat patru. Vecinii mei ştiau atâtea numiri de râuri şi munţi. La fizică şi chimie, la limba franceză am răspuns tot ce m-au întrebat”, mai spune Eliade. 

Candidatul la examenul din 1925 era nemulţumit de modul în care se alegeau subiectele la examenul de bacalaureat: ”Scriu toate astea în caiet ca să nu uit toată absurditatea bacalaureatului. Voi dovedi cu atâtea pilde că trec cei norocoşi, cei favorizaţi, cei tâmpi. Eu n-am văzut selecţia despre care ni se vorbeşte. Dacă mă întreba la naturale, insectele, la franceză romantismul, iar la geografie originile geologice ale munţilor, luam cea mai mare notă”, mai mărturiseşte Eliade.

"Am scăpat, am scăpat!”

După probele orale, Eliade şi-a calculat media, pe un colţ de zid al liceului.  ” Îmi dă în orice caz şase. Sunt aproape sigur trecut” a conchis romancierul după probele orale. La momentul afişării notelor, Eliade a exclamat: ”Am scăpat! Am scăpat!”. Autorul ”Nopţilor de Sânziene” a fost singurul elev promovat în toamnă la liceul său.